Scriitorul zilei. Gheorghe Schwartz   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-gheorghe-schwartz.html


Alţi scriitori din Calendar:
Geo Bogza, m. 1993   
ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Bogza‎
Costache Conachi, n. 1778


Poezia zilei: Ion Caraion (1923-1986)

Exil

Ceaţa-i o linie. Spaţiul se termină într-un copac.
Tren de noapte. Pasăre    undeva.
Din timp în timp, gări calcinate.
Atunci marea a întrerupt brusc
timpul.
Nimic nu s-a mai deosebit de nimic.
Limbajul era o închisoare.

Vântul şi zăpada

totul a durat
cât ne-am spus minciuni
când ne-am spus adevărul
se spulberă prietenia şi dragostea
rămase
un pământ ars
dar tu spuneai adevărul chiar când minţeai
iar eu minţeam chiar când spuneam adevărul
dintr-o experienţă a zădărniciei
dintr-o zădărnicie a experienţei

doi trecători
nedumeriţi ca iubirea

(din Poezia românească din exil, ed. ICR,2006)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

Azi, a treia zi de Paşti, la birou cam slabă mişcare. Ouă roşii, cozonaci, dar nimic de băut. Apoi soseşte, mare surpriză!, Anca B. care imediat izbucneşte în lacrimi şi ne declară că suntem primii la care a venit. O îmbrăţişăm cu căldură şi începe să ne povestească despre cele nouă luni petrecute în R.S.-Africană; că ar fi mai stat, dar şi aşa e mulţumită de drum, de cele două excursii lungi prin RSA, de ce-a lucrat şi cîte a învăţat la acea Universitate. Se pare că relaţia amoroasă cu prof. Holbauer n-a decurs bine, sau deloc, fapt e că acel neamţ i-a tăiat fondul de studii.

La acestea, Angela zice apoi că A.B. s-a făcut a nu înţelege că profesorul nu degeaba i-a trimis scrisorele şi floricele, se va fi aşteptat la o idilă şi, cînd colo, o stană de piatră! Putea şi ea să închidă ochii… Eu: Nu s-a putut, dacă omul nu i-o fi plăcut; şi tot eu: e o mare nefericire să nu ai chemare pentru iubire, familie, copii. Fără asta viaţa e goală, o păcăleală, oricît ai fi de doctor în geologie. Oricum, în aceste luni Anca a prins germana, de asemenea  africans – o corcitură olandezo-nemţească -  şi e hotărîtă să se pregătească la sînge în engleză.

Sile povesteşte cu haz nebun cum i-au venit Adrianei două cehiţe, mamă şi fiică, de fapt pentru fratele Adrianei, însă acela nu a catadixit să revină de pe litoral, unde probabil era în altă combinaţie. Adriana s-a blocat la limba rusă, Sile a dat-o pe ungureşte, învăţase cîte ceva la Bălan, în vreo doi ani de zile cât a lucrat acolo. Diverse poante gen Sile -, şi rîdem de ne prăpădim. Angela spune că ea se ducea la Stan şi Bran studenţi la Oxford cu Liviu şi rîdeau de se cutremura rîndul de scaune. Iar eu le spun că după un spectacol cu Avarul, directorul Victor Maşek i-a spus Lidiei: Pe dumneavoastră trebuie să vă plătească cineva ca să veniţi la spectacole. Iar ea: Vin şi neplătită, că îmi place!

Curios că pe Angela, cu care vorbesc aproape tot timpul, practic nu o văd, căutîndu-mi de treburile mele geologiceşti; uneori îmi vorbeşte din spate, deşi birourile noastre sunt alături; prea rar mă întorc să-i văd ochii albaştri, prin ochelari. Azi, intrigat de situaţie, mă întorc întradins: era cu o vestă pulover roşie şi cu o bluză neagră. Spune că Sandu se culcă pe la 9 seara, iar ea priveşte la televizor pînă după miezul nopţii.. Mai zice colega: Totdeauna la gazdele pe unde am stat am plătit regeşte, să mă pomenească de bine; şi începe să le înşire, pe campanii. Tot ea: Nu crede în Dumnezeu şi i se pare că de aceea e mai puţin fericită decît cei care cred. Asta cam aşa e, zic.

Aflăm că Sanda Folea a decedat ieri. La plecare i-am văzut poza etalată în holul mare, ca o artistă blondă. Angela zice că nu a cunoscut persoană mai plină de viaţă; acum îmi e mai clar că e vorba despre soţia bosului din minister, cea care se arunca în diverse aventuri galante şi spunea că îşi pregăteşte amintiri. N-a mai apucat să le savureze, la bătrîneţe. Născută în 24 mai ‘39, deci seria noastră. Şi deja caput.

Va urma

 

Cărţile din bibliotecă . Dinu Flămând, Şerban Foarţă, Florin Costinescu, Florin Gabrea.