Scriitorul zilei: Iorgu Iordan  http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-iorgu-iordan-poezia.html 
Alţi scriitori din Calendar:
George Coşbuc, n. 1866
ro.wikipedia.org/wiki/George_Coșbuc
Taşcu Gheorghiu, n. 1910
ro.wikipedia.org/wiki/Tașcu_Gheorghiu
G. Bogdan Duică, m. 1934
Petre Got, n. 1937
Ion Bogdan Lefter, n. 1940
Mircea Săndulescu, n. 1945

Poezia zilei: George Ciorănescu (1918-1993)
O albă poezie a dorului de-apoi

Sub cerul fără timp dormii de ani;
învie lava-n mare de licheni.
Eşti gând întors cu ciute prin poieni,
vis zdrenţuit în frunze de banani.

În ochi jilavi doineşte-un mitic plai,
fixezi aceeaşi oarbă, tristă stea,
ţi-e inima de disonanţe grea
cum porţi cu tine Oltul în Hawai.

Unică mângâiere şi petrec
pe-un ţărm de dans floral, torid şi şui
unde prezent îmi pare doar ce nu-i
e cea în care vorbele se-ntrec.

Acum eşti zvon stelar prin univers,
dor ogoit şi farmece străvechi,
scris alb pe dale albe, neperechi,
o întrupare veşnică în vers.

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)



Lidia în recital:

Bună dimineaţa, nană!

http://youtu.be/WkHcpDjY20I

BACOVIA:

Pansele negre...:

http://www.youtube.com/vatch?v=-bQEYKn9Cww

Carbonizate flori, noian de negru...

http://www.youtube.com/vatch?v=Ri-WUOShcqA

Muzica sonoriza orice ecou:

http://www.youtube.com/vatch?v=43vDBXXQC7E

Acorduri, arpegii, armonii:

http://youtu.be/poBpN8oapvE 

 
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

(continuare 14 mai 1994) Totdeauna dintre creioanele şi pixurile din cană îl apuc pe cel mai prăpădit: am ceva de notat, în regim de urgenţă, dar pe de altă parte îmi dau seama că marea idee încă nu a venit; mîine va fi o zi mai importantă decît cea de azi, care… Or, eu trebuie să am pregătit condeiul cel mai ager, pentru marea clipă.

Pentru studioul de poezie Ludovic Antal, ca primi invitaţi mă gîndesc la Repan, la Caramitru, dar şi la Dinu Ianculescu.

Foarte rar, fulgerul/junghiul unei imagini a adolescenţei mele (foarte dureros junghi, intim), de care îmi e tare dor; mă răzbeşte un alean atroce, ca după o altă viaţă, pierdută, pierdută... Nostalgia. Amocul – acum mai rar, mai scurt, mai atenuat… Ceea ce nu-ţi mai aminteşti decât estompat, nu te mai doare decât estompat, ca idee generală…

Sufrageria noastră, întunecoasă, părăsită, după ce îl duc pe A. la culcare. Lumina din stradă aruncă umbre pe tabloul viu al lui Nae Georgescu-Balamuc (mort). Tot pe fereastră vine de afară mirosul amărui-celest de mîna Maicii Domnului.

Ieri, în parcul IOR, două fetişcane lovind mingea roşie cu piciorul, una cu pantaloni cenuşii, scurţi, alta cu pantaloni albi, lungi, la ambele îmbrăcămintea pocnindu-le pe fese. Cresc surprinzător de repede. Nemaiîncăpând în haine, nemaiâncăpând în propria fiinţă... Mingea cade pe botul unui caniş,  - căţelul, buimăcit, surprins, scutură de două trei ori din cap, apoi strănută.

În metrou cîntă un băieţaş slab, blond, faţă subţire cât muchia palmei. Doi trei inşi îi dau cîte o sută. Voce nervoasă, bună: Mamă de ce ai murit şi m-ai părăsit? Apoi se duce la un buticar şi schimbă un pumn cu monede de 50. Altădată cu 50 cumpăram… spune. Ai prea mulţi de 50, spune buticarul, cooperant. Ce-ar fi ca un asemenea copil să ajungă cîndva un artist, un cîntăreţ, un scriitor şi să povestească prin ce-a trecut…

Veneticii: Numărul foarte mare de văduve, în satul unde ne-am refugiat. Bărbaţii lor muriseră pe front, în ultimii trei ani. Copiii lor se jucau cu noi pe şanţ. Dar cum se întîmplă în copilărie, unele lucruri îţi scapă, poate că vecinele îşi înghiţeau durerea, idem copiii, căci nu a venit niciodată vorba despre soţii/taţii lor, morţi pe front. De fraţii lui Mitică Pîrvu am auzit de cîteva ori, le-am văzut şi crucile în cimitir, imediat în dreapta intrării: Lovit de brand. Necăsătoriţi. Iar nenea Mitică a scăpat de front pentru că avea trei patru copii mici. Cam ăştia scăpaseră, cu mulţi copii. Legea îi apăra. Dar cîţi vor fi fost care nu au apucat să aibă copii, nevastă, o familie a lor. Ai mei, acum realizez asta, nu pierduseră pe nimeni pe front, însă îşi pierduseră averea, părăsiseră comuna natală, răzleţiţi printre străini. Care şi ei aveau dramele lor: morţii de pe front, îngropaţi cine ştie pe unde, sărăcia...

Nu ştii cît e de perfidă tanti-ta asta, cum poate să mă chinuiască, ... e la fel de perfidă ca Mălina, zice Lidia, cu obidă. Din tot ce-i spune tanti M. transpare premeditarea, aluzia, reproşul, mereu pare să pretindă ceva: bani, grijă, afecţiune, timp fără limită - mai ales timp. Mereu i se pare că n-ai stat la ea destul, că n-ai adus destul, că n-ai pus destulă afecţiune, iar cînd chiar o lauzi, tânjeşte că n-ai lăudat-o îndeajuns: avidă de timpul altora, de viaţa altora; avidă şi de elogii… 
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma 

Mâine: 
 * Fotoreportaj de la lansarea Puşi Dinulescu: Călătoriile lui Nea Puşi.
 * Alegeri la Filiala proză din Bucureşti. Proiectul unui perdant...


Cărţile din bibliotecă : Mihai Cantuniari, Mircea Ciobanu. 

   















Ion Lazu - Case din Bucureşti...

Casa Mihail Sadoveanu din str. B.Şt. Delavrancea nr.47, devenită o ruină...

Casa  unde a locuit Patre Pandrea înainte de închisoare. Nu i-am putut pune placă memorială...(vezi episodul din Odiseea...)

Lumina după-amiezii...