Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XII, Poezia zilei

Scriitorul zilei: http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-angela-marinescu.html

Poezia zilei: Ion Lazu

Îmi face bine să ştiu
                 lui Ludovic Antal

Îmi face bine să ştiu
că mă voi pierde pe-aceste cărări -
gândul la stânci şi la brazi şi cascade
îmi face bine.

Îmi face bine să ştiu
că pământul îşi schimbă culoarea
după sufletul nostru, 
că în mers se roteşte cu noi
larg, până-n volbura apelor.

Îmi face bine să ştiu
că există un loc 
peste case şi dealuri şi timp
un loc unde m-aş putea naşte mereu.

Îmi face bine să ştiu
că există pietre albe de râu
care-şi fac pe mal în crengi culcuş
şi-aşteaptă să devină pescăruşi...

1967, Cetăţeni-Lăicăi, Muscel. 
(din volumul Muzeul Poetului, 1982)




 Me fait de bine
           a Ludovic Antal

J'aime savoir
que je m'egarrerai sur ces sentiers,
penser aux rochers
aux sapins et aux cascades
me fait bien.
Me fait du bien de savoir
que la terre change du couleur
selon notre ame,
qu'elle tourne avec nous
jusqu'au torrent des eaux.

J'aime savoir
qu'il existe un endroit
au-dela des demeures,
des collines et du temps,
un endroit ou je pourrai
renaître pour toujour.

J'aime savoir
qu'il y a des pierres blanches
de fleuves

qui font leur lit
pres du rivage parmi les branches
en attandant de devenir des mouettes...

(Traducere în franceză de Georges Astalos
Spectre lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, Edition Europa,1999)


La mulţi ani, Elisabeta Isanos !
Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XII

   Cum se face că îţi dai seama că eşti viu? Din ce adânc de dincolo vine asta? Nu cumva e dovada că în esenţa ta eşti nemuritor? Pentru că, altfel, s-ar putea întâmpla să mori fără să-ţi dai seama, aşa cum te fură somnul. (...)

     Plouă cald, ca de primăvară, trandafirul bătrân şi sălbatic dă frunze înnebunind de apă. Apoi, ploaia caldă îngheaţă încă din aer, stropii încetinesc şi începe să ningă. Prima ninsoare. Am avut, la căderea ei, senzaţia că mă trezesc dintr-un somn lung, că revin în propriul meu sine. Oare cum face zăpada de reuşeşte să ne aducă acasă?(...)

Să arătăm ca şi cum n-am avea obişnuinţa zăpezii şi ninsorile ne-ar surprinde. Se luminează pe zidul vecin o fereastră, ca să am de ce să mi se prindă ochii.

   Întotdeauna e cineva în cer, pe pământ sau în ape, în trenuri, în coşmare, în navele care se scufundă. Şi chiar în singurătate. De-aseară viscoleşte. Ninge fără început şi fără sfârşit, iar vorbele sunt acre ca mătasea. Eşti tânăr! Dar ai grijă! Nu ştiu cum poţi fi atât de sigur că nu te pierzi, ai strâns beciuri de sânge, aisberguri de viaţă? Vine o vreme de osteneală, o vreme sfârşită, în care     se-ntâmplă lucruri grave şi foarte concrete. Aş vrea să nu-mi pese, să trăiesc şi-atât, lucrurile să fie doar ce sunt, nimic mai mult. Pentru o zi, numai pentru o zi, albul să fie alb şi floarea floare. Cine s-a rotit pe la spatele lucrurilor dându-le reliefuri triste? Să se termine cu astea, să-mi pun capul pe pernă şi să dorm. (...)

În lumină se vede energia morţilor, o pânză de roiuri. Var, calcar, cărămidă, ciment, lut ars, nisip. Nici un strop de apă, doar foşnetul aerului fierbinte. Ceva lânced şi dulce îmi urcă în gât, dulceaţa bolnavă a primăverii. Pe-ntuneric îmi miroase a flori de câmp. E târziu. La o fereastră vecină tremură perdeaua subţire, cineva scutură o cârpă, nimerind ritmul inimii mele.  
va urma

N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută !


Cărţile prietenilor mei. Romul Munteanu, Rodian Drăgoi, Gabriela Melinescu, Tudor George, Gheorghe Istrate.

Fotografii de familie... 

Atenţie la numele LAZO, în 1937...