Scriitorul zilei: Nicolae Davidescu; poezia zilei. Fotografii ateniene, V...

Scriitorul zilei: N. Davidescu, n. 1 noiembrie 1887 - d. 12 iunie 1954

      

Al doilea dintre cei patru copii ai unui inginer constructor, schimndu-şi domiciliul în funcţie de lucrările sale, viitorul scriitor şi publicist a făcut o parte din gimnaziu la Tache Protopopescu din Slatina, mutat  din cauza rezultatelor slabe la o altă şcoală din Bucureşti, unde fiind coleg cu Al.T. Stamatiad, este dus la Cenaclul Sburătorul, apoi şi la revista lui Ovid Densusianu. A debutat cu poezii, înainte de bacalaureat, în Viaţa nouă, a făcut  stagiul militar, s-a înscris la Litere în Bucureşti, fără să-şi definitiveze studiile. S-a raliat Grupului nostru, în preajma lui Ion Minulescu. Colaborări intense la reviste, în perioada 1910-1916. În 1910 i-a apărut primul volum de poezii, La fântâna Castaliei, cu poeme în stil parnasian, impecabil cizelate stilistic. O piesă Iov, 1911, publică traduceri din marii poeţi francezi moderni Mallarme, Baudelaire, din Villier de Lisle-Adam, Theofil Gautier, dar şi din Oscar Wilde, 1916. Tot acum îi apare al doilea volum de poeme, Inscripţii, pe care îl va reedita, cu completări, în 1922. Poeme în ton simbolist, visul şi resemnarea, toamna provincială, punând accente uneori stranii. Va face frontul din primul război, luat prizonier la Turtucaia, a pătimit aproape doi ani de lagăr în Bulgaria, ceea ce ne aminteşte de cazul mai cunoscut al lui G. Topârceanu, cu Stara Planina. Revenind, va fi redactor la Steagul, va colabora la revistele vremii. Îi apar începînd cu 1924 două volume de critică literară, în fapt note critice, comentarii culturale, eseuri: Aspecte şi direcţii literare, de un anumit eclactism, însă cu o prezentare  exactă a literaturii noatre. A scris şi nuvele, schiţe, romane. O monografie Ernest Renan, 1923; editează o antologie Ştefan Petică. Obţine premiul S.S.R., este ales vicepreşedinte al SSR. Polemizeată cu Barbu Fundoianu, apoi cu Eugen Lovinescu şi cu Garabet Ibrăileanu, în legătură cu simbolismul din lirica română.

În 1927 începe publicrea unui întins poem, în 6 cărţi, Cântecul Omului, despre evoluţia umanităţii, oarecum o replică la legenda Secolelor de Victor Hugo. Combativ, se orientează spre naţionalism, publică un studiu ce naşte vii controverse, despre I.L. Caragiale ca fiind cel din urmă ocupant fanariot.  Apoi despre Arghezi ca poet minor. Urmare, poate, a unei idiosincrazii pentru abordările satirice. Pe aceeaşi linie naţionalistă, scrie despre Primejdia iudaică, 1939. Este director general al teatrelor, în 1938-1939, concomitent secretar general la ministerul Cultelor. Al Doilea război mondial îl surprinde ca redactor la Acţiunea. A editat o foarte pertinentă Antologie a poeziei române parnasiene, 1943. Imediat după Război, mai apucă să publice două traduceri, în colaborare. Înlăturat din viaţa publică, este arestat în 1948, condamnat la 5 ani detenţie pentru antisemitism. Cu puţin înainte de terminarea pedepsei, moare în 1954 în închisoarea de la Ocnele Mari-Vâlcea.

Abia în 1975 îi sunt republicate Aspecte şi direcţii..., iar în 1977 o culegere de poezii.

Opera literară:  La Fântâna Castaliei, Bucureşti, 1910;  Iov, Bucureşti, 1911;  Zâna din fundul lacului, Bucureşti, 1912;  Sfinxul, Bucureşti, 1915;  Inscripţii, Bucureşti, 1916; ediţia Bucureşti, 1922; Aspecte şi direcţii literare, I-II, Bucureşti, 1921-1924; ediţie îngrijită şi prefaţă de Margareta Feraru, Bucureşti, 1975;  Ernest Renan, Bucureşti, 1923;  Conservator & C-ia, Bucureşti, 1924; Crima din Strada Nopţii, Bucureşti, 1925;  Cântecul Omului, partea I: Iudeea, Craiova, 1927; Vioara mută, Bucureşti, 1928;  Leagăn de cântece, Bucureşti, 1929;  Fântâna cu chipuri, Bucureşti, 1933;  Helada, Bucureşti, 1935; Roma, Bucureşti, 1936;  Evul Mediu, Bucureşti, 1937;  Naţionalismul în presă, Bucureşti, 1938;  Primejdia iudaică, Bucureşti, 1939;  Apocalips profan, Bucureşti, 1941;  Renaşterea, Bucureşti, 1942; Ţara Românească, Bucureşti, 1944;  Poezii. Teatru. Proză, ediţie îngrijită de Margareta Feraru, prefaţă de Const. Ciopraga, Bucureşti, 1977;  Fântâna cu chipuri, îngrijită şi prefaţă de Cătălin Davidescu, Craiova, 1990. Antologii:  Din poezia noastră parnasiană, Bucureşti, 1943. Traduceri:  Villiers de l'Isle Adam, Nuvele, Bucureşti, 1911, Vestitorul, Bucureşti, 1915; Theophile Gautier, Arria Marcella, Bucureşti, 1911; Oscar Wilde, Parabole, Bucureşti, 1916;  Anatole France, Domnişoara Roxana, Bucureşti, 1925.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Davidescu
http://www.crispedia.ro/Nicolae_Davidescu


Poezia zilei, Nicolae Davidescu

Umbra camerelor

Sunt camere de-acelea ce sunt pline

De noi, şi-n care sufletele noastre

Se-mprăştie tăcute şi senine

Şi se deschid ca florile prin glastre

În mijlocul tăcerii lor depline.


În draperia mobilelor grele

De pulberea nostalgicelor vise,

Şi-n galbenul masivelor perdele

De-a pururea uşor întredeschise,

Ne risipim ca nişte vechi dantele.


De-aici, al nostru suflet, când se-adună

Se furişează pentru-ntâia oară

Prin draperii, discret, şi se-mpreună

În leneşele nopţi de primăvară

Cu strălucirea razelor de lună.


Apoi nimic; puţină poezie,

Închisă-n ritmuri de epitalame,

Se-mprăştie pe-a umbrei trândăvie

Şi caută ca, pe minore game,

Să prăfuiască tot ce-a fost să fie.


Sfârşit de toamnă

Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,

Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,

Din arbori frunze rare se desprindeau stingher

Şi cu intermitenţa acceselor de tuse.


Apoi simţit-am gândul ascuns al toamnei cum

Răsfrânge pretutindeni coloarea-i de sulfină,

Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,

Greoi ca atmosfera murdară de uzină.


Pe uliţă, impresii adânci de doliu-mic

Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,

Şi tainic, trecătorii, cu clătinări de dric,

Păreau că duc povara tăcerii în spinare.

Prin cafenele, oameni, visând trecutul mai,

Şedeau şi, sub asaltul de gânduri nenţelese,

Cu ochii duşi în fundul paharului cu ceai,

Doreau tovărăşia vecinilor de mese.


În mintea lor bolnavă şi-n sufletul lor ros

De moartea dureroasă a zilelor în noapte,

Şovăitoare, iarna, intră ca un miros

Subtil de pâine caldă şi de castane coapte.


(Din volumul La fântâna Castaliei)


ion lazu, fotografii ateniene, V


Adăugaţi o legendă