Scriitorul zilei:
Traian Chelariu, m. 1966 http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-traian-chelariu-n-21.html
Tudor Muşatescu, m. 1970 http://ilazu.blogspot.ro/2013/02/scriitorul-zileitudor-musatescu-o.html
D.D. Pătrăşcanu, m. 1937
Poezia zilei Ion Lazu
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
Cărţile din bibliotecă : Nicolae Breban, Al. Ecovoiu, Pan Izverna, Leo Butnaru.
ion lazu - Fotografii montane...
Traian Chelariu, m. 1966 http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-traian-chelariu-n-21.html
Tudor Muşatescu, m. 1970 http://ilazu.blogspot.ro/2013/02/scriitorul-zileitudor-musatescu-o.html
D.D. Pătrăşcanu, m. 1937
Poezia zilei Ion Lazu
Răvaşe
Sfârşit de
august însorit. Amiază.
Cad frunzele
cu faţa-n jos, corecte
Cum cărţile
de joc, de circumspecte
Mâini
împărţite, care nu trişează.
S-a răzleţit
doar una, parcă trează
Cotind prin
aer, trasă ca pe sârmă
Lăsând pe
sus o zigzagată urmă –
Ca-n fine,
peste cartea mea să cază.
O am închis,
precum în ani ce fură,
În file
strecuram răvaşe tandre
Ce
le-adresasem unor copilandre,
Pe când nu
comiteam... literatură.
Mesaje-n
vânt, de nimenea citite...
Precum e cel
ce Toamna mi-l trimite.
31 august
2011
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
15 dec. 94. Cînd să plec la Dalles,
începe o ninsoare grozavă, mă întorc şi-mi iau căciula, paltonul. Acolo lume
foarte multă, însă doar 2-3 actori, doi trei scriitori, mulţi profesori şi
elevi. C.S. nu ştie să facă decît serbări şcolare. Apare Copil, cu vreo duzină
de elevi de la şcoala ajutătoare. Un cor pe care-l mai auzisem şi data trecută.
Tia Peltz, un calendar cu clovni, 15.500 lei. Stau cu Ion Acsan. Vorbeşte din
nou V. Andru. George Tei, în aşteptarea unui volum de rondeluri, Valeria
Deleanu, Florin Saioc, George Ţărnea şi Gabriela Negreanu. Mai tîrziu vine
Lidia; se produce în hol, aplauze entuziaste, o dă gata pe Tia Peltz şi pe
Viorica Ghiţă Teodorescu de la Radio, aceasta promite să o prezinte la Antena
20, cum şi pe mine. Gabriela N., numai miere, se pupă cu Lidia, exclamă: Cît
eşti de frumoasă!
16 dec. 94. Mai ieri, după ce s-au
aplanat evenimentele de la Reşiţa, zice Angela: De fapt nu e mare sărăcie
acolo, toţi fac bişniţă, o duc împărăteşte! Iar de mine, care îi atrag atenţia
că ea a fost în Banat un an iar eu vreo cinci, zice: Nu ştiu cît de deschis
eşti tu, ca să vorbeşti cu multă lume şi să afli care e situaţia…Spune asta
după ce am făcut aceste ultime două campanii împreună... Zic, glumeţ: Păi eu de
unde-mi scot subiectele? Dar gândindu-mă că nu mi-a citit cărţile şi că, oricum,
nu ştie ce buchisesc chiar acum, adaug: Cînd mergem în tren, spre Avrig sau
înapoi, eu leg discuţii, pe cînd Sandu al tău se înfundă în banchetă şi nu se
clinteşte de acolo cinci ore, se uită doar pe geam şi atît. La această remarcă
a mea, la obiect, colega tace. Ştie ea bine de ce. Ce-ar trebui să fac pentru a
le scoate din cap ideea tîmpită că eu sunt un aerian, legat la ochi, care nu
vede şi nu ştie nimic? Cred că nu am nici o şansă, ei au decis altfel! Dar o soluţie
uiztată ar fi aceasta: Să-i iau de sus, să-i atac fără milă, să le arăt
dispreţul meu suveran; să-i pun cu botul pe labe, clipă de clipă. Mereu în
atac.... Pot eu să fac aşa ceva? Până şi ei au înţeles că nu pot. Şi atunci,
scot colţii, printre gard...
(din Lamentaţiile Uitucului)
Va urma
(din Lamentaţiile Uitucului)
Va urma
Cărţile din bibliotecă : Nicolae Breban, Al. Ecovoiu, Pan Izverna, Leo Butnaru.
ion lazu - Fotografii montane...
Aici se vede o parte din parcul central, cu "orăşelul copiilor"; în plan secund blocurile de care am pomenit în ultima-mi întîmplare cu urşi, iar în fundal pădurea ce urcă spre Caraiman, din care veneau urşii la tomberoane.
RăspundețiȘtergereMulţam, Ionule!
Culai
Şi se mai vede-n spatele unor veseli montaniarzi restaurantul ce se numea cîndva Caraiman, unde ades mă... dezalteram. CEPECA-i de după restaurant în sus. Faţă de forestieri, drumari, energeticieni şi desigur activişti (cu tot cu familiile şi jeep-urelele lor), noi bibliotecarii aveam parte de cele mai proaste săli şi locuri de cazare - toate la cît mai cucurigu!
ȘtergereDar, tîmpiţii şi leneşii nu realizau că ne făceau un imens bine: belvederi asupra Văii (parcă cu Jepi), dar şi a (parcă) Zăganului de peste Prahova.
tot jE.