Scriitorul zilei:Ion Andreiţă, Consemnări II: Vieţile cărţaşilor... după Magda U., poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Ion Andreiţă, n. 11 iunie 1939

   

Din comuna Perieţi, judeţul Olt, fiu al unui notar Marin Andreiţă şi al Floricăi, din neam preoţesc, a făcut şcoala primară în comuna natală, liceul Radu Greceanu la Slatina, 1953-1956, apoi facultatea de Filologie din Bucureşti 1958-1963, după care a devenit jurnalist la Scânteia tineretului, 1963-1983, apoi la România liberă,  până la pensionarea din 1997. Continuă să publice în revistele literare ale momentului.

A debutat cu poezii în 1960 în Luceafărul şi a publicat volume de poeme: Minunea de a trăi, 1970, Măsurând cu lacrima fiinţa ta, 1993; Dimineţile albe...,1999; Între două bătăi de aripă, 2003; 101 poeme, colecţia Ideal, 2010; volume de reportaje literare: Colegi de generaţie, 1979; Drumuri esenţiale, 1982;  Secante la omenie, 1985, memoriale de călătorie: Misterul Fluviului Galben, 1993 (o călătorie în China), Scrisori pariziene, 2000;  Călător la un capăt de lume, 2001; Scrisori italiene, 2004; şi câteva volume de proze scurte: O zi de toamnă, 1997; Natură vie cu barcă, 1983; Viaţă, drumuri, litere, 2010.

Vigoare de temperament, precizie scripturală, metafore sensibile, o caldă şi omenească înţelegere pentru destinul românilor sub vremuri, scene din vremea foametei, dar mai ales atmosfera din Perieţii copilăriei sale, impregnând paginile sale de proză - acestea sunt permanenţele textelor lui Ion Andreiţă, care s-a salvat din ziaristica angajată tocmai printr-un angajament mai profund, cel faţă de semenii săi condamnaţi la anonimat, ducându-şi viaţa în modestie şi bună credinţă.
P.S. Cu Toamnă târzie, antologia de proză scurtă apărută la TipoMoldova, 2012 am sentimentul că Ion Andreiţă restabileşte adevărul cu privire la adevărata sa vocaţie: aceea de observator co-participativ al vieţii omului simplu, nesofisticat, în datele sale primordiale şi în context rural ancestral, de povestitor plin de har al unor întâmplări de la marginea lumii, într-o frazare curgătoare, iluminată de omenească înţelegere a sensului vieţii. Poewzia fugoasă, publicistica plină de nerv şi culoare, sunt laturi ale temperamentului săunedomolit, însă povestirea este harul dat lui de la Dumnezeu.

Citeşte mai mult:  http://www.ghimpele.ro/2012/06/se-naste-scriitorul-ion-andreita-vezi-ce-alti-mari-artisti-marcheaza-semnificatia-zilei-de-11-iunie/
 http://www.crispedia.ro/Ion_Andreita
http://www.zf.ro/autori/ion-andreita-3941229/
http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/73/articolul16.html
***
Unul dintre foştii mei colegi de liceu (la Radu Greceanu din Slatina, alături de Caius Traian Dragomir şi Anton Vătăşescu),  cu care mă mândresc şi pe care-mi doresc să-l văd mai des. Se şi întâmplă, în ultima vreme, mai des decât la tinereţe, căci amândoi suntem în sfârşit degrevaţi de servituţile meseriilor noastre "pe picior" : el reporter, eu geolog terenist; ne revedem la întruniri culturale-scriitoriceşti, în Bucureşti sau prin ţară, schimbăm impresii, cărţi cu autograf... Însă s-ar spune că vremea prieteniilor s-a cam dus. Ne gestionăm fiecare cum poate: energiile, timpul, aspiraţiile...

Poezia zilei

ion lazu:  Pe deal, II

Lui Jean Andreiţă

Viaţa se trage în scocul văii

Care se umple cu seară.

Eu stărui pe deal. Dulăii

Îşi încearcă glasul prin uluci.

Cerul a îmbătrânind ca o oglindă

Dintr-un conac părăsit. Nu ştiu ce aştept

Cu spinarea rezemată de prun

Cu genunchii în piept.

O femeie pândindu-mă pe după tufe

Rupe din livada veche crengi uscate

Şi, când pleacă, legătura ei

Pierde o mătreaţă ca de noapte.

Atunci prin bezna ce-n salcâmi se lasă

Moşul îşi aduce caprele acasă.

Eu stărui încă şi încă

Rezemat de prunul cel cu creastă şuie.

Şi târziu, punând palmele alături

Sting a coalei căţuie.

În cer şi pe pământ se lasă

Noaptea cea mai adâncă.

Alexeşti- Vâlcea, 1981 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ion lazu - consemnări, II: Vieţile cărţarilor contimporani după Magda U.

Pe poetul de vocaţie îl cunoşti după stilu-i nemaiîntâlnit la înaintaşi ori confraţi, inconfundabil; pe prozatorul de talent, după originalitatea temelor alese, a personajelor şi situaţiilor în care le pune să se mişte; pe eseistul dăruit cu har îl identifici, cred, după calitatea citatelor pe care le manevrează întru susţinerea aserţiunilor sale.

Iată "pe ce se bazează" Magda Ursache în textele eseistice din Vieţile cărţarilor contimporani...

(sunt câteva dintre motto-urile sub care îşi plasează textele):

"O, dacă după moarte

s-ar putea scrie versuri

visez să fi murit

mai înainte de a

se naşte Universul

(Mihai Ursachi, Autoportret)

***

"!neam bun şi blând, 

de trădători,

cuminte neam, 

frumoasă cruce,

pe Fiii lui Dumnezeieşti

neamul cu drag

pe cruce-i duce!"
Cezar Ivănescu

***

"Uneori în eroare, în înţelegerea erorii rezidă mai mult adevăr decît într-o sută de maxime". Nicolae Breban

***

"Amar pe lume-i orice tîrg...

Îngăduie-n foburgul

pe care-l nalţi prin har şi sîrg

să te salut, Grigurcu."

Şerban Foarţă

***

"Poezia e atributul tinereţii - critica, al bărbăţiei. Să fim bărbaţi! şi sper că suntem."

I.L. Caragiale

***

"...eşti ceea ce rămîne din tine după ce ai fost desfiinţat de semeni."

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii

***

"Şi cinstirea ţi se da

După talpă şi pingea,

După chică sau chelie,

După unghii sau simbrie."

Tudor Arghezi

***
"Apreciez numai adevărurile vitale, organice şi spermatice fiindcă ştiu că nu există adevăr, ci numai adevăruri vii, fructe ale neliniştii noastre." E.M. Cioran
***
"Focul e mai mic decât cartea pe care o arde." Florin Mugur
***
"Din tot ce nu m-a omorît, eu mă culeg." Aura Christi
***
"Răul absolut se distruge. Răul absolut se smulge pînă la ultima rădăcină şi se arde - iar cenuşa se îngroapă la cît mai mare adîncime: să nu se întoarcă, noaptea, în uniformă de securist." Paul Goma, Scrisori
***
"Judeţul de Apoi să nu-l aştepţi, frăţioare,
Ascultă de betranul Kant:
ia-l pe securicomunist de semnificant
Şi-l dă pe rîzătoare."
Luca Piţu
***
"Sunt ceea ce mi se întîmplă:" Andrei Pleşu, Note, stări, zile
***
"Noul eon va fi poetic sau nu va fi deloc." Mihai Ursachi
***
"Pentru că am citit mult, mi s-au întîmplat multe lucruri." Borges
***
"Visez o lume în care oamenii ar fi gata să moară pentru o virgulă." Cioran
***
"Cea mai înaltă apreciere: Cînd te citesc îmi vine să scriu." Constantin Călin
***
"Jertfa tragică pentru o idee, pentru Patrie, azi, sună, într-o carte, într-un film, foarte strident, aproape insuportabil şi, la distanţă de un milimetru, riscă să-şi rătăcească sensul în deşertul de nisip infinit al postmodernităţii." Radu Mareş, Datoria de a trage cu puşca.
***

ion lazu: fotografii de autor...