Alţi scriitori Calendar:
Lucia Negoiţă, n.1944:
Vera Lungu, n. 1938:
Romulus Vulpescu, d. 1999
Poezia zilei: Lucia Negoiţă
Pe ultima treaptă în genunchi
o lumină virgină îmi dă benedicţiunea
sângele postnatal urcă până la creştet
din măruntaiele pietrei spre capilarele minţii
ce este scris în cer nu voi şti niciodată
ce-a fost de-ndurat pe pământ
am aflat prea devreme
câte rosarii cu ochi de vâsc la intrare
ghirlande litere arse nume divine picuri de sânge şi limfă
lanţul lumilor toate
mai uşoară e jertfa de fruct luminos
Vosveglia Serata smirna darul ales
sau poate floarea salcâmului avatar
mirosul de napoletana dă buzna de-afară
îl seamănă în mersul pe vârfuri fata cu cizme albastre
auguri suieră clapele celularului nou
care acceptă înjurătura soldatului
pe un cântec de leagăn
auguri în geantă colierul cu mărgele de sticlă
şi niciun muritor nicio limbă
n-ar putea înţelege secretul atingerii lui fericite
timpanul misticei ape adună
velele unei corăbii înspre cupolă
ea e calota craniană care mă ocroteşte
Mirele vine
Sfânta al cărui nume îl port are picioarele reci
aburul sărutului meu suflă în palmele ei văzătoare
mantia îi descoperă pentru o clipă sânul ascuns
(din volumul Dincolo de Barbaria, Ed. Brumar, 2010)
Pe ultima treaptă în genunchi
o lumină virgină îmi dă benedicţiunea
sângele postnatal urcă până la creştet
din măruntaiele pietrei spre capilarele minţii
ce este scris în cer nu voi şti niciodată
ce-a fost de-ndurat pe pământ
am aflat prea devreme
câte rosarii cu ochi de vâsc la intrare
ghirlande litere arse nume divine picuri de sânge şi limfă
lanţul lumilor toate
mai uşoară e jertfa de fruct luminos
Vosveglia Serata smirna darul ales
sau poate floarea salcâmului avatar
mirosul de napoletana dă buzna de-afară
îl seamănă în mersul pe vârfuri fata cu cizme albastre
auguri suieră clapele celularului nou
care acceptă înjurătura soldatului
pe un cântec de leagăn
auguri în geantă colierul cu mărgele de sticlă
şi niciun muritor nicio limbă
n-ar putea înţelege secretul atingerii lui fericite
timpanul misticei ape adună
velele unei corăbii înspre cupolă
ea e calota craniană care mă ocroteşte
Mirele vine
Sfânta al cărui nume îl port are picioarele reci
aburul sărutului meu suflă în palmele ei văzătoare
mantia îi descoperă pentru o clipă sânul ascuns
(din volumul Dincolo de Barbaria, Ed. Brumar, 2010)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
25 apr. 94. Duc coperta lui C. Sorescu, o
las colaboratorilor, el lipsind. Dar lucrarea place. Colegul lui C. S., cu care
vorbesc ceva mai mult, îmi spune, cam fără legătură cu discuţia: Sunteţi un
suflet mare! Mi-a lăudat în fel şi chip coperta, mirîndu-se că am făcut-o chiar
eu. Pe Angela, care şi ea mă felicită, o aud pentru prima dată spunîndu-mi
direct şi net o laudă la o treabă concretă. Pînă la urmă a conchis că “mi-am
făcut un nume în afara geologiei”; desenul i-a plăcut şi lui Sile.
Vine Nana, se
laudă cu neamul ei, apoi aduce vorba de Sanda Folea, e pe ducă. Operaţie, părea
că lucrurie evoluează favorabil, Sanda îşi reia slujba la Muzeul geologic şi
acum aflăm că deja nu mai mănîncă etc. E cea care îşi pregătea amintiri?
întreb. La ce or ajuta-o?
26 apr 94. Ce e rememorarea? E o apă
care te ia şi te poartă nu se ştie încotro. Şi ce paradox: te simţi uşor, însă
nu poţi face nici o mişcare a ta, apa e cea care te duce, te saltă deasupra,
aproape că te aruncă pe mal, dar viţele ei te ţin strîns de picioare, imobilizat
– încă viu, dar fără nici o putere asupră-ţi…Un vreasc în bulboană...
Azi la 13,00 la
librăria Sadoveanu, la lansarea lui N. Balotă: Parisul ca o carte. Acolo soţii Regman, Cezar Baltag, Irina
Mavrodin, Al. Paleologu, Domniţa Ştefănescu, C. Mohanu, Doinaş, apoi apar Ana
B. şi R. Rusan, Pan Izverna şi mulţi alţii. C. R. despre starea noastră
disperată. Îi spun cîteva lucruri la care m-am gîndit şi-l văd că intră la
idei. Dna Zorina îmi spune că C. R. lucrează la monografia Creangă. Iar C. Mohanu
îmi spune că la Vâlcea Ion St. Lazăr mi-a reprodus interviul cu Horia Bernea în
reînviata revistă Izvoraşul. Ce-ar fi
să le trimit cîteva texte din serialul „scrisori către ţăranii români”? Lui Pan I. i-a plăcut
articolul meu din Pro-Basarabia, “scris cum nu se poate mai bine”. Îmi face
cîteva rectificări la articolul despre Antal. Voi ţine seama. Venim discutînd
pînă în Piaţa Victoriei, pe la umbră, mîncînd cu poftă dintr-o franzelă
crocantă. Îi dădusem articolul cu Pan M. Vizirescu, ar vrea un exemplar şi pentru
preotul V. Tepordei. Pare convins că vom face treabă cu bătrînii basarabeni.
Apar atîtea cărţi bune, zice, păcat că scumpe, lumea nu cumpără. Noi înşine nu
am cumpărat Parisul…, costă 7.000
lei! Îşi zărise Bătrînul anticar în
raft, zice: la preţul ăsta le iau pe toate! Ar vrea să facem un club
Antal-Ahoe. Bună idee! Reunind poezia cu recitarea.
Din staţie, dau
telefon la C. S., zice: Asta e coperta!; vrea să facem lansarea cărţii de Sf.
Ctin şi Elena. Măcar de-ar fi aşa…
Oamenii care
sunt mereu de aceeaşi părere cu noi sfîrşesc prin a ne plictisi. Excepţiile de
la această regulă ne devin prieteni...
Va urma
Ion Lazu - Fotografii de vacanţă...
Portretul Mamei (Lazu Vera, 1906-1989) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu