Scriitorul zilei: Ion Băieşu  http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-ion-baiesu-poezia.html

Alţi scriitori din Calendar:
Elena Văcărescu, n. 1864
Claudia Milian, m. 1961  http://ro.wikipedia.org/wiki/Claudia_Millian 

Aurel Gurghianu, m. 1987

Poezia zilei: Claudia Milian
Toamna

Te uiti cum musca toamna din verdele padurii,
Cum fiecare frunza e-o inima bolnava
Cu leziuni de unghii si picaturi de sange?
Si-n mine bate-o frunza, ciudata si firava.
Ce sub capriciul vremei, se leagana si plange

Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Si cum isi distileaza parfumul diafan,
Pe mobile si statui, pe stofe si covoare,
Si-ntrezaresc padurea culcata pe divan
Alaturea de mine, cum tremura si moare

Respira incaperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacan, de brad si de artar
Iar eu cu maini patate de toamna-nsangerata,
Beau sufletul padurii si-aud batand mai rar,
In peisagiul vietii, o frunza-ntarziata.



Elena Văcărescu

  

Dragoste eternă

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început
Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,
Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,
Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă
Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,
Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urmă-a mea etapă,
În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

Iar mai departe, sub ţărână, în care trupu-o să coboare
Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,
Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,
De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.

Rugăciune

Tu-arunci sclipiri de soare pe şesuri şi coline,
Spre coastele în floare apleci copaci străbuni,
Şi mările le legeni ca nişte cupe pline
În ritmul fără stavili al marilor furtuni.

O, tu, ce-n cupa goală mai vezi încă lucind
Cel mai amar din plânsu ce l-aş fi plâns vreodată,
Îţi dau inima-ntreagă s-o umpli mai curând,
E largă şi adâncă şi veşnic însetată.

Îi trebuie putere şi pace şi lumină.
Să pui în ea apusuri cu mari speranţe-n ele,
Şi zori săltând pleoapa cu raza lor senină,
Şi proaspăta răcoare a serii din vâlcele.

Şi astre gânditoare, şi cerurile toate
În inima aceasta cu-abisuri să se-afunde,
Şi ea s-adoarmă-n cânturi supreme, avântate,
Ce leagănă toţi sorii prin spaţiale unde.

Când va fi plină, Doamne, de ale tale glorii,
Ea va vedea zâmbindu-i în treacăt o durere,
Şi peste strălucirea din clipe iluzorii,
Se va-mbăta de-o calmă, puternică tăcere.


 

 Lidia Lazu în recital

http://youtu.be/WkHcpDjY20I 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

24 mai 94. Replică fantezistă: Mie să nu mi te plîngi că munceşti din greu şi duci un trai amărît; mie să mi te lauzi că nu mişti un deget şi banii vin gîrlă…

Transcriu de pe bandă discursul dlui Pan M Vizirescu la Conferinţa naţională a scriitorilor, 16 mai 94. Vezi manuscrisul.

Nebun şi om normal – e vorba de aceeaşi cantitate de energie spirituală consumată, numai că nebunul o foloseşte pe toată în domeniul ideatic, în fantezii şi peroraţii, pe cînd omul normal consumă o mare cantitate din ea în munca zilnică propriu-zisă, în probleme de  racord la realitate. Nebunul, nemuncind nimic şi rupte fiind aceste legături şi obligaţii sociale, dispune de un excedent de forţă psihică – e în stare să doboare zece oameni normali, cum am mai spus.
Îi zic amicului: Fumezi ca un subdezvoltat.

Nu cred totuşi că primejdia în ţară e aşa mare, generalizată. În faţă ies însă, la tv, pe scena socială şi politică, diverşi inşi labili, exhibiţionişti, cu aer cinic-isteţ, durii acestei mode. Însă nu ei sunt lumea, nu ei sunt reprezentativi – deşi o reprezintă! – deşi ei dau tonul, vor să o înfluenţeze în gusturi, atitudini, opţiuni. Lumea din planul doi şi trei nu se schimbă, să sperăm, ea are destul bun simţ şi are scaun la cap.

Ieri în staţia metrou Victoria observ o femeie pe cale să leşine. Îi dau un pentalong. Ai ei o urcă în metrou, la prima coboară, deja îşi revenise, vorbea, gesticula. Dan al nostru n-a avut parte de un asemenea gest salvator.

Două femei ca la 35 de ani, foarte grase şi tunse foarte scurt. Cred că imaginea lor despre femeia ideală nu e departe de un sac pe doi butuci-picioare. Căci imaginea fiecărui ins despre lume nu e prea departe de propria imagine…
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)

Va urma

Cărţile din bibliotecă : Daniel Corbu, Traian T. Coşovei, Ioana Dinulescu, Şt. Aug. Doinaş. 

ion lazu - Fotoreportaj de la Lansarea Puşi Dinulescu  
Au vorbit: dna directoare Munteanu, domnii: Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Celac, Horia I. Matei.
În sală, i-am identificat în prejma mea (o veţi face şi Dvs şi vă veţi bucura...) pe scriitorii: Ion Andreiţă, Albert Kovacs, Paul Suster-Stein, George Anca, Mariana Petrescu, Ana Calina Garaş, Lidia Lazu, Iulian Neacşu, Nicolae Dan Fruntelată, Magdalena Momârlan, Petru Romoşan... alţi scriitori, jurnalişti, redactori, fotografi, realizatori de film şi TV... lumea bună a urbei nostre... sub semnul unei lansări de zile mari.
Dar ce este până la urmă această carte Călătoriile lui Nea Puşi? Veţi afla citind-o... Nouă, care am participat la eclatanta lansare, ne-a spus-o dl Gelu Voican, în fraze cumpănite, adânci, spun asta amintindu-mi profesiunea de pe vremuri a dlui GVV: geologia...: nişte însemnări de călătorie ale autorului peregrin europeus, de prin anii şaptezeci şi până mai de curând, notiţe pescuite de prin caietele de însemnări, aduse în pagină şi... aici e aici!, aplicându-le reţeta Puşi Dinulescu:  comentându-le de la înălţimea vârstei de ani 70... şi cum anume? în inconfundabilul stil puşistic: cu dezinvoltură, cu vervă, cu umor de toate extracţiile, însă dâmboviţean în sorginte, cu înţelepciunea de-o viaţă a celui care a vrut să câştige totul dar a pierdut pe măsură, nu însă şi apetitul pentru confesiuni amicale, la limita cu picarescul şi anecdoticul...Aşa că textul, cele peste 300 pagini, spune comentatorul, cu mâna pre inimă, ca la imn: le-a citit cu aplicaţie (asta vrea să spună cu creionul în mână şi cu notesul  pe-aproape), dar şi cu mari satisfacţii şi încântări estetice. 
Mai departe scrie-n carte...