Scriitorul zilei: Victor Papilian, n. 17 iunie 1888 - d.15 august 1956
Fiul unui medic militar din Galaţi, va face şcoala primară în urbea natală, pe cea secundară la Craiova, liceul la Sf. Sava şi în paralel Conservatorul din Bucureşti, devenind vilolnist în orchestră. Determinat de tatăl său să urmeze cariera medicală, în tradiţia familiei, face medicina între 1907 şi 1916, devenind liderul studenţilor medicinişti din Bucureşti. Între 1916 şi 1918 este medic militar pe front. Din 1918 merge la Cluj şi va deveni decanul facultăţii de medicină, apoi şi directorul filarmonicii şi al teatrului naţional din Cluj. Universitar şi scriitor cu deosebire activ în viaţa societăţii. Una dintre personalităţile marcante, catalizatoare ale intelectualităţii din Transilvania interbelică. Autor de manuale de anatomia omului, unanim apreciate. După venirea la putere a comuniştilor, este pensionat forţat în 1947. Confesional, trece la unitarieni. În 1950 este arestat şi condamnat la 10 ani detenţie. Decedează în închisoare. După mai bine de 2 decenii, în 1968 este reeditat cu Amintiri din teatru şi treptat şi cu alte titluri, la edituri din Cluj (sub îngrijirea lui C. Cubleşan) şi din Craiova. Practic opera sa literară este incomplet editată şi nicidecum intrată corect în circuitul cultural.
Debutase editorial în anul 1925 şi publică nuvele, romane, piese de teatru apreciate de G.Călinescu în Istoria sa. Marian Popa îi consacră un articol în volumul I al istoriei sale. Dl. NM nu face decât să-l citeze printre prozatorii regionali, alături de Ion Pop Reteganul, Pavel Dan şi Ion Agârbiceanu.
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Papilian
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Victor_Papilian
http://www.bvau.ro/manifestari/2008/0600/victor_papilian.pdf
Poezia zilei
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Papilian
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Victor_Papilian
http://www.bvau.ro/manifestari/2008/0600/victor_papilian.pdf
Poezia zilei
Lidia Lazu:
Un nume dorit,
O lumină veghind
Zile repetate în
linişte
Ninsoare bogată
În păduri de brad
Şi seara
Doruri în depărtare
Mai vii decât tot
universul
Şi fiecare floare
Aşezată ca un semn
Între mine şi stele
17
01 1986
Ion Lazu - consemnări, V.: Vieţile cărţarilor... după Magda U.
(Despre Paul Goma, p. 59-60)
Ion Lazu - consemnări, V.: Vieţile cărţarilor... după Magda U.
(Despre Paul Goma, p. 59-60)
(...)Paul Goma mereu reîncepe lupta. Sub steagul romanului sau al docu-romanului, sub oriflama publicisticii şi - iată - sub flamura jurnalului: trei feluri de scrisuri, toate a bout de souffle. Nu-i odihnitor Goma, nu ocoleşte subiectele dificile, sensibile, dimpotrivă; pentru că lupta o duce nu cu îngerul, ci cu fiara. Şi cine altcineva i-ar fi propus lui Ceauşescu, forţînd limita, să susţină Cartha cehă din 77? O probă de curaj mai exemplar, mai desperant cunoaşteţi?
Într-un "Argeş" (de aprilie, 2010), Theodor Codreanu opina că jurnalul e "ultima redută a d-lui Paul Goma în bătălia pentru adevărul istoriei româneşti". Aşa este. Jurnalele lui Goma (optsprezece) înseamnă război dus cu luciditate politică, război pentru un proiect de renovare morală, război "frăţesc" cu cobreslaşii nedemni. Goma e fundamental de neîmblînzit. Nu-i e frică să rămînă seul et envers tous. N-are spaima că adevărurile lui îl fac antipatic ori agasant. Unii spun rigid (în loc de ferm), chiar abuziv în atac, iar cei care l-ar castra (măcar l-ar amorţi niţel cu aconitină) nu-s puţini.
Goma n-a fost şi nu este adeptul naraţiunii reci, detaşate; nici al dublei conştiinţe, nici a disimulării, ca Pessoa. Jocul de-a literatura înseamnă şi joc al măştilor. Or, Goma refuză travestiul, nu joacă în fals. (...)
Raportul corect ficţiune-istorie e bulversat, realul (autenticul) fiind amestecat nepermis cu imaginarul, în numele logicii ficţiunii, foarte îngăduitoare cu rescrierile curriculare.
Goma n-ar nevoie de altă viaţă (de personaj), sub protecţia imunităţii ficţionale, de refugiu în lumi închipuite. Oglinda literară purtată de-a lungul etc. etc. poate deforma imaginea lumii în care trăim. Omul din Belleville nu mai vrea o imagine aburită, pătată, crăpată, spartă chiar. Cît priveşte imaginea din dosarele Secu, în Culoarea curcubeului, 77, ne-a atras atenţia că este "mutilantă, negatoare."
A optat pentru calea jurnalului publicat /postat antum, pentru a intra în priză directă cu cititorii. E o călimară spaţiul social şi Goma îl foloseşte astfel. Cine mai crede că autorul sporeşte realul, cînd ce trăim bate orice ficţie, e de-a dreptul Fabulo?
(va urma)
Într-un "Argeş" (de aprilie, 2010), Theodor Codreanu opina că jurnalul e "ultima redută a d-lui Paul Goma în bătălia pentru adevărul istoriei româneşti". Aşa este. Jurnalele lui Goma (optsprezece) înseamnă război dus cu luciditate politică, război pentru un proiect de renovare morală, război "frăţesc" cu cobreslaşii nedemni. Goma e fundamental de neîmblînzit. Nu-i e frică să rămînă seul et envers tous. N-are spaima că adevărurile lui îl fac antipatic ori agasant. Unii spun rigid (în loc de ferm), chiar abuziv în atac, iar cei care l-ar castra (măcar l-ar amorţi niţel cu aconitină) nu-s puţini.
Goma n-a fost şi nu este adeptul naraţiunii reci, detaşate; nici al dublei conştiinţe, nici a disimulării, ca Pessoa. Jocul de-a literatura înseamnă şi joc al măştilor. Or, Goma refuză travestiul, nu joacă în fals. (...)
Raportul corect ficţiune-istorie e bulversat, realul (autenticul) fiind amestecat nepermis cu imaginarul, în numele logicii ficţiunii, foarte îngăduitoare cu rescrierile curriculare.
Goma n-ar nevoie de altă viaţă (de personaj), sub protecţia imunităţii ficţionale, de refugiu în lumi închipuite. Oglinda literară purtată de-a lungul etc. etc. poate deforma imaginea lumii în care trăim. Omul din Belleville nu mai vrea o imagine aburită, pătată, crăpată, spartă chiar. Cît priveşte imaginea din dosarele Secu, în Culoarea curcubeului, 77, ne-a atras atenţia că este "mutilantă, negatoare."
A optat pentru calea jurnalului publicat /postat antum, pentru a intra în priză directă cu cititorii. E o călimară spaţiul social şi Goma îl foloseşte astfel. Cine mai crede că autorul sporeşte realul, cînd ce trăim bate orice ficţie, e de-a dreptul Fabulo?
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu