marți, 8 aprilie 2014


Scriitorul zilei: Panait Cerna, n. 25 noiembrie 1881 - d. 8 aprilie 1913 
       
S-a născut în satul Cerna din jud. Tulcea, ca fiu al unui învăţător de origine bulgară şi al unei ţărănci românce. A făcut şcoala primară în satul natal, liceul la Brăila şi a urmat Literele la Bucureşti. Cu sprijinul lui Titu Maiorescu a mers pentru studii de literatură germană şi engleză la Berlin apoi pentru filosofie la Leipzig. Acolo s-a întâlnit cu I. L. Caragiale care îl aprecia foarte mult ca filosof, matematician şi meloman, devenit institutorul lui Luki, fiica dramaturgului.  Revenea vara în ţară şi ar fi locuit numai în zonele montane, poate în speranţa că ftizia lui se va ameliora. A decedat prematur, la doar 32 de ani, desigur fără să fi putut da decât o idee aproximativă cu privire la disponibilităţile sale creative. Un volum de Poezii, 1910, îl plasează în descendenţa lui Eminescu, a romantismului târziu şi chiar minor.
G. Călinescu îi acordă două coloane în Istoria sa. Regimul comunist l-a resuscitat ca fiind un glas ce cântă durerile celor asupriţi, iubirea de ţară etc. Ediţii de poezii în Editura Tineretului; o ediţie de Opere complete, sub îngrijirea lui Valeriu Râpeanu: Floare şi genune, 1968. În satul natal există o casă memorială Panait Cerna; există o Bibliotecă judeţeană la Tulcea, un Liceu teoretic la Brăila, o stradă în Bucureşti ce-i poartă numele. Timpul nu numai că şterge urmele, dar mai întâi cerne valorile, le dă celor aleşi o şansă omenească.

Citiţi mai mult: http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/casa-memoriala-panait-cerna-58.html

Poezia zilei  - Panait Cerna,

April

În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori …
Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.
Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.
(Sămănătorul, V, nr 10, 1906)
***

Alţi scriitori:
Al. Claudian, n. 1898
Emil Cioran, n. 1911
Liviu Leonte, n. 1929


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998
25 mai. Voroneţ.  ...Visul cu tata: Tata stătea pe scaun, pe prispă la Găneasca, cu mâna dreaptă pe coapsă (ca în pozele cu mama) şi privea spre curte. Tânăr, mai plinuţ la faţă şi arătând foarte bine, un bărbat în putere. Cu atât mai anapoda a căzut fraza pe care i-am spus-o, trăgându-mă aproape de el şi atingându-mi tâmpla de mâna lui: Ce ciudat… am ajuns şi eu bătrân, de-acum… A dat din cap, în semn de aprobare, tot fără să mă privească. Era clar că şi lui i se părea foarte ciudat ce repede a trecut timpul. După o mică pauză, am adăugat: Ce bucuros sunt că am reuşit să te cunosc de-a binelea…
Veneticii: Vera se gândea: Fiecare strigăt din astea, cu atîta durere în el, e mai mult decît ai muri. Un strigăt cu atîta durere e de zece ori cît moartea. Da, moartea cuvenită, dar de ce atîta nedreaptă suferinţă?
Cu mirare aflu la Radio că în Anglia sunt la modă biografiile şi autobiografiile, scrise chiar de persoane încă tinere. Deci nevoia de concret, consecutiv saţiului de atîtea născoceli şi ficţiuni.
De ce ne-am mira de lipsa de pudoare a nouăzeciştilor? Nu se lasă mai prejos faţă de reclamele pentru tampoane Johnson, libresse, care se adaptează corpului tău, se deschid ca o floare, te menţin curată şi uscată mai mult timp - această truculenţă a limbajului, exhibarea biologiei intime, mă speriase la F. Celine, dar el nu era o stranietate, ci doar un precursor…
Delos, insula unde se năşteau zeii – acolo nu se admiteau naşterile şi nici morţile. Acum insulă pustie.
Veneticii: Tanti Dona, care în copilărie ne punea porecle caraghioase, de preferinţă în ruseşte, poate amintindu-şi de satul natal: Ionel din Valea Seacă, Oreadnicul, Gavanusul; Sindromul pentru Unchiul M., Panseta pentru tanti M. Iar în ce-o priveşte, se iscălea Staraia Lisiţa (Vulpea bătrână).
Mama: Vrei să desfaci un nod afurisit, care nu se lasă, te străduieşti – îţi cresc unghii!

Nu regretăm viaţa aşa umilă cum a fost ea pentru noi, ci regretăm viaţa aşa cum ne-am fi dorit-o…
Va urma


Fotografii de autor...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu