Scriitorul zilei: Nicolae Steinhardt
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-nicolae-steinhardt.html

Poezia zilei: Ion Lazu

***

Pînă la urmă s-a vădit

Că sunt făcut spre a fi fericit.

Dar începutul acela anapoda -

ca pentru altcineva, nu pentru mine…

Şi scriam poezii spre consolare;

Acum sunt fericit şi pe potriva firii mele

Mulţumit de femeia mea / de copilul ce mi-a dăruit

De apartamentul nostru, culme a banalităţii

De meseria asta imposibilă, care mă scoate zilnic

pe deal

În pădure, în păienjenişul de cîntec

Al lunii mai.

Am ajuns să fiu mulţumit şi de mine, pînă la urmă

Şi dacă în zori e înnorat, îmi văd de treabă

Şi pînă la prînz se înseninează de la bucuria mea

Răul lumii nu mă mai atinge

Decît rareori, în vreun coşmar -

Acum scriu în picioare, cu caietul

Pe catifeaua verde a muşchiului uscat

De pe-o lespede de cuarţ

Şi ce scriu eu aici e lipsit de orice echivoc:

Două linii în cruciş şi-n curmeziş peste

Poezia mea de demult.

(din volumul Cuvinte lângă zid, elegii, 1999)

Ion Lazu: O pagină de jurnal, 1993

11 martie. Vine Sile şi ore în şir discută cu Angela despre animale, despre cîini, despre vaca lui Sile, despre răţoiul care a murit imediat după taică-său. Le-au trebuit trei decenii ca să găsească în fine o temă de discuţie, aceşti oameni care se evită cu dinadins, mereu pe poziţii disjuncte (precum şoarecele şi pisica)... Tatăl Angelei a avut o pereche de lupi tineri…le dădea drumul noaptea în grădină. Ascult aceste relatări şi mi se pare că sunt în plină irealitate.

30 martie. Ce curios şi oarecum îngrijorat se uită la mine Andrei, cînd îmi aude glasul gîtuit de emoţie, de exemplu cînd îi citesc poezii.

2 aprilie. La Pan Vizirescu, împreună cu prietenul Izverna. Cireşul uriaş înflorit din faţa ferestrei de la etajul I. O casă boierească, din celălalt secol, unde se făceau serate muzicale, unde se zice că ar fi venit însuşi Eminescu, apoi şi Enescu. O casă pe care Pan Vizirescu propune să fie trecută în patrimoniul Uniunilor de creaţie, să fie un fel de casă a artiştilor vîrstnici. Acest bătrînel fascinant, dens în idei, patetic.

23 de ani ascuns de sora lui, într-o casă peste drum de liceul Radu Greceanu. Ar trebui să o identific, să propun cîndva o placă memorială. P.V. a cioplit iconiţe, cruciuliţe, ca unelte folosindu-se de limbi rupte de briceag, ori spiţe de bicicletă; obiectele artizanale sunt acum înfăşurate în hîrtie gălbuie de sac ciment, strînsă sul cu sîrmă. Zice acest om duduind de idei: Niciodată nu-mi ajungea timpul, cîte aveam de făcut.

Am avut norocul să întîlnesc acest bătrîn minunat, care la 91 de ani este mai viu ca noi toţi la un loc. Cireşul acesta e un spectacol, zic. El: Face fructe mari, dar nu le ţine. Zice: N-am scris nici un cuvînt fără să mă întreb unde e Dumnezeu, unde e poporul român... Iorga şi Crainic, cei doi care au deşteptat conştiinţa naţională. Află că am publicat zece cărţi: Exclamă: zece cărţi!? Şi către Izverna: Ne-a întrecut...

Angela dă vina insomniilor lui Madi pe seama infidelităţilor lui Gicu, de care aventuri, atenţie! nu se poate să nu fi aflat din telefoanele anonime care se primesc în astfel de situaţii. Confirmă că le-a primit şi ea. Rolul telefoanelor anonime în nefericirea nevestelor…

Poezia: Dacă mi s-ar anunţa că nu mai am decît o zi de trăit

Aş considera că mi-e deajuns un pahar cu apă şi gîndul la tine

Dacă mi s-ar spune că mai am de trăit o săptămînă

mi-ar fi deajuns o pîine, o carte şi gîndul la tine

dacă mi s-ar spune că mai am de trăit doar o lună

mi-ar fi deajuns un sac de mere, un caiet dictando şi gîndul la tine

dacă mi s-ar spune că mai am de trăit un an întreg

nu mi-ar ajunge să dau ocol lumii şi să mă întorc la tine

dacă mi s-ar spune că mai am de trăit o singură oră

mi-ar fi de ajuns privirea ta –

singura veşnicie în care aş avea curaj

să dispar sau poate să dăinui.

(din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999, în manuscris)

Cărţile prietenilor mei: Şerban Foarţă, Radu Gyr, Pan Izverna

 





ion lazu: Fotografii de vacanţă...Amurg Violet în Parcul IOR