Scriitorul zilei: Radu Petrescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-radu-petrescu.html 

Poezia zilei : Radu Brateş
Lângă apa Prutului *


Lângă apa Prutului,
Cale nu-i , cărare nu-i,
Numai mlaştină şi stuf,
Numai trudă şi năduf.

Vânturi vin din răsărit
Să dărâme ce-am clădit.
Vin arşiţe şi furtuni
Peste anii noştri buni.

Stăm la margine de ţară.
Urcă soarele, coboară;
Îl privim şi ne-nfioară,
Căci e numai foc şi pară.

Creşte seceta, se-ntinde,
Parcă-n braţe ar cuprinde
Lumea toată s-o sugrume
Să aducă altă lume.

Altă lume. Crudă lume!
Plecăm capul sub teroare:
Plânsul doare, râsul doare.

Îşi dezbracă ţara sânul
Să-mblânzească pe străinul,
Pe străinul, pe hainul,
Care-i râvneşte puţinul.

Iar străinul nu se-ndură,
Cere fără de măsură.
Ne tot fură şi ne fură,
Face gol în bătătură.

Ne mişcăm din loc în loc, 
oameni fără de noroc!
Anii vin şi se perind,
Noi ne stingem suspinând.

 (din Volumul Scrise-n furtună, apărut  în ediţie anastatică în anul 2010, prin grija maestrului Ion Brad, fost elev al poetului R.B., la Blaj)
* Poezia face parte dintr-un ciclu scris în cei doi ani de detaşare de la Blaj tocmai în comuna Rogojeni, pe malul Prutului.) 


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994

10 apr. 94. Azi dimineaţă la Poezie românească contemporană, C. citeşte vreo 30 de poezii foarte bune şi cu o voce de actor. La atîtea daruri, să-l luăm aşa cum e, şi: no comment!

Graniţa şi diferenţa. Graniţa dintre nebun şi omul normal nu se poate lesne trasa: Însă diferenţa ar fi asta: omul normal nu-şi exteriorizează decît o parte dintre gînduri şi sentimente, pe cînd nebunul le dă drumul la toate, fără deosebire – iar pe unele le trece în faptă, neţinînd seama de urmări. Să faci răul inutil e semn sigur de nebunie.

Poate că nu e nevoie de altă înţelepciune decît aceea de a-ţi urma un imbold lăuntric, o intuiţie – în cazul meu: să mă fac geolog, să nu mă duc la filologie. Instinctiv m-am ferit de îndoctrinare şi, pe de altă parte, am amînat pe cont propriu chemarea mea spre literatură.

Aici e misterul, aici e şi miza, dar şi criza – scrii şi nu are nimeni nevoie de rezultatul strădaniilor tale. Şi totuşi, nu poţi să nu scrii, să duci un gînd frumos sau generos pînă la capăt, fapt ce îţi poate aduce în sine o satisfacţie supremă. Ce-ar înţelege ceilalţi din scrisul tău? Puţin sau deloc. De ce te-ar citi?

A fost o vreme cînd puteam spune: „eu în fiecare zi sufăr”. S-a îndepărtat acea etapă, abia de mai ştiu cum a fost, însă îmi amintesc această frază elegiacă, notată pe undeva. Acum pot spune că de la o zi la alta sunt tot mai împăcat cu mine. Scriu mai puţin, simt mai mult.

Rămăşagul meu, scenariul de film şi cartea scrise în pragul vârstei de 40 de ani, ce ar însemna, până la urmă? Viaţa este o cursă de unul singur, în care pui la bătaie toate resursele tale şi constaţi că ele sunt infinit mai mari decît crezuseşi.

(din Lamentaţiile Uitucului)

Va urma

Cărţile din bibliotecă : Alice Botez, Hortensia Papadat-Bengescu,  Emil Manu.

Ion Lazu - Fotografii de vacanţă...Umbre şi oameni , I