http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-constantin-toiu.html
Poezia zilei: Liviu Damian
Mama nu plîngea între noi
îşi lua caldarea şi se ducea la fîntîna.
Aplecata peste vîrtej
în lumina puțina a serii
scotea supusa
din gura izvoarelor
caldarea cu apa
şi lacrima ei.
Era ger
apa îngheța pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dadea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi raspundea.
Doua izvoare erau
presarate cu omat.
Dadeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?
În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînara
îmbodolita ca o batrîna
se ducea la fîntîna.
Apa Cristalina
Mama nu plîngea între noi
îşi lua caldarea şi se ducea la fîntîna.
Aplecata peste vîrtej
în lumina puțina a serii
scotea supusa
din gura izvoarelor
caldarea cu apa
şi lacrima ei.
Era ger
apa îngheța pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dadea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi raspundea.
Doua izvoare erau
presarate cu omat.
Dadeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?
În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînara
îmbodolita ca o batrîna
se ducea la fîntîna.
(preluare de le internet)
Cărţile mele: Rămăşagul, roman, Ed. Cartea românească, 1982
Ion Lazu, Fotografii ...
Doamne, ce texte frumoase, mustind de lirism, elegie, nostalgie!...
RăspundețiȘtergereNu înţeleg, totuşi, de ce se-nghesuie toţi să le prezinte sau definească "poezii", cînd Poezia lucrează de veacuri cu pre-fabricate canoane, reguli, nedogmatice norme: Ori le respecţi şi Poet eşti; Ori Nu, dar atunci rămîi un remarcabil Scriitor, prin tot ce scrii "la lumina mâinii", precum Ion Lazu... Care e şi mare Poet cînd asta voieşte, dar şi un mare Prozator cînd nu se-ncorsetează-n prozodice norme. Că poţi fi Liric şi-n proze, iar Clasicii români asta au dovedit, chiar din al cronicarilor ori episcopilor zori!... Liric da, poet ba!
Alo, e cineva să mă audă, din aist puţ al gînduirii (sic dic!) în care cam demulticel chicai?
Kikatu Kulay
"În viscol şi ger"
RăspundețiȘtergereCulai - dinspre stele -
Ne strigă-n eter
Cu armele cele,
De care poetul
De mult s-a desprins,
De când România...
Pe ea... scrie:ÎNCHIS!
"În viscol şi ger" ... Qoof, anii'60, cînd puietul ce eram se călea biet copac în rod sărac. Şi pe cînd, ca să le îndurăm, aieste vitregii, le comparam cu cele de mai an, scoborînd în deceniul "six" - cînd crivăţul şi sovromurile şi puşcăriile stihinice - transformate-n lagăre de exterminare toate - au făcut din Ţară un alt fel de siberian gulag, în care cu toţii aveam libertatea cîinelui pe sîrmă... Liberi să lătrăm amarnic şi să ne mişcăm doar cît sîrma şi lanţul permiteau... De obicei, de la grajd la poartă (cu acces la niciuna) pentru coteţul încropit din resturi de leaţuri, blidele cu apă, lături şi-un pumn de resturi alimentare aruncate de stăpînii de peste proletari... Ca şi-acum!
ȘtergereCît despre secetele verii - nici una nu era mai haină (accent pe i!), ca "ceea" din'45, ba nu, din '46, ba nu, din '47... şi din restul anilor duşi!
Optimism moldav cu înţelept, calm, resemnat haz de necaz, în care pentru orice rău lumesc poate exista un şi mai rău - Doamne, fereşte-ne! ...
Culai