Scriitorul zilei: George Murnu; poezia zilei:George Murnu;Fotografii ateniene, XX...

Scriitorul zilei: George Murnu, n. 1 ianuarie 1868 - d. 17 noiembrie 1957

   

Aromân din provincia grecească Macedonia, fiul unui profesor de limbi clasice şi franceză, el însuşi militant pentru ridicarea conaţionalilor săi, autor al unui Dicţionar aromân-român-francez rămas în manuscris, viitorul mare traducător şi istoric s-a născut ăn satul Brazi aparţinător de localitatea Veria; beneficiind de un mediu familial propice învăţăturii, a făcut şcoala primară la veria, , liceul la Xanthi şi Bitolia, s-a înscris la Universitatea din Budapesta, tranferându-se apoi la cea din Bucureşti, secţia Istorie şi Arheologie, între 1889-1892. A devenit profesor de elină la Sf. Sava, apoi la Seminarul Veniamin Costachi şi la Liceul Naţional din Iaşi. A beneficiat de o bursă de studii de 2 ani la Munchen, unde a obţinut în 1901 un doctorat

în bizantinologie. Au urmat stagii de cercetare la Atena, Roma şi Berlin. Revenit în 1908 la Bucureşti, va fi profesor la catedra de Arheologie a Universităţii, iar din 1910 director al Muzeului de Antichităţi. Debutase cu poezii de influenţă elină, a continuat să publice poezii în română, în macedoneană, a devenit redactor la Convorbiri literare, unde din 1902 a început să publice fragmente din traducerea Iliadei. În volum, Iliada a apărut în 1906 şi 1912, premiul Academiei; în 1924 traducerea odiseei. Lucrări fundamentale pentru literatura şi cultura română în general, într-o traducere de excepţie, apreciată la superlativ de Călinescu în Istoria sa, care o compară cu traducerile în italiană, spaniolă, franceză, menţionând: "puţine literaturi se bucură de traduceri mai norocoase". De fapt se exersase încă din liceu cu traduceri din poeţi elini, dar în timp a realizat traduceri de înaltă valoare di Pindarus, Sofocle, Euripide. Nu se poate imagina împrejurare mai fericită decât ca un aromân din Macedonia, cunoscător de elină, să-şi continuie activitatea în România, îmbogăţind cultura naţională cu traduceri fundamentale din clasicii greci, dar şi cu studii de istorie, de arheologie privind continuitatea daco-romană şi transferurile culturale interbalcanice. 

A efectuat cercetări arheologice în diverse zone de interes, cu deosebire în Dobrogea, dar şi în alte locuri din Europa, scriind studii dar şi memoriale de călătorie. În 1923 este ales membru al Academiei Române. În 1948 autorităţile comuniste l-au eliminat din viaţa publică. A murit în 1957, aproape nonagenar. O placă memorială pe str. Luis Blanc consemnează locul unde atrăit şi creat marele scriitor, istoric şi traducător.

Opera:  Gânduri şi vise, Iaşi, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere şi impresii, Bucureşti, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, Bucureşti, 1908; Atena şi ruinele ei, Bucureşti, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, Bucureşti, 1913; Alme sol, Bucureşti, 1925; Poezii, Bucureşti, 1925; Descătuşare, Bucureşti, 1928;  Bair di cântic armânescu, Bucureşti, 1931; ediţia Bucureşti, 1989; Altare, Bucureşti, 1934;
• Ritual pentru tine, Bucureşti, 1934; România şi Elada, Bucureşti, 1934; Români din Bulgaria medievală, Bucureşti, 1937; Tropare, Bucureşti, 1940; Poeme, ediţie îngrijită de Sanda Diamantescu şi Radu Hâncu, Bucureşti, 1970; Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste Dunăre, ediţie îngrijită de Nicolae Şerban Tanaşoca, Bucureşti, 1984; Poeme pentru templul frumuseţii, ediţie îngrijită de Iulia Murnu, Bucureşti, 2000.Antologii: Cele mai frumoase doine ale poporului român, după diferite colecţiuni, prefaţa editorului, Bucureşti, 1922.Traduceri: Homer, Iliada. Cânturile I-XII, Budapesta, 1906, Cânturile XIII-XXIV, Bucureşti, 1912; ediţia integrală, Bucureşti, 1916; ediţie îngrijită şi prefaţă de D.M. Pippidi, Bucureşti, 1967, Odiseea, Bucureşti, 1924; ediţie îngrijită şi prefaţă de D.M. Pippidi, Bucureşti, 1971; Sofocle, Electra, Bucureşti, 1910, Oedip rege, Bucureşti, 1943; Socrate, Sfaturi către Demonicos. Xenofonte, Bucureşti, 1923; Poeme străine, Bucureşti, 1928; ediţia (Poeme străine antice şi moderne), Bucureşti, 1943; Eschil, Orestia, Bucureşti, 1942.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Murnu
http://www.crispedia.ro/George_Murnu


Poezia zilei 
George Murnu

Dedicaţie

În vadul apelor amare,
pe unde-i scris-a ta chemare,
plutaş vremelnic te cufundă,
culege clipele fugare
din fiecare undă
fecundă de avuţii stelare.
fă stemă de scumpeturi rare,
de-un jar nestins iluminate,
cu mâna ta ce totul poate
robită gestului credinţii
şi patimei ce nu s-abate.
Tresaltă chiuind, socoate
că-n tine-i culmea biruinţii
şi tu eşti fruntea peste gloate,
când stema, rodul suferinţii
şi-a trudei care afund străbate,
o dărui sfânt prinos fiinţii
preascumpe, mai pe sus de toate.

Vrăjiri de ape

Fluid din filtru ce-mi strecoară
otravă dulce - o, nu clipi
mătasa genii, nu undi
noaptea-mi senină, aripa uşoară
de gene moi pe ochi coboară
şi stinge-a lor lumină.

abia văd nălucind în ei
vrăjiri de ape şi scântei
de-albastre adâncuri mă-nfioară:
mi se năzare’n umbra lor
tălăzuind ameţitor
nesaţ de sorb, hiola mării;
orbiş alunec dus afund
şi mă-ngenun şi mă cufund
în volbura pierzării.

         

Revelare

Inima ta, ‘nchisoare
de pasăre, pe care
la piept am apăsat-o
în clipa de ’mbătare,
simţeam că ’n pulsu-i tare
e gata de ‘ncetare
şi molcom am lăsat-o
blajin de cumpătare
pentru tine, adorato.

fierbintea-mi năzuire
mi s’a-ncropit în milă
cetind ca într-o filă
de candidă sibilă
a ta desvăluire
în faţa de copilă
eteric de subţire
şi fină şi fragilă,
c-un înger în privire,
cu-o lacrimă ’n pupilă.

Harul

Esenţă de ‘ntremare
de sus coboară harul,
solia clipei rare.
nu mai suim calvarul
de zile funerare;
desotrăvit i-amarul
de lungă nendurare,
spre tine vin cu darul,
potirul de-alinare.
s-a luminat hotarul
de binecuvântare;
eu preot, tu sanctuarul –
răsună acum cântare
de slavă, tot troparul
e smirnă de-adorare.

         

Contemplare

Tantalic auzu-mi setos
ascultă cum tot se distilă
în urna lui molcom duios
răsunet, un şipot mieros
din buzele-ţi, faguri de milă.

sting torţile-mi, prejmetu-i orb
şi-n crug ca de noapte deplină
ce-o ‘mpăcură sboruri de corb,
filtrată în porii mei sorb
a gloriei tale lumină.

mă ’nsingur supus numai ţie
şi urma-ţi sărut aiurind.
ca schimnicul în sihăstrie
suprema’nsorire zărind,
cum înger aş sta îngenunchind
cu suflet pios o vecie
în vis să te ador, să curprind
nestinsa din mine avuţie!

Teamă

De când tăcută’n mine
iubirea-mi port, îmi pare
că duc o urnă ’n care
culeg avut din scrine
de pe uscat, din mare,
din flori diamantine
ce ard în largi vitrine
din visterii stelare,
şi perle şi rubine,
cele mai rari, mai fine,
mai scumpe ’ntre odoare.

mă simt bogat şi mare,
dar tremur de oricine
şi mai ales de tine,
calău de vieţi, tâlhare
ce-mi smulgi fără ’ndurare
chiar visul meu de bine.

Privighetoare

Singură ’n dumbravă
din beţii de floare
patimă bolnavă
pirue suavă
o privighetoare;

cristalin de clară
undă, tril din mine,
lamură de rară
lacrimă de pară,
cântec pentru tine!

Din volumul „Ritual pentru tine” 

ion lazu: fotografii ateniene, XX...