Alţi scriitori din Calendar:
Alexandra Târziu, n. 1937
Ion Larian Postolache, n. 1916 http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-ion-larian-postolache.html
Ion Lazu: Poezia zilei
Lest
Lucrurile-s grele, cuprinse şi mute
Stelele vin în cuvinte ştiute
Toamna reintră în strofele vechi
Greierii cântă doar pentru urechi
Ci sufletul bănuie altfel de toamne
Cu stelele scormonitoare în carne
Cu lucruri fierbinţi, ameţite roind
Şi greieri în spumă de cânt scânteind
Dar nici nu-ndrăzneşte, nici vrea să priceapă
De-i toamnă trecută sau care-o să-nceapă
Şi stă la o parte, egal întristat,
Cu luna şi plopii pe-un cer desenat.
1965,
Valea Rea, Bacău
Ion Lazu - O pagină de jurnal 1995
11 martie 95. Ce trist! Mircea Mihăieş, pentru
a-l susţine pe N. Manolescu în desprinderea de Convenţie, recurge la atacuri
nedrepte la cuplul Coposu-Constantinescu.
Nanism
insular – în lumea animalelor se constată că în arhipelaguri, insule, în zone
limitate şi izolate, apare fenomenul de piticism datorită condiţiilor
restrictive, a înmulţirii nesupravegheate, a suprapopulării etc. Exemplu:
Elefanţii din Malta, dinosaurii din zona Haţeg, oile din nu ştiu ce insulă; mai
ştii, poate ceva degenerativ au păţit şi latinii-românii din această insulă înconjurată
de slavi…
Alaltăieri,
la sala Dalles, Lucian Avramescu spunea: Ne-am rupt de acel trecut pe care l-am
trăit cum am putut; dar ce ciudat că aceeaşi inşi care pe atunci ne făceau zile
negre pentru că nu-l lăudam destul pe Ceauşescu, tot ei azi ne numesc
destabilizatori etc.! Ne aducea cutare un grupaj de poezii de dragoste şi noi
din redacţie îi publicam o altă poezie cu partidul, pe prima pagină. Aşa au
stat lucrurile, zice. Dar nu e decît o parte din adevăr. Mie nu mi-au făcut o
asemenea figură pentru bunul motiv că nu am scris niciodată vreo poezie cu
partidul.
Camus
scrie oare o biblie paralelă? Sau o Anti-biblie? Căci totul în eseurile lui e
organizat pe versete, pe teme şi cu legături retorice, elocvent. Un trăirist,
respinge poezia, religia, veşnicia, vrea pasiune, sînge, carne şi ştie că
preţul e unul singur şi inevitabil: apropiata moarte. În chiar faptul că nu
vede nimic dincolo existenţialistul găseşte măreţia vieţii, în această luciditate şi
deznădejde vrea să-şi găsească fericirea…
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
va urma
Cărţile din bibliotecă
ion lazu - Fotografii de sezon - povestea unei frunze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu