Tinerii salvează Roşia Montană!!!
Cianuri şi gaz de şits / viitorul cel mai trist !
Peste tot poliţie / Nicăieri Justiţie !
Ne vrem ţara înapoi!
Vreţi cianură / Luaţi o gură!
Otrăvire, Furt, Manipulare...
Scriitorul zilei: Aurel Dumitraşcu http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-aurel-dumitrascu.html
Alţi scriitori din Calendar: Victor V. martinescu, n. 1910
Marin Codreanu, n. 1937
Poezia zilei: Nicolae Caranica (1911-2002)
Jălanii
Line cortegii de daruri sub cer apenin
Voi amfore-adânci, dimineţilor, serilor,
Daţi-mi, vă rog, un singur strop de senin
În cupa durerilor.
Fraţi nesătui de ceruri, arbori în delir,
Preaminunaţilor, marilor, cuiburi de îngeri,
Rogu-vă staţi din foşnet: trece Regele Lear
În mantie de-nfrângeri.
Iar tu m-ai ales, tu, soare bătrân,
Lasă-mă să mă-mbuib din mierea ta de toamnă.
Cât timp? Cât timp? Ah, Italia-doamnă
Mă strânge la sân.
Din inoportunele mele jălanii barbare
Ce-o fi ghicind? Ce-o fi-nţelegând?
Nu ştiu. Ca o pată pe alba-i serbare
Întârziu plângând.
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)
O pagină de Jurnal, 1994
Cărţile din bibliotecă : Doina Uricariu, Petru Ursache, Vasile Igna, Valeriu Matei.
ion lazu - Fotografii de vacanţă... Case din Bucureşti, IV
Cianuri şi gaz de şits / viitorul cel mai trist !
Peste tot poliţie / Nicăieri Justiţie !
Ne vrem ţara înapoi!
Vreţi cianură / Luaţi o gură!
Otrăvire, Furt, Manipulare...
Scriitorul zilei: Aurel Dumitraşcu http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-aurel-dumitrascu.html
Alţi scriitori din Calendar: Victor V. martinescu, n. 1910
Marin Codreanu, n. 1937
Poezia zilei: Nicolae Caranica (1911-2002)
Jălanii
Line cortegii de daruri sub cer apenin
Voi amfore-adânci, dimineţilor, serilor,
Daţi-mi, vă rog, un singur strop de senin
În cupa durerilor.
Fraţi nesătui de ceruri, arbori în delir,
Preaminunaţilor, marilor, cuiburi de îngeri,
Rogu-vă staţi din foşnet: trece Regele Lear
În mantie de-nfrângeri.
Iar tu m-ai ales, tu, soare bătrân,
Lasă-mă să mă-mbuib din mierea ta de toamnă.
Cât timp? Cât timp? Ah, Italia-doamnă
Mă strânge la sân.
Din inoportunele mele jălanii barbare
Ce-o fi ghicind? Ce-o fi-nţelegând?
Nu ştiu. Ca o pată pe alba-i serbare
Întârziu plângând.
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)
O pagină de Jurnal, 1994
7 mai 94, sîmbătă. Cu mare bucurie ţin
să consemnez aici foarte frumoasa reuşită a recitalului de aseară al Lidiei, la Teatrul
Studenţesc Podul. Maica Sica, Pan Izverna, Nicolae Pan Halippa, Lucia Negoiţă –
care a ţinut să vadă spectacolul şi, foarte plăcut impresionată, mi-a
mărturisit că îi vor trebui 2-3 zile pînă să iasă de sub emoţie. Nu-şi
închipuie cum ar putea tăia din spectacol, ceea ce de altfel susţine şi dl
Cătălin Naum: recitalul e un tot, poeziile ei originale şi imporovizaţiile muzicale se îmbină la modul magic... Acasă îi spun Lidiei că ar putea să-i sugereze dnei Negoiţă să
preia caseta de la Manuela Cernat, ca să-şi facă o idee despre cum vor face
înregistrarea. La spectacol au mai fost destui colegi de geologie: Petrică Lungu cu soţia, Horia
Nichiforescu, Valentin cu Stela, Dan Pomârjanski, apoi Andrei, un domn Bîscă, fost coleg
de-al Lidiei, un domn de la Pro-Basarabia şi alte cîteva persoane care mai
fuseseră şi data trecută, la Muzeul Ţăranului Român, anume pentru că le-a plăcut.
Este o mare
surpriză pentru mine că Lidia a reuşit să facă faţă, deşi era grozav de răguşită
şi băuse vreo doi litri de ceai de muşeţel. Maica Sica a numit-o Libelula,
probabil pentru că aşa i-a apărut, cu şalul albastru-străveziu pe mîini. A zis:
Nu-mi pare rău că am renunţat la programul pe care mi-l făcusem (ieri a fost
Izvorul Tămăduirii, ar fi vrut să meargă la Cernica...)
În timpul
spectacolului, Lidia a observat că Lucia Negoiţă era foarte emoţionată, mai
că-i dăduseră lacrimile. Iar eu am văzut-o pe maica Sica absorbită de recital,
ridicînd din cînd în cînd mîinile, în semn de admiraţie. În primele momente
eram aşa de stresat că mi s-a făcut rău, pur şi simplu, deci am luat un
Pentalong. După ce Lidia a început, mi-a mai venit inima la loc – acum ştiu
exact ce înseamnă asta; simţeam pasta argiloasă a pastilei dizolvîndu-se pe
limbă. Dar am fost cu ochii în lacrimi pînă la sfîrşitul întregului recital.
Maica Sica ne-a
povestit apoi, pe drumul spre Romană, cum la ea acasă, într-o seară a sunat cineva. Ştii că la mine
uşa e deschisă. Intră!, a strigat; dar acela a sunat din nou. M-am dus să
deschid, căci mi-am dat seama că e cineva care nu a mai fost pe la mine şi nu
ştie că uşa e mereu deschisă. Cînd colo, două fetişcane. Intraţi. Suntem
mesagerii lui Cristos. Le-am invitat în cameră şi le-am lăsat să vorbească,
asta e metoda mea, întîi îl las pe om să-şi spună păsul pentru care a venit,
apoi îmi spun şi eu părerea… Dar n-a apucat să ne spună cum a decurs acea
întîlnire. E împotriva filmelor protestante care se dau la TV cu ocazia
Învierii.
La emisiunea
Sandei Vişan, Nemoianu şi Matei Călinescu spun că “monolitul” emigraţiei ungare
şi poloneze este o invenţie; iar adevărul ca atare ar fi că emigranţii unguri sunt
mult mai numeroşi decît emigranţii români, mai ales după 1956... Cei 11
milioane de polonezi l-au putut face pe Ford să piardă alegerile pentru că s-a
exprimat inabil cu privire la Polonia. Nemoianu ştie că emigraţia ungară nu e solidară.
Iar Ionel Vianu spune: Cînd am părăsit ţara, pe aeroport erau participanţii la
un Congres. Mi s-a părut că părăsesc o ţară de surdo-muţi şi plec într-o ţară
cu oameni normali..
O bandă de
magnetofon zbătîndu-se în crengile copacilor de afară, sclipind. Cu mâini
nevăzute o derulează, cu ochi nevăzuţi o citesc: extratereştrii…
(din Lamentaţiile Uitucului, Jurnal 1990-1999, în manuscris)
Va urma
Cărţile din bibliotecă : Doina Uricariu, Petru Ursache, Vasile Igna, Valeriu Matei.
ion lazu - Fotografii de vacanţă... Case din Bucureşti, IV
Atît de dens în ştiri, că ţi se taie respiraţia. Abia te dezmeticeşti din fotomontajul cu protestatari de la Km Zero, şi dai peste recitalul dramatic de acum aproape 10 ani, al Lidiei. Ca şi cum nu era îndeajuns, primim Cărţile cu prieteni şi desigur nemţeanul poet Dumitraşcu, la a cărui operă trudeşte aproape singur devotatu-i Adrian Alui Gheorghe...
RăspundețiȘtergereŞ-apoi aceste poze de case din interbelic ce mai rezistă-n sluţeala şi sulemeneala bucureştească. În parte le am şi eu, din Anul trecut, dar zac arhivate, deşi măcar un set diapozitivat aş putea încropi. Însă - nu doar din pricina cacialmalelor tip Roşia Montană - ceva mă imobilizeză-n lehamite, mă pietrifică, mă catalepseşte. Sechelele Loviluţiei Dekambriste... Deie Domnul, ca să mai existe Salvare pentru România!!!
Atributul Tinereţii - Supravieţuirea prin luptă şi/sau îndurare. Al celor ca mine ajunşi - defetismul. Ce stranii paronime defetist, defetit: unul bellicos (mai ştiutul), celălalt (arhaic) raportîndu-se la pierderea candorii... Cum să obţii o Lume bună, cînd se merge numai din înfrîngeri în decandori... E tot atît de absurd, pe cît de frumoşi sunt aceia din marea de oameni tineri, frumoşi, fermi, demni, de pruncuţi ingenui, de costume (ii) stilizate, de pancarte proaspete, la faţa locului grafiate.
N-am zărit Libelula, doar un Libelul cu minte, cuminte.
Ieri, eu am descoperit paralelismul ca de "ciubuc" al Iadului şi Raiului bistriţo-nemţean, pe distanţa dintre coada Lacului Bîtca Doamnei şi podul Căprioara.
[Ciubuc-ul din copilărie - acel cilindru din pastă de zahăr moale, de vreo 10 santime, în care se spiralau vag aceleaşi două culori: albul şi roşul. Nu mai groase ca un arătător normal, erau - alături de halviţe, nugale, acadele, rahaturi şi buldeneje (buldinej - bulgăre cu floricele de porumb tăvălit prin sirop de zahar) - jindul recreaţiilor din copilăria ci bani foarte puţini, mai deloc.]
Pe înserate, după guleaiul evident de peste zi, o mînă de tineri - aripi tinere ale cîtorva partide - au ieşit şi ei la o demonstrăciune pro forma, strigînd "ieşiţi din casă, dacă vă pasă"... Îmi pasă de mă apasă greu pe suflet, dar nu ies. Baia nu în mulţime-o prefer.
Culai Hăţaş, de prin Hucii Neamţului.
Georges Lazu a scris:
RăspundețiȘtergereBravo frate-meu, te-am văzut acolo unde trebuie să fii , mai ales ca geolog ,poet , scriitor .
Cu drag Gelu.