Scriitorul zilei: Ion Chinezu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-ion-chinezu-poezia.html

Poezia zilei
LIDIA LAZU

***

poetei Maria Urbanovici

În fiecare seară îmi aşez

Visurile direct pe podea

Şi păşesc peste ele

Simt o stranie voluptate

Când le aud trosnind din rărunchi

Sau când le întorc pe dos

Să-mi semene mie

Cea de acum

Uneori îmi alunecă

De sub tălpi

Şi dau să mă înşface

Atunci le răsucesc în aer

Şi le arunc pe fereastră

Le voi găsi cerşind în faţa altor uşi

ferecate

Cu sisteme electonice

Care şuieră groaznic

La orice atingere.

Aşa!

(din Continuarea cuvântului, ed. Vinea, 1999)

Poezii dedicate Mariei Maica Domnului şi Maica noastră

Rugăciune
de Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maica prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Crăiasă peste îngeri,

Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată

Si pururea Fecioară,
Marie!

INTERIOR

Magda Isanos

În casa asta trecură zilele mele,
leneşe ca pernele pe canapele,
cuminţi ca nişte fete de pe vremuri.
Candelă de sub icoană, de ce tremuri ?…
Maica Domnului seamănă nu ştiu cu cine !
Mamă, cîteodată seamănă cu tine.
Amîndouă aţi împletit şi-aţi spălat,
noaptea mai tîrziu decît toţi v-aţi culcat…
Mi-s dragi portretele, mi-s dragi ungherele
pe unde se-ascund să toarcă tăcerile,
ca nişte pisici singuratece.
Casa e plină de zbor de perdele lunatece…
M-aş duce să caut în scrinul de lemn
(pe care se lasă lumina ca un îndemn)
portocale şi mere şi să-ntîlnesc printre rufe
mîinile unei fetiţe, fragede trufe…

Pieta

Ion Murgeanu

Am aşteptat să mor

Să mă poţi ţine în braţe

Din nou, Mama mea.

Să nu mai plângi. Să vezi

Cum ne plâng alţii; cum lacrimi

de sânge cad peste marmura albă,

dar marmura nu se colorează…

E un material dur moartea noastră.

Şi marmora e la fel, Mama mea,

Dumnezeul Gloriei e la fel,

Crin fără Neam, fără rasă,

Sfântă Fecioară Miriam!

Maica Domnului

Maica Domnului cea vergură

Maica Domnului cea serioasă

Maica Domnului clişee negură

Maica Domnului cea mânioasă

Maica Domnului se roagă într-o şură

Unde-l naşte pe Hristos dintr-o idee

Maica Domnul miloasă/ o epură

Maica Domnului vindecătoare

Crin şi Rodie Leandru-n floare

Zambilă tandră şi discret mirositoare

Buruieni ce-adună-n ele soare

Şi otrăvuri pentru muşcătură

Umbre-adânci în ochi de milă

Ea ne vindecă puţin şi de uitare

Ea ne caută puţin şi de iubire

Ne răzbeşte tare în căutătură

Ochii ei cât un Ghenizaret: o mare…

A trăit zile de tot amare

Fiul ei născut să fie Rege

A ajuns pe cruce ca un oarecare

Sabie trecu prin inima-i de mamă

Maica Domnului cea plânsă cea umană

Eu mă rog la Maica Domnului suav

Ea repetă rugăciunea pentru mine

Mă învaţă superbia,umilinţa ca virtute;brav

Să fiu; voinţa şi putinţa în aceeaşi minte:

Cum va fi când voi intra la Rege

Cum va fi şi cât mă va-nţelege

Dacă a ţinut-o şi pe ea deoparte

O femeie, o biografie-şi ce soarte!

Doamne, Doamne, ai grijă de toate

De-amănunte de cedări de marile păcate

Toate din iubirea Maicii fie-ne iertate!

(Ciclu de poezii preluat de pe blogul poetului Ion Murgeanu )

ion lazu - O pagină de jurnal, 1994

24 ian.94. Duminecă. Am fost la un film american, stupid, deşi cu Sean Connery. Lidia lucrează la ideea unui nou recital, cu alte cîntece şi alte poezii. Marius Pop o amînă. A văzut Micuţa Bloos şi nu i-a plăcut, o cîntăreaţă evreică emigrată din Germania nazistă. Maia M. nu are deloc voce muzicală şi e prea căloasă.

Vineri 21 ian., la vernisajul lui C. Popovici cu alţi 5 pictori tineri. Nu mă dă gata nimic, mi s-a vorbit deodată pe mai multe voci discordante. I-aş propune lui C.P. un interviu mai lung, indiferent dacă îl vom publica sau nu. C. P. mi-a dat sfat să renunţ la a-l ataca pe Nicolae Drăguşin, dar fără să-mi argumenteze. Citesc “Drumul spre centru” de Mircea Eliade şi constat că la această oră e cea mai plăcută lectură pentru mine; multe semne de întrebare, multe sublinieri.

La birou se pune la cale mutarea în cealaltă clădire; e drept că tensiunea era în creştere, din cauza agresivităţii feminine! Scriitorul nu e absolvit de celelalte griji ale zilei, cît de multe; e chemat / somat să le facă faţă. Însă el are încă o grijă, în plus: să noteze, să nu uite nimic din ce-a observat şi gîndit… Chinuit/ţinut în tensiune de acestă grijă care nu-l părăseşte cît e ziua, dar îl însoţeşte şi în somn şi îl aşteaptă la trezire. Ce-am trăit? Ce-am simţit, ce-am visat? Nu are dreptul să lase ca sentimentele să se stingă de la sine, trebuie să asiste la ivirea şi la moartea fiecăruia în parte. Cronicarul - naşul de botez şi totodată groparul lor. Prohoditorul. Viziunile scriitorului? Reveriile lui? Îşi poate el permite uitarea de sine?! Ehei, toţi am vrea să compunem cu uşurinţa lui Mozart!

Mă văd cu dl Bleahu, pe la Intercontinental, intrăm la expoziţia lui Drăguşin, recunoaşte că e vorba de un furt patent dar şi el mă sfătuieşte să-l las în pace. Cum altfel, cînd şi el fură? ricanează Romică aflînd tărăşenia.

M.B. îmi spunea că scrie o carte despre Politica ecologică. N-ar fi vorba doar de gunoaie, ci şi de necurăţia morală. Înţeleg…

Pentru scenariul meu, amicul C. mă dăduse pe mîna unei funcţionare de-a lui Buzura. Cum să mă fi ajutat B. , cînd însuşi se dă peste cap să-şi toarne propriile filme?! Unul a şi ieşit, după Feţele tăcerii, regizat de N. Mărgineanu. Un film bun, de altfel.

Am dat Mărturia de Iosif Cireşan lui Eugen Şahan şi în două săptămîni îmi va spune dacă poate publica nişte fragmente. Şahan, înalt, cu nas lung, ca la 75 de ani, dependent de nitroglicerină. Dar devotat ideii. Unul dintre altruiştii ce nu lipsesc acestui popor evreu, pe care adesea îl blamăm pe nedrept, din reflex. S-a scuzat că la el e aşa de sărăcăcios. (Berceni, parter…) Şi nu era decît un apartament modest, decent, cu un perete plin de cărţi. Cum să fie sărac un asemenea om? Dar cum să fie bogat?! Îţi dai seama îndată de calitatea sa umană, de probitatea sa.

În 1913 exportul nostru spre Rusia era de 1,31%. Pentru ei a intra în Europa echivala cu a intra în România.

Sorin D.: Românii de peste Prut reprezintă dorul nostru secret şi darul pregătit nouă de Dumnezeu. În timp ce noi ne zbuciumăm steril, ei au îmbrăcat veşmîntul smerit al credinţei.

Va urma

Cărţile prietenilor mei