Scriitorul zilei: Ion Lăncrănjan
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-ion-lancranjan-poezii.html

Poezia zilei: Pan Izverna
Ninsoarea de acum

Ninge ca la sfârşit de lume
Fulgii sunt mari sunt albaştri
Par să deseneze antic contur sau un nume
Din munţii milenari şi sihaştri

Tot ce a fost viscol ape-n frământ
Doarme de mult în văile sure
Clocotul lumii s-a întors în pământ
Sub rădăcini de pădure

Peste eresuri sau amintiri de departe
Dintr-o noapte albă de copilărie
Cade ninsoarea grăbită foarte
Să le îngroape să nu mai fie

Curând amurgul alb se va întinde
Şi cerul pe cap va să-mi cadă
Noptatice bătrâne colinde
S-or auzi târziu prin zăpadă

Sub un troian voi fi cuprins
De-acelaşi somn ce-l mai dorm bunii
Şi va ninge şi voi fi nins
În munţi de zăpezi şi de razele lunii

(din Ultimele, Ed. Timpul, Iaşi, 2013)


Lidia în recital

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k

http://youtu.be/2lvOq6KE0DA

http://youtu.be/WkHcpDjY20I
 


O pagină de Jurnal, 1994

12 ian. 94. Sunt oameni care nu au schiţat nici o jumătate de gest de a ieşi din hăţişul mediocrităţii – şi tocmai ei se găsesc să-ţi administreze sfaturi înţelepte. Bieţi oameni care ar avea de învăţat de la oricine, ci ei se instituie sfătuitori. Păi cum?!

Trec pe la C. Popovici care îşi pregăteşte pînzele pentru expoziţia din 21 ianuarie de la Teatrul Naţional, împreună cu cinci tineri pictori. Dă zor, vorbim în timp ce umple cu roşu spaţiul alb al unei sperietori. Îi dau poeziile Lidiei, se uită la desene, la xeroxuri şi ideea unei astfel de cărţi-samizdat îi place foarte mult. Ieşim la librăria Sadoveanu, acolo îşi lansează Horia Bădescu o carte de proză scoasă la Libra. Cumpărăm Eminescu vol. XV, Fragmentarium şi Addenda la Opere complete în 16 volume.

Mă gîndesc că totuşi singura manieră în care mi-ar plăcea să citesc Opera completă a geniului nostru ar fi să mi se prezinte în ordinea strictă a elaborării lor. Aş putea umări fiecare gînd, fiecare sentiment sau mişcare a lui Eminescu de la debut şi pînă la pierderea de sine. Mi-ar părea că îl însoţesc în viaţa lui de geniu pustiu…

Eminescu, vol. XV: “Eu cred că dezbinarea noastră provine din neştiinţa noastră; ne certăm cu furie şi ură, dar rămînem complet nelămuriţi cu privire la obiectul disputei. În timp ce noi, asemenea lucrătorilor de la Turnul Babel, încercăm zadarnic să ne lămurim unii altora părerile, construcţia graţie căreia ne-am fi urcat de la relele pămîntului sus la cer rămîne mereu neisprăvită.” “Istoria este arena de luptă a mediocrului şi obişnuitului.” “Vierme al vremii – moarte!”

Ciudat foarte: Eminescu se închipuie uneori ca fiind Ilie, fratele iubit şi pierdut. Prin urmare, cu Costea al meu, am avut în Rămăşagul o intuiţie de acelaşi fel, chiar intens exploatată.

14 ian. 94. Ieri, la 13:00 la lansarea Marelui inchizitor de Lucian Tamaris, prezentat elogios de Mircea Ciobanu şi de un Al. Bobe, profesor de filosofie. M.C. zice: “atins de aripa geniului” , apoi vorbeşte autorul, care pînă atunci ascultase transpus şi dînd din cap cu convingere. Cîteva fraze, dar spuse parcă din toată fiinţa lui frămîntată: a pus cap la cap însemnări din mulţi ani, nu ştie ce a ieşit, oricum, nu vrea să scrie precum cei o mie de scriitori din România. A corespondat cu Cioran, Beckett şi mulţi alţii, asumîndu-şi toate riscurile. Se vedea bine la acest Tamaris că nu trăieşte decît pentru fantasmele din capul lui, că a renunţat la viaţa personală. “Cînd îţi citesc manuscrisul mă apucă delirul”, îi scria Cioran însuşi. Eu, foarte bucuros că există asemenea oameni, deşi mirat că trebuie să fii susţinut şi acum în România de la Paris. I. Butnaru mă prezintă lui Bobe şi altora. M.C. mă prezintă lui D.R.P. care spune că a citit cartea şi e foarte bună, iar lui Butnaru i-a spus că e genială. Oricum, faţă de ce ne-a dat pînă acum Marin Sorescu cred că e magnifică, iar acela pare un biet saltimbanc jalnic în încercarea lui de a ne duce cu preşul. Gîndeam: dacă ţara are doi trei oameni ca L.T. acesta, ne-am justificat existenţa ca naţiune. Deci a existat literatura de sertar în toţi anii dictaturii, excelentă, însă de nepublicat pe-atunci.

După care mă duc la atelierul lui C. Popovici, nu-l găsesc, dau telefon Augustinei, zice că nu e acasă şi, cînd să-i duc florile, apare el; mergem la atelier. Îi vorbesc de Tamaris, bem o jumătate de Otonel şi vorbim de-ale noastre. 

Va urma

Cărţile prietenilor mei: Constantin Ţoiu, Petre Ţuţea, Vasile Vlad

Fotografii de vacanţă...Răsătit de Soare la Neptun, 2011 !!!