ion lazu - pagini de jurnal 1991
... Excedat de
neîntreruptele ploi de la începutul verii, în acel an al marilor inundaţii,
când lucrările noastre de teren păreau serios ameninţate, am scris această
poezie:
Blaj, 9 iunie 1991
Oraş cu
trenuri, cu plopi
Oraş unde plouă
de-o lună.
Oraş asediat de
ciuperci
ca nişte ochi
orbi de ciclopi,
Oraşule fără
lună.//
Aici când nu
plouă
Dintr-o oră un
sfert
Exclami: Ce
vreme bună!
Dealuri şi văi
de nisip – un deşert
Desfundat de o
sete nebună.//
Gură a unui
teribil aven
În care cerul
îşi stoarce norii,
Oraşule-plop,
oraşule ploaie
Oraşule-tren
Fără lună şi
tril de prigorii.
Şi tot
pe-atunci, o altă poezie:
Dintr-un loc de
pe malul Târnavei Mari,
De unde cel mai
bine se văd
Cele două turle
ale catedralei,
în sus de podul
Vezei, la nici o sută de paşi
de monumentul
din Câmpia Libertăţii,
unde în noaptea
de 28 octombrie 1948
şi în nopţile
următoare au fost arse
cărţile
bibliotecii metropolitane: manuscrise,
incunabule,
papirusuri, adunate de Timotei Cipariu,
- Sfântul
Timotei al nostru! –
documentele
permanenţei românilor,
(un dezastru
mai mare decât războiul mondial)
revenind surpat
de şale spre căminul de nefamilişti
străbaţi un loc
plin de bălării şi deşeuri
un imaş
sălbăticit pe lângă care râul
se strecoară cu
capul în pământ
Ruşinat,
astupându-şi ochii şi nasul
şi gura şi
sufletul – ca să nu mai ştie de nimic
pe lumea asta
şi în veci de veci.
Iar pe-un
tăpşan, mai încolo, într-un pâlc de verdeaţă
mormintele lui Timotei
Cipariu, lui Axente Sever,
lui Inocenţiu
Micu Clain...
Sfinţind
pământul…
(Să vă spun ce
isprăvi geologice am mai făcut la Blaj? Pe harta geologică a României editată
în 1941 sub redacţia lui Gh. M. Murgoci, alt corifeu al geologiei noastre,
undeva la est de Blaj, pe interfluviul dintre cele două Târnave se află marcată
o apariţie de roci vulcanice, andezite, cartografiate de cineva ca atare şi
rămase fără o explicaţie temeinică. Să fie vorba despre un corp vulcanic
înrădăcinat, plasat în mod straniu chiar în mijlocul depresiunii transilvane?
Chiar şi cercetările recente, confirmând existenţa rocii vulcanice, nu
elucidaseră problema originii lor. Or, eu am dezlegat misterul, bătând pas cu
pas culmea acelui deal împădurit, Chicuiul, aproape inaccesibil cercetării. Am
cartografiat o suprafaţă de cca 3,5 km patraţi de rocă vulcanică, adică o zonă
de zece ori mai extinsă decât fusese cunoscută înainte, însă având forma unui
planşeu, fără vreo înrădăcinare, deci reprezentând o curgere de lavă andezitică
venind dinspre lanţul vulcanic al Apusenilor, situat la vreo 150 km spre vest.
În fine, inexplicabilul a fost adus la dimensiunile unui fapt oarecare din
domeniul geologic. Vreau să spun că geologul are o viziune cu totul diferită
faţă de cea a oamenilor obişnuiţi. Ce frumos şi exact descrie poeta Ana
Blandiana colinele din Transilvania: „Dealuri, dulci sfere-mpădurite /Ascunse
jumătate sub pământ / ca să se poată bucura şi morţii / ... Toată lumea
reacţionează simpatetic la acestă evocare sensibilă a dealurilor transilvane,
cu conturul lor hemisferic. Însă doar geologul cunoaşte explicaţia fenomenului,
faptul că este vorba realmente despre nişte cupole (sub care se află masive de
sare sau rezerve însemnate de gaze naturale...)
Dar ca de
fiecare dată, în spatele lucrurilor vizibile-tangibile se află alte realităţi
şi alte înţelesuri, doar intuite uneori sau nici măcar bănuite. Roma, lucru
îndeobşte ştiut, s-a edificat pe cele 7 coline; Mica Romă, Blajul dv. pe care
atâta îl îndrăgiţi, se află edificat pe un fragment de terasă ce se dezvoltă la
confluenţa celor două Târnace, expus acolo ca pe o tipsie, bine delimitat,
practic constrâns să se adune în jurul celor câteva biserici. Însă această
terasă, la rândul ei se sprijină pe un masiv de sare, care în această zonă de
la confluenţa celor două râuri a ajuns până la 10-12 m de suprafaţă. Însăşi
zona depresionară care cheamă cele două cursuri de apă este efectul acestui
masiv de sare ajuns la suprafaţă şi care se dizolvă în mod natural la contactul
cu apele superficiale. O monografie a Micii Rome ar trebui să aibă în vedere şi
acest foarte special context geologic privind structura de adâncime a regiunii
dintre Târnave.
În ce mă
priveşte, îmi închipui – şi vă propun şi dvs să acceptaţi imaginea Blajului ca
o „insulă a fericiţilor (cărturari)”, plutind la figurat pe deasupra vitregiei
vremurilor, iar la propriu, plutind în cârca masivului subteran de sare care se
dispune pe aliniamentul Ocna Mureş-Blaj-Ocna Sibiului.
ION LAZU
Cărţile prietenilor mei, Pan Izverna: Catrene şi alte rondeluri, Anamnesis, Vegheri târzii, Epifaniile poetului şi ale poeziei, Ed. timpul, 2012.
NOTĂ: Toate cărţile scriitorului Pan Izverna, prezentate pe acest blog, nedifuzate prin reţeaua de librării, pot fi procurate de la adresa scriitorului: Sos. N. Titulescu nr. 95-103, scara C. et. 9, apt. 153, sector 1, telefon 021. 222.98.05.
0 după-amiază de sâmbătă împrimăvărată, la Mogoşoaia...
imagini din Atena...o excursie pe muntele Askiton
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu