Poezii de pe vremea cenaclului Labiş
Lacrima
Iar eu te priveam cu nişte
Ochi fără urmă de pleoape
Cum ai venit cu o lacrimă
Atât de clară pe obraz
Ca un desen al tristeţii -
Ar fi trebuit să o culeg
În palmă - cred, singurul lucru
Care se mai putea
De vreme ce începeai să devii
prozoniera de fum a unei
Învechite plase -
Când sufletul doar mai clipea
Şi te priveam cu nişte ochi
Fără nicio aşezare.
1967, Rm. Sărat
Imagini din Athina
Lacrima
Iar eu te priveam cu nişte
Ochi fără urmă de pleoape
Cum ai venit cu o lacrimă
Atât de clară pe obraz
Ca un desen al tristeţii -
Ar fi trebuit să o culeg
În palmă - cred, singurul lucru
Care se mai putea
De vreme ce începeai să devii
prozoniera de fum a unei
Învechite plase -
Când sufletul doar mai clipea
Şi te priveam cu nişte ochi
Fără nicio aşezare.
1967, Rm. Sărat
Imagini din Athina
Ador Odiseea lui Oreste citită pe chipurile celor care îl înconjoară.
RăspundețiȘtergereDeie Domnul să nu rămîie decît o unică Orestie!.
În ce priveşte Grecia (şi nu numai) se verifică zicala "casă de piatră" pe piatră... Dacă bordeiele şi satele noastre au fost din lut pe lut, una cu lutul s-au făcut subt restrişti. Oricum, mai bine-i cu reîntoarcerea lutului în lut, decît cu transformarea ţării în mormane de pietre, fie ele şi glorioase... Desigur, glumesc, decît să mă doară amarul nostru de neam şi de ţară.
Cu sentimente moldave, Culai.