Scriitorul zilei: Andrei Ciurunga; poezia zilei, fotografii din Atena...

Scriitorul zilei: Andrei Ciurunga, n. 28 oct. 1920  d. 2004

     

Dintr-o fanilie de colonişti germani, fiu de învăţător, s-a născut la Cahul, unde a făcut şcoala primară, apoi a urmat liceul din Bolgrad, cu bacalaureat în  1939, după care a fost pedagog la diferite şcoli din Basarabia şi redactor la reviste din aceeaşi regiune. Debutase în revista liceului din Cahul, iar primul volum i-a apărut în 1936, Melancolie. După război s-a stabilit la Brăila, ca redactor la reviste locale, până se mută la revista Flacăra din Bucureşti. A fost arestat pentru motive politice în două rânuri, mai întâi între 1950-1954, pentru volumele de poeme apărute în 1944 şi 1947, când a suferit la Canal, apoi din nou între 1958 şi 1964, de data asta pătimind la Balta Brăilei şi Jilava. În perioada detenţiei a compus numeroase poezii  în formă folcorică, pentru că erau mai lesne de memorat şi de transmis în lumea deţinuţilor. Începuse cu poezii de mare simplitate a expresiei, nesofisticate, impresionând prin sinceritate şi dramatism; după detenţie poezia sa a câştigat în profunzimea mesajului. A scris şi poezii pentru cei mici, dar şi memorialistică de lagăr.

Opera literară: Melancolie, 1936;  În zodia cumpenei, Bolgrad, 1939;  Poemele dezrobirii, Chişinău, 1943;  Cântece de dor şi de război, Chişinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947;  Decastihuri, Bucureşti, 1968;  Vinovat pentru aceste cuvinte, Bucureşti, 1972;  Argumente împotriva nopţii, Bucureşti, 1976;  Micul meu atlas, Bucureşti, 1976;  Echivalenţe, Bucureşti, 1978;  Imn pentru flacăra fără sfârşit, Bucureşti, 1982;  Gestul împăcării, Bucureşti, 1983;  Toată ţara-i şcoala mea, Bucureşti, 1989;  Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Bucureşti, 1992;  Poemele cumplitului canal, Bucureşti, 1992;  Lacrimi pentru Basarabia, Bucureşti, 1995;  Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, Bucureşti, 1996;  N-aveţi un surâs în plus?, Iaşi, 1996;  Poeme cu umbre de gratii, Bucureşti, 1996;  Versuri pentru Ina, Bucureşti, 1996.

Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Andrei_Ciurunga‎

Poezia zilei, Andrei Ciurunga

Desprimăvărare

Când vom ieși din beznă și ruină
și raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — și vom fi
desfigurați de prea multă lumină.


Vom trece pragul spre surata viață
împovărați, necunoscuți, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceață.


Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi șters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,
vom merge cu plăcuțele la școală.


Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un  ghiocel curat
să ne învețe zâmbetul uitat
și să ni-l scrie fără greș pe buze.


În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
și-i vom  citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.


Din înfrățirea șoimului cu zarea
vom ști să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.


 Logodna


La logodna visului cu luna,

cand sub pleoape candele se-aprind,

Stelele coboara una cate una

din matasuri palide fosnind.



Zalogiti nimicului, tacerea,

Plopii ca din caiere si-o torc.

Vantul doare lin ca mangaierea

mainilor ce nu se mai intorc.



Siesi neputand sa-si mai incapa,

din adanca zare a nimanui

Sufletul se varsa ca o apa

dincolo de limitele lui.







Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept

cu stelele pe cer îmbobocite

şi ca să poţi intra pe nesimţite,

deschid fereastra care dă în piept.



Să nu te temi că sârma dimprejur

Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.

Tu treci hotarul dincolo de ochii

Înveninaţi ai paznicului sur.



Aşa cum ştiu că poţi veni acum

Eşti o lumină numai, o părere,

Întruchipată toată din tăcere

Când pleacă magii somnului la drum.



Am văruit pereţii cu argint,

În aer simt aripi de libelulă

Şi-acum presar goaroafe prin celulă

Cu bucuria crudă că te mint.



Aşează-te uşor şi nu-ncerca

Să rupi cu şoapta armonia sfântă.

Claviatura sufletului cântă

Când o atingi cu-apropierea ta.



Dar zorii bat în gene. Mă deştept,

Acelaşi gol din adâncime suie

Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,

Închid fereastra care dă în piept.



Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”,

alcătuită de Mihai Rădulescu


ion lazu: fotografii ateniene..., II



Adăugaţi o legendă