consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Traian Chelariu, n. 21 iulie 1906

Scriitorul zilei: Traian Chelariu, n. 21 iulie 1906 - d. 4 noiembrie 1966

Bucovinean din satul Hatna, comuna Dărmăneşti, ca fiu al unui ceferist, a făcut şcoala primară în diferite localităţi unde se transfera familia, inclusiv în Moravia. Revine în Bucovina în 1918 şi se înscrie la liceul cernăuţean Aron Pumnul, cu bacalaureat în 1926. Se înscrie la Litere şi Filosofie, Universitatea cernăuţi, absolvită în 1930, Magna cum Laude. În 1937 îşi va lua doctoratul cu o temă despre pozitivismul în opera lui David Hume. Beneficiase de o bursă de studii între 1931 şi 1933 la Paris, apoi la Roma, 1933-1934. Va fi asistent la catedra de logică de la cernăuşi, apoi la iaşi şi ajunge la Bucureşti, stabilindu-se aici în 1940. După 1045 are parte de privaţiuni şi umilinţe, mutându-se din oraş în oraş, ca profesor de liceu. În 1960 devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava.

A scris poezie, proză, eseu, teatru şi memorialistică. Debutul în reviste literare bucovinene, 1926, apoi colaborează la revistele literare ale vremii, fiind redactor şef la Glasul Bucovinei, secretar de redacţie la Junimea literară, la Universul literar, colaborator la Bilete de papagal, Universul literar, revista Fundaţiilor Regale, Gândirea. Prea puţin a reuşit să publice din ceea ce a scris, câteva volume de poeme, teatrul, prozele, jurnalul i s-au publicat după moarte, de literaţi devotaţi bucovineni. Una dintre marile promisiuni ale generaţiei bucovinene interbelice, poliglot, erudit, destinul literar i-a fost blocat de instaurarea regimului roşu, anticultural. A impresionat culegerea de sonete: Scrieri lirice, 1973, dar mai ales jurnalul său din anii 1929-1936, Zilele şi umbra mea, 1976, reeditat după 1990, cu completările eliminate de cenzură.

Opera literară: Exod, Cernăuţi, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuţi, 1934; Aur vechi, Cernăuţi, 1936; Zaruri, Cernăuţi, 1936; Cântece de leagăn, Mediaş, 1936; Casă pe nisip, Cernăuţi, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuţi, 1937; Dulcile cuvinte, Cernăuţi, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuţi, 1940; Balade şi strofe răzleţe, Cernăuţi, 1943; Scrieri lirice, îngrijită şi prefaţă de Emil Manu, prezentare Al. Dima, Bucureşti, 1970; Necunoscuta, ediţie îngrijită de Ecaterina Chelariu, cuvânt înainte Mircea Horia Simionescu, Bucureşti, 1972; Scrieri lirice, cuvânt înainte Eugen Barbu, Bucureşti, 1973; Teatru, îngrijită şi prefaţă de Adrian Anghelescu, Bucureşti, 1976; Zilele şi umbra mea, îngrijită şi prefaţă de Corneliu Popescu, Iaşi, 1976; Poezii în vers alb, îngrijită şi postfaţă de Corneliu Popescu, Iaşi, 1983; În căutarea Atlantidei, ediţie îngrijită de Doina Florea şi Corneliu Popescu, prefaţă de Doina Florea, Cluj Napoca, 1989; Strada Lebedei nr. 8. Pagini de jurnal, prefaţă de Mircea A. Diaconu, Bucureşti, 2002; În căutarea Atlantidei (fragmente noi), îngrijită şi prefaţă de Mircea A. Diaconu, Iaşi, 2003.

Poezia zilei. Traian Chelariu

Cântec alb

Ziua se'nclină'n

ape de-apus,

dar de lumină'n

deget m-ai pus.

Dar de lumină -

crin şi inel,

albă albină

luce pe el.

Albă, uşoară

brumă de jar

îmi înfăşoară

gândul hoinar.

Peste vâlcele,

peste trecut,

albe muncele -

anii-au trecut.

Revista Gîndirea, decembrie, 1938

O, doina noastră aşa începe...

O, doina noastra asa incepe

Si trece munte, trece deal, -

Am cucerit intinse stepe

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Bat brandturi iurese de schije,

Turbati si darzi si val de val

Ne'ntampina dusmanii crucii

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Odese rosii, Balaclave

Si Sevastopoluri si mal

De stanci si moarte vom infrange

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Crimei, Cubanuri si Caucazuri

Cuprinde-vom pe branci, pe cal,

Vom fi mai repezi ca eretii

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Pe Don, pe Dvine si pe Volge

Legat-am poduri spre Ural,

Ca viforul suntem napraznici

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Prin tundre joase si Siberii

Dela Aral pana'n Iamal

Purta-vom steagul biruintii

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

De-ar fi sa trecem prin nisipuri

Din Astrahan pana'n Baical,

Suntem ca gandul si otelul

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Priviti-l nu mai, sangereaza

El, rastignitul, ca'ntr'un Gral,

Precupetim ceva? - Nimica!

Dar dorul tot ne e'n Ardeal.

Nu poate pururea sa stee

In inima acest pumnal

Infipt in zi de neagra Vineri

Dar dorul tot ne e'n Ardeal!

Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:

2 mai 07.(...) Venind dinspre Izvor-Cişmigiu, fac poză la Tudor Muşatescu, pe Luigi Cazzavilan 37, dar nu găsesc casa lui Victor Ion Popa pe Puţul cu Plopi, după descrieri vagi; ajung pe fostă Soarelui, acum Th. Aman 9A, fac poză pentru Aurel Covaci; apoi îmi mut investigaţiile în cartierul Gării de Nord, mergând numai pe jos, în acest cartier Matache, unde am lucrat în anii 70; găsesc Al.I. Cuza 13A, pentru Constant Tonegaru, obţinând acordul verbal din partea şefului unei firme de pază-protecţie, ajung şi în Lebedei, dincolo de marele val al blocurilor înalte din Titulescu-Crevedia, e vorba despre ultima căsuţă rămasă în urma sistematizărilor drastice. (Dar nu avusese şi Constantin Popovici un arelier pe aici?) O căsuţă prăpădită, cu un singur nivel, dărăpănată, cu tencuiala căzută pe mari suprafeţe, părăginită; se urcă pe o scară improvizată, de scânduri, fără balustradă. În dreapta e o curticică devalizată, unde se aruncă diverse obiecte casnice dezafectate. Mai spre porţiţă, un cărucior şchiop. Strig, nu apare nimeni, urc cu precauţie dublă pe scară, dau într-un hol şi acolo un câine culcuşit. Mă retrag în pripă, apoi în stradă aflu că acolo s-au aciuit nişte homles, fără acte, fără lumină electrică. Cele două geamuri de la stradă, prin care îmi place să cred că privea uneori spre lume ostracizatul cărturar, acum cârpite cu cartoane sau cu folie de plastic. Aici va fi trăit 4-5 ani după închisoare, Traian Chelariu, mare promisiune a intelectualilor bucovineni, destin frânt când să-şi deschidă aripile puternice; şi au urmat două decenii de peregrinări şi sărăcie şi umilinţe, cărându-şi imensa bibliotecă prin orăşele moldave, înainte de prematura stingere... Rămânând un mare domn, cum mi-l evocă poetul Ion Murgeanu, încurajându-i pe tinerii literaţi.