Scriitorul zilei: Mihai Şora la 96 de ani !
Născut la 7 noiembrie 1916, marele nostru contemporan Mihai Şora împlineşte astăzi venerabila vârstă de 96 de ani! O longevitate minunată, invidiabilă şi o tinereţe spirituală salutară. Chiar în acest an l-am ascultat la Rotonda MNLR într-o evocare a lui Eugen Ionescu la Centenarul naşterii scriitorului francez de origine română, într-un context din care nu lipseau Radu Beligan, Eugen Simion, Barbu Cioculescu, Nicolae Breban.
Bănăţean ca origine, fiu al preotului ortodox Melentie Şora şi al Anei născută Bogdan, şi-a făcut clasele primare în comuna Izvin, a continuat la Timişoara, terminând liceul la Constantin Diaconovici-Loga, după care a urmat Filosofia la Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar asistent pe Mircea Eliade. În 1939 merge la Paris cu bursă a statului francez, lucrând la o teză despre Pascal. În 1940, cu invazia hitleristă, se alătură mişcării de rezistenţă. După peregrinările războiului, ajunge la Grenoble, dar în 1948, estimând greşit realităţile din România ocupată de sovietici, revine în ţară şi nu o mai poate părăsi. Va lucra ca referent la Ministerul de externe, ca redactor la Editura pentru limbi străine, iar din 1954 până în 1969 va fi redactor şef la ESPLA, reuşind să relanseze colecţia Biblioteca pentru toţi.
Unul dintre fondatorii Grupului de Dialog Social. Dup[ 1990, a fost Ministrul Învăţământului în guvernul Petre Roman.
Opera: Du dialogue interieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; Sarea pămîntului, 1978, București; A fi, a face, a avea, 1985; Eu & tu & el & ea sau dialog generalizat, 1990; Despre dialogul interior, 1995; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, 2001; Locuri comune, 2004; Clipa și timpul, 2005; Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005; Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2006; ediția a II-a revizuită și adăugită:
Citeşte mai mult:
Poezia zilei; Lidia Lazu
Bisericuţa de lemn
se dedică filosofului Mihai Şora
Bisericuţa de lemn se vaietă la fiece pas
Dacă nu ştii să-i fereşti încheieturile bătrâne
Pe pereţi sunt zugrăviţi câţiva meşteri
Cu priviri curate şi o maică neadormită
Care veghează
Enoriaşii cântă slujba de-odată cu preotul -
O doină care ţi se prinfe de inimă
Să ai mai mult spor la drum
Şi bucată aleasă pe masă
Fum albăstrui şi lame de soare
printre brazi
Bisericuţa de lemn este înconjurată de cruci
Ale căror suflete adastă prin preajmă
Şi se bucură de orice pălărie sau traistă
Atârnată direct de braţul de piatră
Aşteptând ca însuţi să mulţumeşti
Fiecărei clipe trecute aici
Fiecărui zbor pe care îl vezi sau îl presimţi
Bisericuţa de lemn ce nu putrezeşte vreodată
Este mai mândră la mine în gând
Dacât o catedrală bogată.
(vara lui 1991, Gârda de Sus, în Munţii Apuseni)
Ion Lazu, fotografii ateniene, X...
Născut la 7 noiembrie 1916, marele nostru contemporan Mihai Şora împlineşte astăzi venerabila vârstă de 96 de ani! O longevitate minunată, invidiabilă şi o tinereţe spirituală salutară. Chiar în acest an l-am ascultat la Rotonda MNLR într-o evocare a lui Eugen Ionescu la Centenarul naşterii scriitorului francez de origine română, într-un context din care nu lipseau Radu Beligan, Eugen Simion, Barbu Cioculescu, Nicolae Breban.
Bănăţean ca origine, fiu al preotului ortodox Melentie Şora şi al Anei născută Bogdan, şi-a făcut clasele primare în comuna Izvin, a continuat la Timişoara, terminând liceul la Constantin Diaconovici-Loga, după care a urmat Filosofia la Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar asistent pe Mircea Eliade. În 1939 merge la Paris cu bursă a statului francez, lucrând la o teză despre Pascal. În 1940, cu invazia hitleristă, se alătură mişcării de rezistenţă. După peregrinările războiului, ajunge la Grenoble, dar în 1948, estimând greşit realităţile din România ocupată de sovietici, revine în ţară şi nu o mai poate părăsi. Va lucra ca referent la Ministerul de externe, ca redactor la Editura pentru limbi străine, iar din 1954 până în 1969 va fi redactor şef la ESPLA, reuşind să relanseze colecţia Biblioteca pentru toţi.
Unul dintre fondatorii Grupului de Dialog Social. Dup[ 1990, a fost Ministrul Învăţământului în guvernul Petre Roman.
Opera: Du dialogue interieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; Sarea pămîntului, 1978, București; A fi, a face, a avea, 1985; Eu & tu & el & ea sau dialog generalizat, 1990; Despre dialogul interior, 1995; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, 2001; Locuri comune, 2004; Clipa și timpul, 2005; Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005; Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2006; ediția a II-a revizuită și adăugită:
Citeşte mai mult:
Poezia zilei; Lidia Lazu
Bisericuţa de lemn
se dedică filosofului Mihai Şora
Bisericuţa de lemn se vaietă la fiece pas
Dacă nu ştii să-i fereşti încheieturile bătrâne
Pe pereţi sunt zugrăviţi câţiva meşteri
Cu priviri curate şi o maică neadormită
Care veghează
Enoriaşii cântă slujba de-odată cu preotul -
O doină care ţi se prinfe de inimă
Să ai mai mult spor la drum
Şi bucată aleasă pe masă
Fum albăstrui şi lame de soare
printre brazi
Bisericuţa de lemn este înconjurată de cruci
Ale căror suflete adastă prin preajmă
Şi se bucură de orice pălărie sau traistă
Atârnată direct de braţul de piatră
Aşteptând ca însuţi să mulţumeşti
Fiecărei clipe trecute aici
Fiecărui zbor pe care îl vezi sau îl presimţi
Bisericuţa de lemn ce nu putrezeşte vreodată
Este mai mândră la mine în gând
Dacât o catedrală bogată.
(vara lui 1991, Gârda de Sus, în Munţii Apuseni)
Ion Lazu, fotografii ateniene, X...
"...Află, atunci că, pentru mine personal (şi poate nu numai pentru mine, dătător de sens, în cazul verbului a fi, este un sentiment - dar nu unul oarecare, ci unul fundamental (de la care începînd poţi ridica o clădire) sau, dacă vrei, copleşitor (căruia, adică, nu i te poţi opune)(deşi invazia lui e atît de linştită, la nivelul subliminal la care se petrece, încît poţi foarte uşor să nici nu-l iei în seamă) -, un sentiment de plenitudine, căruia un nume mai potrivit decît acela de BUCURIE nu am putut, nu-i pot, nici nu i-aş putea găsi vreodată. Iar numele acesta nu l-am dobîndit la capătul unei analize, ci mi-a fost dat. Dat din capul locului."(Mihai Şora, "A fi, a face, a avea")
RăspundețiȘtergereLa împlinirea frumoasei vârste îi urez domnului Mihai Şora LA MULŢI ANI! şi (parafrazând titlul unei cărţi): Să vă rămână BUCURIA!
Admiraţia şi felicitările mele, domnule Ion Lazu, odată cu împlinirea unui an a acestei rubrici! Să vă vedem proiectul împlinit şi sub forma unei cărţi, al cărei conţinut devine din ce în ce mai interesant, pe zi ce trece.
Sânziana Batişte
ERATĂ! Se va citi: al acestei rubrici.
RăspundețiȘtergereP.S.
Azi am admirat priveliştile de la rubrica "Natura în toată splendoarea ei". Minunate! Aveţi un ochi extraordinar de exersat şi versat, care surprinde nu doar imaginile ample, ci şi detaliul interesant, pitoresc, curiozităţi ale naturii (cum ar fi imaginile fantasmagorice de pe scoarţa sau din scorburile copacilor).
Cât despre imaginile din Grecia, ce să spun?!? Nu uit să dau câte-o fugă, oricît de grăbită aş fi, ca să le admir. Ne aduceţi în faţa ochilor o lume de vis. Frumoşi şi protagoniştii, de la bunici, la micul prinţ...
Sânziana Batişte