Revista literară Radio scoasă din grilă de Oltea Şerban Pârâu...

Scriitorul zilei: Radu Enescu 
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-radu-enescu-n.html

Poezia zilei: Lidia Lazu

*
Copacii albi s-au răsturnat
în sufletele noastre
şi ne-au secat împotrivirea
în durere
ca plânsul păsării pe ultima ramură

copacii albi şi visători
ne-au purtat
spre lumina celestă

ca pe o nesperată lamură

(din volumul Poezii de care uitasem, 1995)
*
Les arbres blancs sont renversees
dans mon ames
epuisant notre envie de s'opposer
a la douleur
pleurs d'oiseau sur la derniere branche

Les arbres blancs et reveurs
nous ont pontes
vers la lumiere celeste

comme une inesperee enluminure

(Traducere în franceză de Georges Astalos 
Spectre lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, Edition Europa,1999) 
 


Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XV  

(...)  Dacă nu ştiu, e moarte albă, un fel de ninsoare liniştită, dacă ştiu, sufăr de ce văd şi aud. Sigur, prefer ninsoarea, când totul se termină în linişte. Iartă-mă că sunt doar atât! Aştepţi prea mult de la mine. Mai curând vrei să m-auzi vorbind, decât să vezi cum tac, tăcerea poate să-nsemne orice, până şi Focul Sfântului Elm pe catarg.

   Ieri am trecut pe lângă biserica pe jumătate îngropată: parcă mergeam îngropându-mă şi eu în pământul ud. Mi-e bine. Ziduri înnegrite, frunze în crăpăturile asfaltului. Cer dens, cenuşiu. O aşteptare, de parcă se-amână ceva. Cum aş putea să visez altceva decât pacea, repovestirea poveştii? Ninsoarea şterge totul, ne şterge şi pe noi, va trebui să ne desenăm din nou, profil tremurător sau o foarte dreaptă statură, după caz. Abia se mai zăresc pete tulburi, în schimb alte lucruri, mai umile, strălucesc pe ecranul zăpezii: o coajă de ceapă e ceva de preţ.(...)

Viaţa din somn e mai vie decât viaţa din zi, acolo s-au mutat întâmplările, naşterile, iubirile, încet-încet totul s-a mutat în vis, aşa cum toamna ne strângem de pe-afară. Cenuşiu ca o zi de demult, de parcă memoria n-ar păstra decât fotografii alb-negru, visul e viaţă. În vis nu moare nimeni niciodată, acolo toţi suntem vii şi totul e adevărat. Stupoarea e starea normală a vieţii zilnice, ca şi cum nu ţi-ai fi revenit după lovitură: nu vezi ce trebuie să vezi, nu auzi ce trebuie, eşti surd la zgomotul oceanului şi la foşnetul cerului. Aşa sunt eu acum, şi nu mi-e rău, dimpotrivă. Toate greşelile mele şi ale celor din veacuri sunt aici, colcăie, mişună, şi încă nu e marea eroare, multe sunt iertate, de pe-acum prefăcute în murmure. N-am avut viaţă ci vremuri, am trăit ce mi s-a dat. Eu sunt femeia care a văzut întunericul! Nu mai râdeţi de ochii mei extaziaţi. Îndrăzneala mea e ca a copiilor timizi care-şi iau inima-n dinţi să spună ce-i doare.

  va urma

N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută ! 

Consemnare: Revista literară Radio scoasă din grilă de Oltea Şerban Pârâu...

Aseară, începând cu ora 18:00 şi desfăşurîndu-se pe întinderea a trei ore, la sediul GDS din Calea Victoriei au avut loc discuţii cu privire la scoaterea abuzivă din grila de vară a unor emisiuni de mare prestigiu, printre acestea Revista literară radio, înfiinţată de Vasile Voiculescu cu mai mult de 8 decenii în urmă. La discuţiile moderate de Alex. Ştefănescu au participat destui dintre cei peste 30 de participanţi. Cel mai simplu este să transcriu însemnările luate la faţa locului (faţa tumefiată, se ştie...). Anunţând din start că va fi vorba despre foarte grave abuzuri ale conducerii RRC, dl Alex. Ştefănescu a început prin a spune că a acumulat în ani de colaborare cu acest post de radio nu mai puţin de 400 ore. Ceea ce s-ar traduce prin foarte multe zile şi nopţi de pregătire pentru a se prezenta onorabil la emisiuni. Din calculele sale reiese că suma totală cu care a fost plătit pentru aceste colaborări de o viaţă ar echivala cu salariul pe o singură lună al dnei Oltea Şerban Pârâu. Din noiembrie 2012 s-au sistat toate plăţile pentru colaborări. Este scandalizat de repedea succesiune a unor decizii nu numai la Radio, dar în general, la nivel ministerial, menite să distrugă cultura română. S-a angajat în scrierea unei Cărţi negre a culturii româneşti, cu ajutorul unui grup de studenţi. Să nu uităm de scoaterea din ţară a numeroase lucrări de patrimoniu, de distrugerea altora, din lipsa grijii elementare pentru întreţinerea acestora; să nu uităm de artişti, de creatori care trăiesc şi se sting în cea mai neagră mizerie; ne asaltează în mas-media, dar şi la RRC o nouă limbă de lemn, cu agramatisme, cu un melanj de cuvinte străine etc. Tot mai energică, campania de distrugere a culturii române a continuat cu decapitarea ICR, pe criterii politice; s-a desfiinţat postul TV Cultural - şi în ce fel? Pentru că şeful acelui post s-a prezentat la Minister cu un buget de 10 ori mai mare decât cel necesar, consecinţa fiind că postul a fost scos din schemă! Se duce o luptă la baionetă împotriva cuvântului. Este bine că discutăm aceste lucruri de mare gravitate, rău este că nu ne ascultă mai nimeni.... Cândva Grupul de Dialog Social reprezenta o mare autoritate, incontestabilă, unde se luau hotărâri importante. Astăzi... Dar de spus trebuie spus cu tărie adevărul. Aduce ca argument cazul Petre Strihan, poet, orb, deţinut politic, iar în fapt un reputat jurist, şeful organizaţiei juriştilor din toată lumea. Îl băteau crunt la anchete. Nu înceta să le strige călăilor: "Nu aveţi voie să bateţi. Legea pedepseşte!" Îl băteau şi mai crunt. Asemenea şi pe colegii de suferinţă. Care îl admonestau: "De ce nu taci?" Fapt este că în decurs de vreo lună călăii au lăsat-o mai moale cu bătăile. Probabil a ajuns până la mintea lor primitivă ideea că Legea nu permite! Se gândeşte că şi acum minţile întunecate se vor gândi la ce spunem noi, aici.

Marina Dumitrescu, realizatoare RRC: Se pare că ne luptăm cu morile de vânt, dar musai să ne luptăm. Este convinsă că Radio public este ascultat, este respectat, el este important pentru multă lume, indiferent ce spun sondajele.

Dan Hăulică: Să luptăm pentru un Radio public, pe care îl merită această ţară.. În grila din acest an au căzut multe emisiuni de prestigiu, cu ascultători fideli. Este evidentă prăpastia de nivel între radio public şi posturile private, comerciale, care trăiesc din reclame.

Alex. Ştefănescu: Dacă şi dna Oltea Şerban Pârâu ar gândi ca dna Marina Dumitrescu, eu aş susţine-o. Din păcate, nu e cazul.  Cultura este desconsiderată la nivel decizional. Postul de Ministru al Culturii ne apare ca o consolare pentru politicienii care nu au avut acces la un ministeriat mai important.

Constantin Cristian Bleotu, citeşte un text: Semnalează mari greşeli ale Redactorului şef Oltea Şerban Pârâu. Conducerea nu a agreat discuţiile cu redactorii şi cu sindicatul, cele câteva întâlniri s-au redus la certuri sau la monologuri ale conducerii. Dorinţa de dialog este nulă, suplinită printr-o conducere discreţionară, prin secretară, prin adrese către salariaţi, redactate într-un penibil limbaj de lemn, total inadecvat. Nu se discută cu cei 40 de redactori materialul zilnic, programul pe termene scurte sau lungi. În totală izolare fizică. Noua grilă nu a fost supusă discuţiei, pentru completări, îmbunătăţiri, a fost afişată şi basta! S-a ajuns la situaţia că un sfert dintre realizatori nu au decât o emisiune pe săptămână: OŞP îşi promovează doar emisiunile proprii, asta face de 8 ani încoace... Promovează "maratonurile muzicale", care ajung să sastisească pe ascultătorii de toate categoriile. Opriţi aberaţia maratoanelor! Nu este prima tentativă unilaterală de a desfiinţa Revista literară radio. În decembrie 2007, în alte câteva rânduri. Nu le-a reuşit, datorită protestelor energice ale scriitorilor, ale oamenilor de cultură din toată ţara.  CCB a preluat ştafeta de la Liviu Grăsoiu, căruia îi fusese discipol. S-a alăturat Teodora Stanciu, apoi şi Ioan Adam. Pe atunci aveau totală independenţă, deci era binevenită orice iniţiativă... În noiembrie trecut, cu sistarea plăţilor către colaboratori, a sperat că e o situaţie trecătoare, la sfârşit de an..., aşa au sperat şi colaboratorii. N-a fost aşa. A înaintat o solicitare scrisă. I s-a răspuns. Dacă nu poţi realiza emisiunea gratis, atunci (pleacă)...! Spunându-i-se mereu că scriitorii nu trebuie să fie plătiţi, nu e deajuns că li se face reclamă pe un post naţional?! Ultima decizie, abuzivă, a fost luată de curând: că RLR se scoate din grilă de la 1 iulie. Este notorie idiosincrazia dnei OŞP la literatură, la cultură. De 8 ani într-un post pe care nu-l merită.

Teodora Stanciu. Are în vedere o temă majoră: România, temă de cercetare. Altă temă: Oameni şi instituţii. La RRC se întîmplă de  multă vreme încoace o serie de implozii care destructurează postul naţional de radio cultural. Între ei, redactorii vorbesc despre abuzuri, despre derapaje. Or, RRC are o misiune specială, potrivit şi recomandărilor Comisiei Europene. Este în chestiune un post de radio naţional, plătit din buget, practic din taxele plătite de ascultători. RRC are o datorie de onoare faţă de contribuabili. De informare dar şi de formare. Cum îşi îndeplineşte RRC acest rol? Numai prin divertisment?! La conducere ne trebuiesc intelectuali de mare cuprindere culturală, oameni reputaţi, capabili şi devotaţi. Când însă în fruntea acestei instituţii sunt numiţi inşi de care nu a auzit nimeni, e grav -, ei sunt dispuşi la obedineţe, ei sunt porniţi să ia decizii discreţionare. În vara anului trecut a fost numit director Ovidiu Miculescu. El vine din Consiliul de administraţie, se remarcă prin decizii discreţionare: a suspendat banii pentru colaborări, a micşorat salariile, a indus o stare de frică, i-a stresat pe realizatori, stându-le în spate în timpul emisiunii, comentând abuziv, cu un cinism inexplicabil. O.M. susţine fără păs că RRC este un lux pe care nu ni-l putem permite. De curând a participat la emisiunea Vorba de cultură, timp de o săptămână - s-a văzut aroganţa şi inconsistenţa lui. A recurs la darea afară a şefului de sindicat dl Moise Adrian, cel care le apăra drepturile. Iar în fapt, dna OŞP este fostă colegă cu O.M., se sprijină unul pe altul în această conducere nefericită.  Ca să nu mai spunem că dna OŞP deţine de 8 ani un post ilegal, căci nu l-a obţinut prin concurs, cum  prevede legea. Dl O.M. i-a dat, tot abuziv, şi postul de Director al formaţiunilor muzicale - ceea ce ar presupune un orizont cultural larg, pe care dânsa nu îl are. OŞP sugrumă emisiuni de calibru, cu mare prestigiu, de bună tradiţie. De la 1 iulie nu doar CC Bleotu este practic înlăturat, dar şi Silvia Blendea, Oana Georgiana Enăchescu, ei nu vor mai avea de lucru, li s-a luat obiectul muncii...

Această grilă de vară a fost anunţată cu doar 3 zile înainte de 1 iulie. Este un atac nedemn la cultură, în general.

Alex. Ştefănescu. Să nu uităm că noi avem dreptul de a ne exprima şi în calitate de abonaţi Radio, după cum ştiţi suntem abonaţi din oficiu, fără a ni se cere asentimentul. Avem dreptul să spunem Da sau Nu la iniţiativele conducerii RRC. Şi ne dă acest exemplu: Am fost invitat să vorbesc la  o şcoală americană. Mi s-a spus: musai să consultăm Comitetul de părinţi, ei îi reprezită pe cei care plătesc şi ei decid dacă îl agrează pe invitat sau nu...Ei decid ce le dăm elevilor şi ce nu. De ce nu se întâmplă la fel şi în cazul Posturilor publice de radio şi TV, să fim consultaţi, având dreptul contribuabililor? Să apelăm până la urmă la Protecţia Consumatorului?!

VA URMA. 

Cărţile prietenilor mei: Mihai Giugariu, Constantin Banu

Fotografii de familie...

Fraţii Vera şi Mihail Ciobanu, 1929

Mama cu primul născut; Mihail, 1938