Scriitorul zilei : Alex Ştefănescu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-alex-stefanescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Al. Piru, m. 1993   http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-al-piru-poezia-zilei.html
Simion Stolnicu, n. 1905
Al. Mitru, n. 1914  http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/poezia-zilei-ion-lazu-elegie-vad-fata.html
Iustin Panţa, n. 1964 

INVITAŢIE:

Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”

Fundația Culturală Ideea Europeană, Contemporanul

Vă invită la lansarea portalului

galeriaartistilor.ro

Invitat de onoare și protagonist

Nicolae Breban

Demonii mărunți

Amfitrion: Aura Christi; Prezintă: Alex Ștefănescu

Evenimentul va avea loc joi, 7 noiembrie 2013, ora 15.00, la sediul central al

Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”, Str. Tache Ionescu nr. 4, București

Fundația Culturală Ideea Europeană

http://galeriaartistilor.ro/

„Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari,

pe care îi are, ci mai ales prin felul în care

îi recunoaște și îi stimează pe aceștia”.

Friedrich Nietzsche

www.galeriaartistilor.ro

Fundaţia Culturală Ideea Europeană lansează platforma on line galeriaartistilor.ro, care promovează o seamă de artişti români. În cadrul platformei bilingve sunt organizate o serie de secţiuni ce vizează romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istorici literari, oameni de ştiinţă, pictori, sculptori, graficieni, actori, regizori ş.a. Între numele promovate: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura, Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop, Dumitru Radu Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica Săvulescu Voudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.

galeriaartistilor.ro are ca obiectiv sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor româneşti în lumea de astăzi, în care romancierii, prozatorii, poeţii, criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine uriaş. Scopul proiectului este promovarea culturii, literaturii române vii şi a civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Promovarea valorilor naționale românești de către Fundația Culturală Ideea Europeană face parte din campania națională Valorile României – valori europene.

Motto-ul sub care se desfăsoară și se vor desfășura în continuare proiectele și programele inițiate de noi este „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaște și îi stimează pe aceștia”. (Friedrich Nietzsche) 

www.galeriaartistilor.ro

Pentru mai multe informatii, sugestii sau dacă doriți să preluați linkul și sigla galeriaartistilor.ro, va invităm sa ne contactati:

Fundaţia Culturală Ideea Europeană

Galeria artistilor

e-mail: office@galeriaartistilor.ro

Telefon/Fax: 4021-212.56.92

2 ataşamente — Descărcaţi toate ataşamentele   Vizualizaţi toate imaginile   Distribuiţi toate imaginile  

Afis N Breban Afiş demonii mărunţi GA final.jpg 811K   Vizualizaţi   Adăugaţi   Descărcaţi

GA Afiş A4 - RO final general.jpg 259K   Vizualizaţi   Adăugaţi   Descărcaţi

 
Poezia zilei: Nicolae Petra (1909-1985)
Ţara

Tremură în mers de valuri şi de zbor
câmpia

Pasul se dă roată printre spice
şi florile albastre şi cele roşii, albe
zâmbesc

De-i cenuşie ori luminoasă zarea
ori cade aur ori răcoare din văzduh
ochii prind aceeaşi încântare din tine

Bucuria de a nu găsi vorbe
de a putea cânta fără vers
şi-a zugrăvi pe ochi şi-n piept
icoane cu vopseli din curcubeie

Şi mai ales făr de sfârşit
(din Poezia româneacă din exil, ed. ICR,2006)

Iustin Panța

Vizita

Dupa ce muşti din mar numeşti locul de unde ai muşcat
muşcatura marului -
numeşti în loc de cuvinte un loc gol, un spațiu inexistent
ca şi cum ai bate un cui în aer.
Aşa ca nici despre ea nu ar fi trebuit sa vorbim,
s-a îndepartat, s-a ascuns, nu mai poate fi gasita.
I-am spus odata, Lânga dragostea noastra firul cu plumb
nu sta drept.
M-a întrebat, La ce te gândeşti?
La nimic, i-am raspuns.
Atunci a ieşit din camera, a surâs blând,
ştia ca nimicul la care ma gândeam este cu totul altul decât
nimicul la care se gândeşte ea, când o întreb, La ce te gândeşti?

îi priveam, tocmai le deschisesem uşa, o femeie şi un barbat, cât de mulțumiți şi de indiferenți sunt ei doi, e duminica, o zi în care sta sa ploua, ce s-au gândit?, sa-i facem astuia o vizita, altceva mai bun tot n-avem de facut, îmi întind un buchet de flori, cum au dormit ei în dimineața asta de dumineca vreo jumatate de ora mai mult în plus, au lenevit în pat discutând ce cumparaturi sa mai faca, daca au platit telefonul, i-am servit cu cafea şi coniac, vorbeam cu chef moderat, ea din când în când întreaba, Ploua afara?, uneori el îi raspunde, vorbim despre cunoştințe comune şi indiferente, ei îşi amintesc despre ziua de mâine când trebuie sa, s-au ridicat sa plece, pe drum ea se gândeşte ca o sa încalzeasca mâncarea, el se gândeşte
la ziua de mâine când trebuie sa
şi raspunde, La nimic.
Ea plânge mult. Se dezbraca plângând,
lepada veşmintele elegante şi multe lacrimi -
niciodata nu am înțeles: vroia sa fie şi mai goala
dezvelindu-şi ochii de lacrimi (o concupiscența inegalabila)
sau lacrimile ei erau ca un voal care-i acoperea, ultimul, goliciunea,
pudoarea de nesedus a fecioarei?
Ma îndreptam înspre ea, plângea în hohot,
paşeam încordat înspre ea, mi se parea atât de îndepartata,
am atins-o: cu vârful degetului aratator pe vârful degetului ei aratator.
Stateam aşa, împietriți:
vârful degetului aratator apasat pe vârful degetului ei aratator.

(preluare de pe Internet) 



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

27 dec. 94. A treia zi de Crăciun şi plouă în continuare, peste picul de zăpadă iniţial; multă apăraie pe străzi. Azi noapte visez că eram la pescuit cu Andrei. Lansează, trage, îi zic, luînd de fir: Ai prins ceva mare de tot! Şi tragem la nesfîrşit de fir, neliniştiţi dacă o să-l putem scoate, atît de mare părea să fie peştele prins. La un moment dat A. se aruncă în apă şi îl aud, după ceva timp vorbindu-mi de jos, tare şi coerent. Mă întrebam cum poate rezista atîta timp fără aer şi apoi cum de poate vorbi fără să-i intre apă în gură? Mă uitam în jos în apă şi vedeam o pată mai neagră, unde credam a fi A.; dar din spusele lui reieşea că nu s-a prins nici un peşte, cîrligul s-a agăţat de mal, de aia tragem în neştire. Am coborît în apă şi încercam să desprind cîrligul din mal, ascultîndu-l în continuare pe A. care îmi vorbea din altă parte.

Într-un alt vis, într-o cameră mică, Nichita în picioare, uitîndu-se dintr-o parte la cărţile puţine dintr-o bibliotecă; îi spuneam teoria mea: cu cărţile convieţuieşti. Precum cu nişte prieteni, îţi place să le ştii în preajmă şi la îndemînă, chiar dacă nu le-ai citit pe toate şi chiar dacă pe altele ai început să le uiţi.

Cînd să ne aşezăm la masă, pică nepotul (nu în vis, ci în realitate!), de data asta prevenitor, politicos, neagresiv. Staţi la masă? Şi eu vin cu problemele mele… Dacă ai venit, zi-i, să te auzim! Că el e ca un porc, că fumează ca un porc, mănîncă pe rupte, ce să se facă el? Sunt păcate şi cei de la adunare l-au chestionat. Eu, dacă îl văd că se străduieşte, zic: Măi, băiatule, tu încerci, vrei, dar atît poţi, deocamdată, asta e! Dar asceţii? Că el urmăreşte în disperare serialul Cung Fu, ăia cum pot? E vorba de performanţe, zic. Dar ce regim social au ei? Ei nu au tată, nu au familie, rude, copii, slujbă, au renunţat la toate, s-au dedicat acestei asceze. E o vocaţie, e şi o miză; e şi o performanţă. Noi, europenii, suntem inşi sociali, avem alte exigenţe, la care nu putem renunţa. Nu suntem sfinţi, nici apostoli! Nouă ni se cere mai puţin. Ce-ar fi ca eu să-mi pun unghia în gît că nu sar nici măcar cît Iolanda Balaş, o femeie, totuşi? Că nu dansez ca Gabriel Popescu? Dacă mă compar cu el ca posibilităţi de mişcare, ies umilit… Sunt limitări şi sunt păcate mici, de care cată să ne debarasăm, în timp: fumezi, te lăcomeşti. Şi ţi le recunoşti. Ce, tu umbli să ucizi pe cineva, îl urmăreşti cu ura ta pînă în al nouălea neam? Vrei să distrugi vreo persoană, vreo familie? Să-l bagi pe cineva la puşcărie, să-i iei averea, nevasta, să-i nefericeşti copiii? Alea da, sunt păcate de neiertat! Iartă Dumnezeu altele şi mai mari. Noi nu suntem sfinţi, ci nişte bieţi oameni supuşi greşelii, ispitei. Luptăm zilnic cu ele, ne mai răzbesc, le mai răzbim şi noi. Că lor le-a spus: Lăsaţi-vă casa, copiii şi veniţi după mine. Eu n-am venit să aduc pacea, ci spada. Mulţi ne vor duşmăni. Rudele nu ne vor înţelege, nu ne vor ierta, dar noi… Eu: Sigur, şi ca om trebuie să ţinteşti cît mai sus – dar cît de sus, totuşi? Să ţinteşti chiar imposibilul? Nici Dumnezeu nu te îndeamnă la nechibzuinţă, de fapt, ci să-ţi alegi ţinta cu înţelepciune, pe măsura puterilor tale omeneşti. Asceţii au fost dăruiţi cu har, cu o vocaţie specială, iar noi nu avem la dispoziţie decît mijloace obişnuite omului de rând. Nici să fii om adevărat nu e puţin lucru. Cred că Dumnezeu nu are nevoie numai de sfinţi, pentru lucrarea sa, ci şi de oameni ca atare. Zici că e Sabat, nu se lucrează. Dar urgenţele? Îţi cade o oaie în groapă, nu o scoţi?

Va urma

Cărţile din bibliotecă : Şerban Cioculescu, Magdalena Albu, Constantin Kapitza.

ion lazu - Fotografii de Toamnă, în Bucureştiul iubit...