Scriitorul zilei, Ştefan Augustin Doinaş   http://ilazu.blogspot.ro/2012/04/scriitorul-zilei-stefan-augustin-doinas.html

Ion Lazu - Pagini de jurnal 1992

25 ian. Aseară, la culcare cu Andrei, somnoros, îl aud: Pentru alţii contează mai mult banii… I-am şoptit: Iar pentru noi, contează să fim împreună… Cu oarecare întîrziere, prin somn, l-am auzit silabisind: Da, să fim îm-pre-ună… Iar eu am repetat: Să fim împreună, noi trei. O noapte fericită, iubitule... O, noapte fericită!

Iar azi de dimineaţă, strîngîndu-se lîngă mine, la căldurică, l-am prevenit: Vezi că nu sunt ras. Iar el: Nu contează! Şi m-a sărutat pe obraz.

De ce scriu jurnale, asta poate fi explicat în multe feluri: s-au făcut şi se fac mereu încercări într-aceasta. Dar de ce se citesc jurnalele, nici asta nu e aşa de uşor de explicat: din curiozitate, spre documentare, din nevoia de cîrteală, din fascinaţie pentru faptul de viaţă frust, din admiraţie pentru opera autorului etc, etc., din dorinţa de a găsi puncte comune cu vieţile oamenilor remarcabili; sau din plăcerea sadică de a afla că şi acei oameni minunaţi au avut insuccese, că uneori i-a mîncat plictisul, locul comun, deriziunea…

26 ian.  Vis cu Caius: îmi scria o reţetă pentru boala de piele a Lidiei, care ameninţa să-i atingă ochii. Căutam prin vrafuri şi nu găseam coli albe, a început să scrie pe o făşie unde mai jos deja era scris ceva.

Alt vis, acela foarte lung şi frumos, dar pierdut – cu plecări pe teren, la nişte gazde unde mai stătusem; cu nişte tarlale şi crînguri care le reveniseră după retrocedare…

Aşa cum Hasdeu, Pîrvan, Eliade, caută continuitatea elementelor primitive din tradiţiile autohtone – prelatine, aşa şi eu aş încerca să găsesc urmări ale bunicilor şi părinţilor în firea şi simţirea şi faptele noastre.

Eliade a suferit comoţie cerebrală stînd într-un fotoliu preferat, cu o carte de Cioran în mînă…Probabil gândindu-se intens la tinereţea pierdută, dusă pe veci...

Cioran împotriva lenei balcanice… (Cine ar fi putut-o descrie/combată mai bine, din interior? În viaţa lui nu cred să fi bătut un cui...). Pe cînd Eliade căuta să valorifice tot ce avea bun în el, să dea tot, cu un efort grozav şi neîntrerupt. Deci ideea mea “să nu-ţi storci talentul” , “să nu te lăcomeşti” e o idee stupidă, balcanică, neproductivă, o hiclenie a comodităţii! Se mai poate schimba ceva în cazul meu? Mă tare îndoiesc… Abia ieri mă gîndeam că de-acum sunt tot mai multe lucruri pe care simt că nu le mai pot face, înţelege, ordona, tranşa… Ele rămîn pentru altul, pentru alţii, pentru cei ce vor fi puşi azi-mâine în faţa aceloraşi probleme insolubile, amânabile…Omul, singurul animal care ştie să amâne...

M. Eliade: “De la un anumit moment cadenţa timpului se precipită şi nu mai apuci să faci ce făceai în prima tinereţe, chiar dacă izbuteşti să lucrezi acelaşi număr de ore.”

(din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999, în manuscris)

va urma

Cărţile prietenilor mei: Lucia Negoiţă, Dincolo de Barbaria, Ed. Brumar, 2010

Lansare Lucia Negoiţă, Cartea cu poeţi, Ed. MNLR, 2013

Ieri la orele 17:30, străbătând un Bucureşti excedat de temperaturi de miez de vară, am ajuns la Rotonda MNLR pentru a asista la Lansarea volumului Cartea cu poeţi a Luciei Negoiţă.  În sală, desigur mulţi poeţi, dintre care unii intervievaţi în cartea cu... pricina, scriitori în general, dar şi pictori, regizori, actori...

În preajma-mi, Ioana Ieronim, Simona Cioculescu, Radu Cange, Lidia Lazu, Genoveva Logan, Georgeta şi Ioan Adam, Florin Costinescu... O Rotondă străjuită de data asta de portretele clasicilor literaturii noastre, pornind de la Slavici şi Eminescu şi terminând cu Mircea Eliade... Din faptul că pe panoul central există un montaj de faimoase reviste şi ziare din cele două secole precedente, deduc a fi vorba despre tema Scriitorul român şi publicistica.  Şi-mi dau seama că niciunul dintre marii noştri scriitori nu a absentat de pe arena luptei civice...

De la prezidiu ne-au vorbit: Monica Pillat, Lucia Negoiţă, Maria Ploae (citind fragmente din textele interviurilor - atât de bine alese  şi reprezentative, încât nu ne-a fost greu să-i identificăm pe autori, chiar înainte de a ni se spune numele lor...), Radu Voinescu, Titus Vâjeu, cu o intervenţie a lui Lucian Chişu, care întârziase, din motive obiective, desigur... Toţi vorbitorii întrerupţi de scârţâitul grozav, iar în fapt impardonabil, al uşii de la intrare - o defecţiune care de ani de zile nu este rezolvată. De ce oare? Îmi spun că pare să fie o pacoste a scriitorimii: şi la Fosta Casă a Scriitorilor uşa de la intrare n-a fost reparată în ultimele decenii... (Iată, îmi spun, unde duce fără greş absenţa îndelungată de la exerciţiul simplu al gospodăririi bunurilor din dotare...)

Poeţii intervievaţi, aşa după cum a precizat Monica Pillat în textul pe care ni l-a citit, 21 la număr, aparţin generaţiilor născute după 1940: Ileana Mălăncioiu, Şerban Foarţă, Ana Blandiana, Ion Pop, Constanţa Buzea, Nicolae Prelipceanu, Gabriela Melinescu, Victoria Dragu-Dimitriu, Monica Pillat, Radu Ulmeanu, Adrian Popescu, Ion Mircea, Grete Tartler, Ioana Diaconescu, Ioana Ieronim, Iolanda Malamen, Ion Zubaşcu, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Uricariu, Cassian Maria Spiridon şi Mircea Dinescu, poeţi de diferite orientări şi din toate zonele ţării, care s-au afirmat încă din anii 60 sau în deceniile următoare, dar toţi de înaltă valoare şi care, potrivit unuia dintre vorbitori (Titus Vâjeu), pot alcătui ei singuri o literatură. 21 de poeţi pentru că ne aflăm în secolul XXI? s-a mai întrebat vorbitorul. Ar fi fost să număr portretele ce ne străjuiau din Rotondă, dar m-am luat cu ale conversaţiei...
Felicitări, îmbrăţişări, flori şi flori. Autografe...