poezia zilei Lidia Lazu

scriitorul zilei: Liviu Petrescu 
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-liviu-petrescu.html

ANUNŢ: Astă seară, vineri, la orele 23:00 pe postul TVh se va transmite Partea a IV-a din serialul despre Odiseea plăcilor memoriale (Ion Lazu; Radu Voinescu, Lucia Negoiţă, Emil Lungeanu, Nicolae Tzone  şi Lidia Lazu), la emisiunea "Memoria creatorului. Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi". Vizionare plăcută! Emisiunea poate fi urmărită şi online pe Google. Succes.

poezia zilei: Lidia Lazu

*
              lui Horia Bernea

Forma ploilor
cercetată de sus
nici nu e mare lucru -
un pieptene care-şi descarcă
propriile şiviţe într-un ritm
impus de îndârjirea ţăranilor

în ce mă priveşte, invoc
picăturile de ploaie dispărând
într-o urmă de copil
ce a rupt-o la fugă
la primul fulger

(din Volumul Poezii de care uitasem, 1995)

*
               a Horia Bernea
Les pluies
vues d'en haut
ce n'est pas terrible /
image d'un peigne qui demele
ses propres cheveux a un rhitme
souhaite par la terre

quant a moi, j'invoque
les gouttes de pluie qui se perdent
dans une trace d'enfant
qui court
des le premier eclair. 

(Traducere în franceză de Georges Astalos 
Spectre lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, Edition Europa,1999)




Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, IX

 (...) Înainte, aveam în faţă un zid de netrecut. M-am aşezat lângă zid şi m-am gospodărit acolo, cum cei care vin la oraş să-şi facă un rost rămân uneori la barieră şi îşi ridică o casă de lut, fără să-şi piardă speranţa că vor răzbi cândva mai departe. Cu ani în urmă, în decembrie, mi s-a părut că zidul se dărâmă, dar în locul lui s-a ridicat o umbră, şi mai dură. Dar eu venisem cu inima-n palme! Mă păstrasem cât am putut de curată anume pentru ziua aceea! N-am stofă de martir, doar o infinit de lungă răbdare. Venind seara spre casă pe străzile pustii din spatele spitalului, speram că El se va-ndura; străduţa se termina odată cu rugăciunea. (...)

Pe de altă parte, simplul fapt că exist îl poate îndreptăţi pe cineva de pe stradă să mă spurce cu vorbe -, sub stelele banalizate, sub urmele de cizme de pe Lună, sub cerul plin de maşinării năuce, aici, pe pământul sătul, mocnind de explozii întârziate. (...)

O dimensiune s-a pierdut, aceea

care oferea adăpost, în noapte, în pace, în linişte,

fără zgomot, fără sunet, fără cuvânt.

Nisipul parcă adus de vânt dinspre plajă

se cerne pe terasă într-o răpăială uscată.

Un clopot transpiră încet un ecou.

Aud vorbe, dar nu le disting,

şi nici nu vreau să înţeleg ce se spune,

îmi ajunge murmurul lipsit de înţeles,

îmi ajunge faptul că aici se vorbeşte.

Grădinile mării, un murmur

ca o mărturisire comună,

cuvinte cu pânzele strânse.(...)

Scrisul a alunecat din pagini pe frunze.

Aerul se umple de trupuri rătăcitoare,

trandafirul îmi aduce aminte toate buzele

pe care le-am cunoscut. Cum să mă apăr? 

Începe noaptea, călătorie vândută. Corăbii,

cât mai departe de mare:

locul lor e în păduri şi în amurg..

Nouri de marmură. Plecăm. Zidul alunecă.

Am pornit, ferestrele merg, iarba se duce.

Cu coatele sprijinite de masă,

cu mâna pe carte, plutesc.

Trebuie să fac un semn de adio.

Marea plină de păduri, de fotolii şi ancore.

Marea grea de faruri şi tablouri marine.

E ca o pedeapsă: cineva

mi-a dat o mare să nu o pot duce !

Sub lună, culoarea ei s-a închis ca o scoică.

Seara, ca o surpriză, luna albastră umple geamurile dosnice, înfăptuind după mintea ei o anumită dreptate. Pustiul umple odăile cu ce va fi sau cu ce a premers. E un gol saturat. Luna-şi desfăşoară pe jos coalele albe.   

   Scriu. Te pomeneşti că tocmai însemnările astea, lăturalnice, neglijente, vor alcătui o carte. Ar fi culmea! O carte în care să lucească “sabia“ unei încordări neîncetate.

va urma

 

Cărţile prietenilor mei : Mihai Gramatopol, Şerban Cioculescu, Claudia Voiculescu 

 


















 Fotografii...

Lt. art. Mihail T. Ciobanu, Grigore Lazu, Vera şi primul născut, Mihăiţă.