Poezia zilei. Petre Rău

Întârziata vestire

Prea multă cenuşă şi vin din Efes
Evoluţii de ceară ascund
Anotimp fără rost şi rugă ades
Ce mai eşti, ce mai e, ce mai sunt?

Asfinţit rupt în grabă din calendar
Găunos adăpost din poveşti
Te ajunge ultimul tren în zadar
Ce mai e, ce mai sunt, ce mai eşti?

Ruine pe rând acordând şanse noi
Şi rostirea de când şi de ce
Copil legănat pe picior de război
Ce mai sunt, ce mai eşti, ce mai e?

(din volumul Întârziata vestire, Editura A.T.U.,2010)

Scriitorul zilei: Al. Piru
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-al-piru-poezia-zilei.html
Citeşte mai mult: Scriitorul zilei, Saşa Pană
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-sasa-pana-poezii.html 


Lidia în recital
http://youtu.be/Ri-WUOShcqA

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k

http://youtu.be/2lvOq6KE0DA

 http://youtu.be/WkHcpDjY20I



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

4 febr. 94. Vineri. Azi Constantin Popovici mă convoacă la 12 la librăria Sadoveanu, la lansarea cărţii Japonezii despre ei înşişi. Mă văd cu Florin Mihăilescu şi cu Jean Andreiţă, care îmi dă de înţeles că vrea să scrie despre cartea Lidiei, care deocamdată circulă în sistem samizdat, ca în Rusia stalinistă.

Haiku-ul fiind o scurtă poezie despre omul singur în mijlocul naturii, mă gîndesc să caut în Rămăşagul nişte pasaje cu funcţie de haiku, chiar dacă nu vor avea cele 17 silabe, acum se poate să aibă şi mai multe.

Veneticii: Acum îmi dau mai bine seama de ce eram aşa de trist după plecarea rudelor de la noi: realizam faptul că rămîn singur, după o perioadă de agitaţie, în care atenţia îmi fusese distrasă; realizam că am fost mereu şi rămîn în continuare: singur.

Scîrbă mare în legătură cu ofensiva concertată a clicii Snegur-Lucinski-Moţpan-Sangheli, care îi declară pe moldoveni diferiţi de ceilalţi români şi-i incită furibund împotriva Ţării. L-au adus împăiat şi pe Ioan Druţă, iar din sate, cu autobuzele, în stilul lor bolşevic, oameni de la sate, care să-i asculte, bine păziţi la intrare, ajutaţi şi de direcţia televiziunii Moldave. Decretează Referendum. Ilaşcu e român, ce caută la Tiraspol? Vor schimba imnul. Probabil vor închide şi graniţele. Iar ai noştri, Preşedinte, Guvern, Parlament, nu scot o vorbă – neamestecul în treburile interne asta să însemne? Tăcînd ca laşii, am pierdut cîndva Transilvania, Cadrilaterul, apoi Basarabia. Mereu ni se bagă pumnul în gură: purtaţi-vă ca europenii. Dar nu “europenii” ne-au smuls teritoriile?

Trec pe la ambasada R. Moldova, linişte deplină, pe Aleea Alexandru luminile stinse în imobil. Păi sigur, nu s-a întîmplat nimic – absolut nimic! Trec pe la Pro-Basarabia şi îi îndemn să dea un Protest vehement şi imediat. Se face pe loc!

9 febr. 94. Tolstoi punea data de mîine la sfîrşitul însemnărilor din ziua curentă, iar în paranteză: dacă mai trăiesc. Esli ia jivu. Abia acum trec de anecdotă şi înţeleg că titanul scria data de mîine, anume ca să fie obligat să noteze, să nu sară peste vreo zi. Un angajament fără echivoc: dacă voi trăi, musai să şi scriu! O mică stratagemă prin care se auto-constrîngea să ţină jurnalul la zi, nu pe sărite. Să nu-şi piardă digitaţia.

(din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999, în manuscris)

Va urma

Cărţile din bibliotecă 

Ion Lazu - Fotografii de vacanţă...   Singur în amurg, II