Târgul de carte Gaudeamus - 20
Lansare Magda Ursache: Comunismul cu rele şi rele; Petru Ursache: Etnosofia, Ed. Eikon, parter, opus intrării, orele 15:00

Scriitorul zilei: V. A. Urechia, m. 1901  http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CDAQFjAA&url=http%3A%2F%2Filazu.blogspot.com%2F2012%2F11%2Fscriitorul-zilei-va-urechia-poezia.html&ei=2BmPUsnrBYHVtQbw6oDIBg&usg=AFQjCNHb8VZ4XGP9-XHDXKdfKoHR0OEnyA&sig2=hQsxqybP1zuafv8dFKwvFg&bvm=bv.56988011,d.Yms
Iulian Vesper, n. 1908  http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/scriitorul-zilei-iulian-vesper-poezii.html


Poezia zilei: Lidia Lazu

Destine bizare atârnate pe garduri

Ca nişte cearşafuri

Împunse cu băţul

De un nebun în goană

Şi vite grase, greoaie

Rumegă viitorul

Copiii părăsiţi urlă visceral

Şi nimeni nu se dă un pas

Înapoi

Să facem loc

Cuiva dintre noi?

A rămas prea puţină lumină

Şi aer doar cât să tuşim

Acum doar nimicul

Ne mai desparte

Şi păsările fug de noi

Ca de moarte

Stăteam cuminţită

La marginea pădurii

Şi priveam picioarele copacilor

Cum aleargă la vale

Apa răscoaptă din băltoacă

Prinsă-n leneşă joacă

Şi înaltul cum se prăvale

Ci eu stăteam agăţată

De rodul pământului

Şi mă clătinam

Gata gata să cad

Dar cu ochii ţintă

La picioarele copacilor

Alergând   alergând...

1983

 

Caii aleargă şi ploaia-n şiroaie

Curgându-le-n coame

a-nmiresmat tot satul

şi-a limpezit copacii

pun mâna la ureche

să aud paşii tatei

dar ropotul ploii

dar tropotul cailor

dar clopotul cerului

mă poartă pe sus

ca pe-o răstignită

spre poarta

din neant

8 iulie 1983

Lumina frunzelor uscate

Îmi acoperă somnul

Şi-mi ia în stăpânire

Penumbra porţilor

Dincolo de visare

În această nerostită clipă

Doar un fâlfâit de aripă

Mai poate pune-n mişcare

Neştiutele vremi viitoare.

1  09. 1983

M-ai împodobit

În pădurea de toamnă

Şi apoi m-ai rotit

Să vezi cerul

În ochii mei oglindit

Frunza copacilor

Prefira lumină pe mine

O aşternea în straturi fine

Într-un calm ritual

Peste umerii tăi

Mâine  acestă pădure

Nu va mai şti

Că ne-a fost templu

Pentru o zi.

30 oct.1983

(din volumul 101 poeme, Colecţia Ideal, 2011

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1995

28 martie 95. În fine, după cinci ani de tăgăduiri, de minciuni sfruntate, azi Angela recunoaşte cu gura ei: Au fost mari nedreptăţi, arestări, prigoană, dar dacă eu nu am avut nici un caz în familie, aproape că m-am forţat să ignor aceste aspecte. Iar în cealaltă privinţă, a privaţiunilor materiale, personal am dus-o destul de bine. Eu: Dar dacă fratele mamei tale şi fratele mătuşii ar fi murit în închisoare din motive politice? Eu, cu forţele mele de scriitor nealiniat, neluat în seamă, fără susţinere, fără spate asigurat, am scris în Curtea interioară despre Petrică, mort la zdup şi despre popa care i-a făcut slujba de înmormîntare – nu era subiectul cărţii, dar am ţinut neapărat să strecor aceste aspecte despre care toată lumea tăcea - ce-i drept, romanul acela, nici mai bun decât tot ce se scria dar nici rău de tot, oricum onorabil ca scriitură, a apărut abia după 12 ani, în ’82, mereu amânat, mereu schilodit prin redacţii… Dar de cote n-ai auzit, o întreb,  în unele cazuri depăşind recolta bietului ţăran? De Oraca, de faptul că nu aveai voie să tai vita din propria ogradă? Nu ai ştiinţă că pentru o foaie de tablă trebuia să vii cu bonuri de la achiziţii şi contractări?

A murit şi Gh. Micu, tehnician la geofizică, colecţionar mare de agate etc., om prea modest, pasionat de pietre. M-a invitat cîndva acasă la el, în Drumul Taberei, să-i văd colecţia, să scriu eventual despre comorile lui. A făcut schimburi cu colecţionari din alte ţări şi continente. Aud că o parte din colecţie a cedat-o Muzeului geologic.

Greviştii din Basarabia au obţinut renunţarea lui Snegur la ticăloşia cu „limba şi istoria Moldovei”. Bravo! În sfîrşit, o mare victorie, ce va avea însemnătatea ei în timp.

Horia Sima, paranoic. Ion Antonescu, bolnav de sifilis, care s-a localizat la coloana vertebrală.

29 martie 95. Îmi apare Lumea fascinantă a trovanţilor, în Geomemoria, pe 3 pagini – îi place mult Lidiei, îl consideră un articol emoţionant. Îi las un bilet lui M. Şora la GDS, vorbesc cu Stelian Tănase, poate vine şi el la lansare.

Praguri. Angela: La 25 de ani am simţit un prag – nu mai sunt o puştoaică, să mi se permită aproape orice. Şi am devenit atentă la cum mă prezint în lume. Am făcut faţă, adaugă cu mîndrie. Acum simte că ieşirea la pensie e un alt prag, nu poate ignora faptul că părăseşte ringul, că e dată la o parte din viaţa socială activă.

(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)

va urma

Cărţi lansate la Târg,
Fotografii...cu scriitori la Târg...