Scriitorul zilei: Adrian Maniu, n. 6 februarie 1891- d. 20 aprilie 1968

     

Din părinţi ardeleni, s-a născut la Bucureşti. Şi-a făcut studiile la liceele Gh. Lazăr şi Matei Basarab.A urmat Dreptul, probabil la insistenţele tatălui său, profesor universitar la Drept, dar nu a practicat niciodată. 

Colaborator la publicaţiile interbelice, mai întâi simboliste, apoi avangardiste (cu Ion Vinea, cu Tristan Tzara, apoi tradiţionaliste,   ereu în căutarea formulei lirice personale; a debutat cu versuri  simboliste: Figuri de ceară, 1912. A făcut parte din gruparea  care a fondat revista Gândirea, împreună cu Lucian Blaga, Nichifor  Crainic, Cezar Patrescu etc. A scris şi proze fantastice, strânse în  două volume: 1930 şi 1935.

A tradus intens din scriitori francezi, dar şi din marii ruşi: Puşkin,  Lermontov,Griboedov. A ţinut rubrici de actualitate literară şi cronică  plastică, a colaborat intens la radio, a fost  şi regizor de teatru la  Craiova, inspector al teatrelor etc.  

Opera: Salomeea, 1915; Lângă pământ, 1924; Drumul spre stele, 1930,  Cartea ţării, 1934; Cântece de dragoste şi moarte, 1935.

S-a creat o oarecare vâlvă în lumea literaţilor la mijlocul anilor 60, când poetul a fost recuperat,  apărându-i o antologie de versuri, apoi Scrieri, I  şi II. Cam în aceeaşi perioadă când reveneau Blaga şi Voiculescu. Prilej de  supralicitări, de speranţe lirice doar în parte confirmate.

Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale 

17 aprilie 2007:(...) Revin la staţia dinspre Panduri, iau pe 385 în sens invers, de la Izvor plec pe cheiul gârlei pe jos, ajung la Sf. Elefterie, merg pe stradă în sus şi ajung la nr. 26, asta înainte de

biserica veche, rămasă în mijlocul străzii; o vilă gard în gard cu o şcoală de  cartier, interbelică după stil, cam ca a lui Pompiliu Constantinescu, însă mai mare, în imobil este o firmă de instrumentar medical.

Sun, merg la subsol, mi se spune că patronii sunt şi proprietari – iau telefonul lor, fax, e-mail. Fac poze cu vila unde a locuit poetul Adrian Maniu, atâta vreme ocultat de regimul roşu. Dau ocol bisericii, tot Sf.Elefterie, dar cel vechi, de curând renovată. Din păcate închisă la această oră. Ies la staţia metrou Eroilor şi revin acasă. O zi nu chiar aşa de rodnică, îmi spun. Şi nici măcar nu am trecut de jumătatea listei.  

 1 mai 2007: (...)În str. Plantelor 9, vreau să pozez de aproape placa lui  Eminescu, dar la fereastră se mişca o tânără şi observând ce vreau să fac l-a chemat îndată pe taică-său, un domn nu prea tânăr, foarte gras. Vin ambii la fereastră, se inflamează, mă alungă de acolo, precum că nu pot fotografia decât cu acordul lor. Să te cruceşti, nu alta! Să se fi adăugat încă o pagină la cumplitul dosar al năpăstuirii poetului naţional? Nu voisem decât să adast puţin în preajma locului supliciului său. Şi această izbucnire ignobilă... Cine sunteţi voi, troglodiţilor, ce legătură aveţi cu poetul naţional şi cu ce drept îmi interziceţi să fotografiez placa lui memorială?! 

Trec pe la nr. 50 de pe str. Plantelor, socotesc unde să-i punem placa lui Adrian Maniu, desigur nu la intrare, lângă firma de vinuri, ci spre intersecţie, într-un loc bine ales, căci imobilul are în acea parte dinspre răscruce o formă semicirculară, neobişnuită. Familia s-a împotrivit din răsputeri variantei cu placa memorială în Sf. Elefterie: Înţeleg că acolo poetul a trăit în a doua parte a viaţii, cu o altă soţie, pe când prima soţie şi cei doi copii au rămas în Plantelor 50. Ca de altfel şi sora poetului, pictoriţa Rodica maniu, cu soţul ei, tot pictor, Samuel Muntzer.

Poezia zilei,  Adrian Maniu

Alt cântec

Sufletu meu, nufar pe ape,

Gandu de-acum, val molesit,

Viata-n zadar vrea sa ma-ngroape.

Totu-i sfarsit.

Dragostea mea, apa inceata si verde

Intre namoalele moi,

sufletu meu, albele foi isi pierde,

albele foi ...

Cad inserari, triste,-n tarziu lancezite;

palide zari. Soare ranit

trimite noptii pe nesimtite

somn vestejit.

Stelele, vechi luminite de ceara,

doru trecut din pierdut innoiesc,

moarte destine din tine-au sa ceara

jocu firesc.

Sufletu-nfrant – intra ca nufaru-n ape,

Tot mai adanc, in el adancit ;

Totu-i departe, totu-i aproape ... tot

In sfarsit.

Alţi scriitori:

Dan Horia Mazilu, n. 1943

Mircea Florin Şandru, n. 1949

Monica Lovinescu, m. 2008

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998

19 iunie. Toată noaptea plouă, după o zi în care plouase mereu… 
Peste noapte, vis cu Mircea Ciobanu, despre care ştiam că e mort: îşi reluase activitatea redacţională şi literară, îl însoţeam printr-o clădire cu multe săli unde se întîlnea cu fel şi fel de scriitori, inclusiv Pucu Negrici, Miron Georgescu, Lidia. Am vorbit la început despre Capcana…, s-a uitat pe însemnări de-ale lui şi a reieşit că manuscrisul a avut probleme cu cenzura. Apoi pleda pentru schimbarea mentalităţii în viaţa litarară, îmi spunea: Trebuie să fii marcat de întîlnirea cu marile personalităţi ale literaturii. Se plîngea că în ultima vreme s-a îngrăşat cu 19 kg, acum poate cu 20. A repetat apoi cifrele, căci visul se relua în diverse alte camere ale Uniunii (?) Avea pe el o haină cam largă, cam uzată şi în mod clar mototolită. Mă gândeam că la morgă, sau în sicriu, haina i s-a mototolit şi R. nu s-a grăbit să i-o calce. De fapt ai lui păreau să fie pe undeva, pe-aproape, dar nu s-au arătat defel. Sentimentul inconfortabil că trebuie să mă port cu el aşa fel ca să nu-şi dea seama că ştiu că nu e decît o fantomă care îşi caută loc printre cei vii.

Muţumire – nemulţumire. În zbaterea (firească) de a-şi satisface cît mai deplin toate nevoile materiale şi deopotrivă aspiraţiile spirituale-sentimentale, omul ajunge prea curînd la insatisfacţie, la nemulţumire – de ceilalţi, mai rar şi de sine însuşi! Pentru că în această vînătoare scopul iniţial: să obţin ce-mi trebuie, este înlocuit din mers cu altul: am obţinut cît vecinul meu? Nu cumva prietenul X are mai mult? Oare n-aş putea să le-o iau înainte cunoscuţilor mei, să mă dovedesc mai grozav ca toţi? Să-mi adjudec succesul, gloria. Soluţia salutară ar fi să te mulţumeşti mereu cu mai puţin, inclusiv cu mai puţină faimă. Să te bucuri de un trai simplu, sănătos, eliminînd treptat luxul, risipa, şi să legi la gură cu şapte noduri pofta de glorie…

Din Lamentaţiile UituculuiL, în manuscris

Va urma

Fotografii...biserici din toată ţara...