Scriitorul zilei: Gheorghe Asachi http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scrriitorul-zilei-gh-asachi-poeziws.html
Alţi scriitori din Calendar:
Emil Botta, n.1912
Mircea Nedelciu, n. 1950
Sergiu Al-George, m.1981
Poezia zilei: Horia Stamatu (1912-1989)
Peisagiu împărtăşanie
Vin la mine Sfătuitorule toate cramele
s-au strâns în estuarul visului
pică vertical pasărea cu aripile
răstignite la incidenţa focului cu
viul ecoul deapănă din începuturi
murmură din toate cramele s-au
adunat de sine arderile arderea
din toate neluminile nădejde pâlpâie
un ochi incipient peste amurguri
vremuirile vin la mine Sfătuitorule
din toate cramele suie vertical
la pasărea cu aripile răstignite
pică toate gravităţile din toate
nădejdile un ochi incipient arde
neluminile în estuarul visului
de sine arderea desface aripile
răstignite ning de veci străvezime
din grinda gravităţilor. La mine.
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995
Cărţile din bibliotecă: Sanda Golopenţia, Ion Ioanid, Ion Zubaşcu.
ion lazu - Fotografii de autor...coperte de cărţi viitoare...
Alţi scriitori din Calendar:
Emil Botta, n.1912
Mircea Nedelciu, n. 1950
Sergiu Al-George, m.1981
Poezia zilei: Horia Stamatu (1912-1989)
Peisagiu împărtăşanie
Vin la mine Sfătuitorule toate cramele
s-au strâns în estuarul visului
pică vertical pasărea cu aripile
răstignite la incidenţa focului cu
viul ecoul deapănă din începuturi
murmură din toate cramele s-au
adunat de sine arderile arderea
din toate neluminile nădejde pâlpâie
un ochi incipient peste amurguri
vremuirile vin la mine Sfătuitorule
din toate cramele suie vertical
la pasărea cu aripile răstignite
pică toate gravităţile din toate
nădejdile un ochi incipient arde
neluminile în estuarul visului
de sine arderea desface aripile
răstignite ning de veci străvezime
din grinda gravităţilor. La mine.
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995
19 ian 95. Am înregistrat pentru Radio
Cultural prozele scurte În umbră şi Pierderea, - scrise cu cel puţin două
decenii în urmă - iar Eugen Lucan mi-a promis că o va da pe cea de a doua la
radio luni 30 ian. ora 15:30. Vrea să-i prezint lui Dan Verona nişte traduceri de
poezie.
Andrei vine de
la şcoală şi-mi spune că a scris prima poezie pentru Lidia, trei strofe în drum
spre casă. I-o citeşte şi Lidia se arată încîntată.
20 ian. 95. Vreme închisă, de iarnă,
frig, minus 8 grade. Ninge în răstimpuri. Am uitat să mă fi dus la prînz la
lansarea cărţilor de poezie ale lui Adi Cusin şi Dan Laurenţiu.
Tot vreau să
notez aici că aş scrie despre securişti ca mari patrioţi şi mari familişti.
Explicaţia psihanalitică: ştiindu-se în culpă cu meseria lor de neoameni, voiau
să demonstreze familiei lor, soţiei, părinţilor, că ei o fac din mare ataşament
faţă de patrie şi de soarta ei. De aici aproape-disperarea cu care îşi iubeau
copiii; ca să nu spun că aveau ocazia să le pună pe masă un ciolan mai mare,
profitînd de privilegiile de castă.
Atenţie: G. G.
Marquez îşi începe de dimineaţă munca prin a reciti timp de două ore ceea ce a
scris ieri în cele şapte ore de muncă.. recitirea este o probă foarte
importantă, ca să poţi merge mai departe, asigurând unitatea de ton etc. Nu e
un lux, ci o urgenţă!
22 ian. 95. Tam-nesam îmi aduc aminte şi
îi spun Lidiei povestea acelui orb din naştere, căsătorit cu o oarbă, avînd şi
copii, care îşi face operaţie, începe să vadă şi ce vede îl şochează: soţia nu
e deloc frumoasă cum crezuse, idem lumea cea minunată; începe să bea, să se
drogheze şi în 3-4 luni ajunge la sinucidere.
26 ian. 95. Ieri pe la ora 18 mă sună
Ţone să merg la el; pînă la 23:20 listăm volumul de poezii al Lidiei, se adună în final un număr
de 82 pagini şi mi le dă să i le arăt Lidiei. Fuga pînă la metrou
Unirea ca să prind ultimul tren, îmboldit de grijă dar încă mai tare de bucurie; ajung acasă, Lidia deja în pat: Nu mai veneai?!
Vine la bucătărie şi îi arăt şpalturile. Mare uluială, surpriză şi bucurie.
Citeşte uimită că Mircea Ciobanu a putut scrie atît de frumos despre poezia ei.
Chiar a citit poeziile?! Îi place imaginea cu marginea ferestrei, dar nu mai
ţine minte dacă e vorba despre ultima ei poezie. Se mai dezmeticeşte din şoc şi
spune: Nu m-am gîndit niciodată să le public. Eu, în gînd: Bine că le-ai trăit,
că le-ai scris, de rest am considerat că e datoria mea să mă ocup. Şi-mi mai spun
că ar trebui să găsim o sponsorizare de 500.000 şi să scoatem cartea în vreo
400 de exemplare; mă gîndesc să facem şi nişte lansări de carte, cu recitalul
Lidiei, la Slatina, Rm.Vîlcea, Alexandria şi, desigur, la sala Dalles. Lidia
crede că au s-o cumpere şi colegii noştri, unii dintre ei.
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma
Cărţile din bibliotecă: Sanda Golopenţia, Ion Ioanid, Ion Zubaşcu.
ion lazu - Fotografii de autor...coperte de cărţi viitoare...
Draga domnule Lazu,
RăspundețiȘtergereMinunate imagini ofera scoarta copacilor, cui stie sa priveasca! M-am bucurat sa revad cartea fostului meu coleg, poetul STEFAN IOANID: Prolegomenele mortii... Dumnezeu sa-l odihneasca!
Elisabeta
Strimată Elisabeta Isanos, mă bucur mult că v-au plăcut imaginile cu scoarţe de platani. Sunt o slăbiciune de-a mea, recunosc spăsit: nu reziat ispitei de a-i fotografia iar şi iar... Am postat şi astăzi alte câteva fotografii cu desene de pe scoarţa platanilor, încântat la nesfârşit de grafia lor enigmatică, cu "tâlc", iar în fapt: inepuizabilă, căci naturală.... Îmi tot fugeau ochii spre ei, în plimbările noastre prin cartierul atenian - şi, la un moment dat, ajuns acasă, am înhăţat aparatul foto şi m-am întors "a'ţă" la locul cu pricina, să fac fotografii... să câştig ceva ce nu puteam pierde, căci nu-mi aparţine...Tot astăzi am postat o poezie de-a mea din prima tinereţe ( de care mi-am adus aminte instantaneu - iar în fapt o poezie inedită...), şi aceea cu copaci, care sunt o permanenţă în mentalul meu - asta desigur vine de la meseria mea păduratecă, dar s-ar părea că nu e doar asta...
RăspundețiȘtergereŞi DA, în contextul schimbului nostru de cărţi, nu se putea să nu-mi aduc aminte de bunul, prea-delicatul poet Ştefan Ioanid, colegul pe care îl evocaţi în scris, de curând...A fost coleg de redacţie la Tribuna României cu prietenul nostru comun poetul Ion Murgeanu; dar prieten şi cu poetul Pan Izverna; de altfel ne-am apropiat în timpul unei întîlniri scriitoriceşti de la Muzeul Bacovia, invitaţi de Pan Izverna, pe atunci muzeograf. V-am adus câteva cărţi dăruite de Pan Izverna, care speră că vă vor stârni interes la lectură. Cu acelaşi prilej am primit atunci, prin 2004, de la Ioanid cartea pe care am postat-o ieri pe blog; şi tot atunci a încolţit în mintea mea ideea unor confesiuni în dialog epistolar - vezi Himera literaturii... O mână binevoitoare apropie şi uneori chiar leagă destine de scribi, nu numai la noi, nu numai în revolute epoci romantice...
Devotat, Lazu
Scriitorul Ioan Viştea îmi transmite acest mesaj:
RăspundețiȘtergereDragă domnule Lazu, citind, astăzi, fila cu data 20 ian. 95 din Jurnalul dumneavoastră, mi-a atras atenţia observaţia despre securişti ca pretinşi mari patrioţi şi familişti, precum şi explicaţia psihanalitică a încercării lor disperate de a-şi salva conştiinţa. Este şi din partea-mi, o temă de meditaţie veche care-şi găseşte ecoul într-o poezie scrisă acum 27-28 de ani şi de vreme ce am intrat deja în post-democraţie, consider că îşi păstrează actualitatea. Poezia este inclusă în Antologia de poezie, 1980-2013, care tot stă, de câteva luni, să apară! V-o trimit nu atât pentru generoasă găzduire, cât, mai ales, pentru caldul şi empaticul fel de a recepta confesiunile literare ale confraţilor de care daţi dovadă cu asupra de măsură. Salutări şi sărutări de mâini! i.v.