4 ore în Piaţa Universităţii: UNIŢI, SALVĂM ROŞIA MONTANĂ!
Despre "minerii" aduşi cu autocarele la Roşia Montană:
http://www.realitatea.net/localnicii-pro-rmgc-adusi-la-rosia-montana-cu-autocarele-un-clip-video-uimitor_1279434.html
Scriitorul zilei: Mihail Săulescu http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-mihail-saulescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Ovidia Babu, n. 1933
Negoiţă Irimie, n. 1932
Poezia zilei
Ion Murgeanu: Am să mă ocup mai departe cu poezia
Am să mă ocup mai departe
Cu poezia orice ar fi să fie
În timp ce picioarele ei dezlegate
De toate păcatele firavei firi
Îmi fac cu ochiul dintr-o revistă
Pentru adulţi - şi salcia plânge
De singurătate în mijlocul oraşului
Peste mormântul lui padre Galeriu
Ne învârtim prin apropiere şi noi
Nu mai notăm nimic scriem în gând
Că mileniul acesta se va termina
Pe la mijlocul veacului trecut
Dar acesta poate fi un jurnal
Pentru lăcuste cei mântuiţi
Urcă singuri muntele
Cu spinarea bătută de bice
Şi încă mai vor să-l urce în furci...
Lidia Lazu în recital. Bacovia de toamnă...
Pansele negre...:
CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:
muzica sonoriza orice ecou:
acorduri, arpegii, armonii:
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994
21 iunie
94. Ticu D.: în orice uzină, întreprindere, dar şi în armată era un
ofiţer sub acoperire, un specialist.
Colega a
lăsat-o mai moale, reiese că nu se mai duce la ai ei ca o vijelie. Începe să le
prindă mila, oricît de tîrziu.
Mîzgălituri
de-ale lui A. pe marginea unor manuscrise. Pun mîna pe gumă şi-mi dau seama că
nu mă lasă inima să le şterg. S-ar putea zice că exagerez.
Meciul
Argentina-Grecia. Maradona gras, îmbătrînit, semănînd la faţă izbitor cu Antony
Quinn, poate din cauza sîngelui lor indian. La primul contraatac argentinian,
Batistuta marchează.
22 iunie 94. Să fim atenţi: Iisus este
marele Disident: "Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu." Ioan, 17.7. "Iată
omul! le-a zis Pilat, arătîndu-l pe Iisus cu coroana de spini şi haina de
purpură." Ioan 19.5. Pilat însuşi a scris cuvintele: "Iisus Nazarineanul,
împăratul Iudeilor", în trei limbi: evreieşte, greceşte, latineşte. "Ce am scris
am scris", a răspuns Pilat. 19.22.
23 iunie 94. Cu colegul M. , din
Coralilor, ne amintim de Zmeurătu, satul lui natal din Vâlcea şi de Mânăstirea Jghiabu, acolo el are o mare
livadă de meri de unde a scos anul trecut 1500 kg mere, livada e la drumul
forestier. Vorbindu-mi, deodată îmi reamintesc cu pregnanţă chiar locul cu
pricina, două conace unde stă omul cu caprele. Lui taică-su i-au făcut parastas
de 10 ani, mama încă se ţine. La trecerea prin Zmeurătu, m-am oprit la casa lor şi le-am făcut părinţilor o fotografie pe care am expus-o cândva, chiar cu acest titlu: Părinţii colegului de facultate. Celălalt fost coleg , Florin A. spune,
cu jale: De patru ani nu am cumpărat nici o carte. Foştii colegi mă întreabă
dacă mai scriu. Scriu, că aşa mi-e felul de a fi, însă nu public. Cine să te
citească în vremurile astea?! L-aţi auzit pe Florin, care fusese pătimaş
cititor de-o viaţă.
După amiază mă
culc şi visez nişte fragmente de literatură, una cu o casă de şiţă, ca la
Ciocăneşti, în faţă un băietan, îl întreb: Ştii că în casa asta a stat
Eminescu? Spune că ştie. Văd că era scris pe scîndurile pridvorului numele
Poetului. Casă pe care eu am identifica-o după imaginea dintr-un manual, ca
popas al poetului.
Un alt vis:
nişte bărci cu care ungurii coborîseră pe Dunăre şi îi obligaseră pe localnici
să fugă prin păduri, dar invadatorii nu au rezistat decît cîteva zile, au fost
nevoiţi să se retragă, lăsînd casele localnicilor. Vedeam apa tulbure, lotcile
venind şi cineva lîngă mine se ruga de pescar să-l treacă şi pe el de cealaltă
parte a Dunării, unde eu nu eram tentat să ajung.
Poemul pierdut.
Azi în autobuzul 300 îmi vine o idee grozavă, dar mă jenez să scot o foaie din
servietă, convins că voi consemna ideea de îndată ce ajung la birou. Ca în
atîtea alte rînduri, nu îmi amintesc absolut nimic, decît că ideea era clară de
la un capăt la altul şi foarte convingătoare, ceva între un poem şi o
aserţiune.
Prin Evul
mediu, fără tăgadă, Cîmpia Dunării era încă, în mare parte o mlaştină cu păduri
şi zăvoaie; procesul de drenare a continuat şi s-a radicalizat spre începutul secolului
20, cu adîncirea tuturor pîraielor. S-a adâncit în primul rând albia Dunării,
un ditamai fluviu, care aici îşi sapă albia în roci sedimentare moi, fără
duritate. Snagovul era o mlaştină, Bucureştiul se îneca între Dîmboviţe,
Bucureştioare şi Colentine; însă pe atunci nu era o noutate să ridici cetăţi pe
stîlpi, ca Veneţia, Amsterdamul, Petersburgul…
Va urma
Cărţile din bibliotecă:
ION MURGEANU - O sticlă în mare, Colecţia Opera omnia. Poezie contemporană, Ed. TipoMoldova, 2013
Iubite Poet cel mai curios pretin al nostrum multumim pentru consemnare şi atenţie speram sa continuati lectura şi să nu-l iertaţi pe autore...cu drag şi prietenie, IM
RăspundețiȘtergereOricum, autorele este de neiertat, chiar în principiu, pentru bunul motiv că îndrăzneşte să repună în discuţie ordinea lucrurilor. Câtă îndrăzneală! Mai vorbim pe astă temă, Poete I.M. Al Dvs, Devotat, Lazu
RăspundețiȘtergere... şi cînd mă gîndesc la inutilele armii de ... nu le-aş spune chiar scriitori, că n-au har, dar nici la alţii nu vor să-l recunoască, unşii muzelor crezîndu-se ei doar...
RăspundețiȘtergereMi-e dor de un birou semiobscur ca al Vieţii româneşti, unde trei geniali prietini au pus temelii literaturii (subt toate aspectele!) moderne. Poate, sigur şi cu negrişori, dar ce Literatură au izvodit ei!
Şi-mi mai e dor de o carte-n trei: Isanos E., Lazu I., Murgeanu I. (ordinea-i abece, dară; însă, tot pe Doamnă o aş fi pus prima, de nu se nimerea astfel) - ca Îndreptar pentru viitorimea cu adevărat năzuit-scriitoare.
Fraţii şi Copiii Manifestanţi, de s-ar delimita de zgurele politicarde, ar fi mai bine pentru ochi şi suflet!
Cînd spun politicard, înţeleg şi regnul sutănesc, la fel de lacom, ba mai abitir, ca baştanii şi baronii zonali.
Tînărul cu pancarta propopească nu are de unde şti cum (şi prin cine!) s-a insinuat odăjdiimea-n ţinuturile române. Poate le-or spune/scrie istoricii cum şi care au fost primii perceptori de dăjdii de prin sate şi mahalale... E foarte uşor să scrii lozinci. Mai greu e să fii şi cinstit pînă la capăt. Unde-s soboarele ălora, în acea(stă) manifestare. Acuma ele nu fac politică, nu-i aşa?... Dar nici atitudine civică nu au, se vede.
În Tîrg, aripi june de partide răs-ştiute se tot vîntură de pe la 5 la 6 seara-n fiece duminică. Au în dotare şi-un paralitic în căruţ, pesemne şi copiii şi bătrîneii (bunicii) din familie, plus canişii şi vreo cîţiva maidanezi gură-cască. În chipurile unora se citesc liniile parentale ale celor cu funcţii. Mă declar împotriva Hoţilor, dar nu pot manifesta alături de progenitura şi fraierii lor!
Culai Ketroviciu
Nu prea înţeleg ce spui, prietene pietrean... Eu merg la Universitate nu pentru că mi-am dat întâlnire cu amicii, cu tovarăşii de drum, cu politicienii din gaşcă, ori cu inşi pe care îi admir şi caut să mă bag în ciorba lor. Eu merg în Piaţă pentru o Idee, dacă se înţelege aceasta. Iată: Nepricepând bine unde va fi adunarea din Titan, m-am dus direct la locul unde aveau să vină şi manifestanţii. Am ajuns la 17,15 şi până la 18.30 m-am învârtit singur în jurul fântânii arteziene, pe ploaie, sub umbrelă. Care fântână, în neştire dar şi ca să bruieze discursurile din Piaţă, nu a mai fost oprită de o lună, măcar o secundă, nici pe ploaie... Apoi a trecut un nene drapat într-o pelerină portocalie şi s-a adăpostit sub intrarea de la Geologie. Altul s-a adăpostit sub nu-ş-ce decor. Câţiva jandarmi traversau piaţa, la răstimpuri...Apoi a apărut un tânăr cu fiica lui de 12 ani, cu o lozincă: "Pe-aici nu se trece!", erau schiţaţi nişte munţi, cu vopsea verde. El, în constum naţional. I-am pozat dar nu am postat poza, pentru că am un aparat foarte prost, de aproape deformează de pare omul o arătare...În acel moment am scos lozincile şi le-am pus la vedere, pe piept, pe spate...Pricepi, nu ţin să mă exhib, nici să trec drept ciudat, am astfel de scrupule...dar deja exista o lozincă, un precedent...
RăspundețiȘtergerePână atunci, singur, fotografiasem vestigii de la Revoluţie. Păcat că n-am pozat şi lozinca "Români nu mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!", semnat Petre Ţuţea. Căci despre asta e vorba. Noi alegem la nesfârşit oameni pe care nu-i cunoaştem, care ne mint de 5-6 mandate, precum Crin, Ponta etc.
În timp, s-au adunat 5-10-15 oameni, cu lozinci, cu portavoce, cu ţiuitori, cu... Şi am aflat de la cineva că manifestanţii s-au adunat la staţia de metrou Titan. Veniseră câţiva pe jos sau cu metroul, din Parcul Titan, fiecare din alt punct, spunând că acolo nu e nimeni. Aca-nada! (Canada). Un tânăr de lângă mine, aflând unde sunt demonstranţii, s-a repezit la Metrou, a spus că vrea să fie cu ei...Apoi am aflat că pleacă spre Universitate şi am calculat pe unde vor veni şi că le va lua 2 ore. Aşa a fost. Au apărut la 20,30...Am continuat să strigăm lozinci, să discutăm între noi despre dezastrul, despre jaful de la Roşia Montană. Eu spunând că de vreo săptămână, vorbind cu diverşi amici, toţi titraţi, toţi pe fază, poeţi, editori etc, constatând că de fapt sunt în afară de problemă, am fost nevoit să le explic de la A la Z cum stau lucrurile cu aurul-argintul şi multe alte metale rare, cum stăm cu cianura, cu poluarea, cu dezastrul, cu raptul istoric, fără precedent. Căci e mai grav decât pe vremea sovieticilor, când au extras minereul de uraniu şi specialiştii noştri nu aveau voie să vadă documentele, aşa cu nu se ştie nici azi ce şi cât au exploatat... Acum e şi mai sinistru, în plină democraţie, fără armată de ocupaţie... Că, ziceam, nici preşedintele, nici guvernul, nici parlamentul nu au căderea să cauţioneze rezerva strategică a naţiunii, pentru veacuri viitoare. Etc. Şi peste 2 ore a venit puhoiul demonstranţilor. În tot acest timp de 4 ore am avut clipe de mari emoţii până la lacrimi, strigând: Salvăm Roşia Montană. Asta este. Nu contează niciun pic cine era alături de mine şi de cealaltă parte a havuzului. Ci contează că am strigat din rărunchi: Nu!!! acestui Jaf fără precedent.
Era duminică la prânz, acum e marţi la prânz şi ploaia n-a încetat o clipă. Dar în primul moment de relaxare, voi fi din nou în Piaţă. Şi culmea: neplătit de nimeni...
Cu drag, Lazu