Scriitorul zile: Bogdan Amaru; poezia zilei; fotografii ateniene...

Scriitorul zilei: Bogdan Amaru, n. 6 aprilie 1907 - d. 27 oct. 1936

 

Fiu de ţărani din satul vâlcean Budele, comuna Tetoiu (numele real Alexandru Pârâianu), a făcut şcoala primară la Nenciuleşti, liceul la Al. Lahovary în Rm Vâlcea, câştigându-şi subsistenţa ca funcţionar la Episcopie, a urmat apoi 3ani la Litere şi Filosofie în Bucureşti, după care s-a transferat la Conservator, secţia artă deamatică,1930-1933. Concomitent impiegat la Ministerul Culturii. Sărac, bolnav de plămâni, cu o tentativă de sinucidere, şi cu opţiuni de stânga, a frecventat Cenaclul Sburătorul, făcându-se remarcat de marii scriitori ai vremii. A scris poezii, piese de teatru, proze inspirate din viaţa satelor sărace (Mizeria satelor de provincie) şi din mahalalele înfometate (Iarna la periferie), a scris publicistică şi reportaje, apreciat de Mircea Eliade pentru un roman ce s-a pierdut (Amor vagabnd, 1934); scrierile sale, risipite prin publicaţiile vremii, nu au fost editate decât în 1973, de Mircea Handoca: Goana după fluturi. Drama scurtei sale viaţi de poet a emoţionat, intelectualii din judeţul Vâlcea îl evocă cu insistenţă; o stradă din Rm. Vâlcea îi poartă numele, casa părintească din Budele-Tetoiu a devenit Casă memorială.

Citeşte mai mult: http://www.mesageruldevalcea.ro/impact/bogdan-amaru-celebrul-scriitor-din-tetoiu
http://search.aol.co.uk/aol/search?s_it=tb50winampie7&q=bogdan%20amaru%20crispedia
http://regizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Ultima-zi-din-viata-lui-Bogdan-Amaru-2538-8672.html


Poezia zilei, ion lazu
În rumoarea

Nu a fost încă rupt
nu s-a oprit definitiv
dar tot mai stins se ade
glasul poetului
în rumoarea crescândă a lumii
devenită vacarm,
unde nu mai ăncap decât ţipete strigăte urlete
şi blestem şi chin şi insulte -
ci glasul de taină al poetului
abia de se mai aude

dacă n-ai fi sigur că este pe undeva -
cum e drumul sub paşii absenţi
cum e gâza în iarba-ncropiă,
cum e râul în noaptea adâncă,
cum sunt toate ce nu se mai văd
dar sunt şi sunt încă

dacă nu l-ai şti acolo,
ai crede că demult au răpus
cu bulgări de ţipăt
sub mluri de vaier
glasul de taină al poetului.

Ai zice că
doar convingerea ta
îl mai ţine
răstignit
în aer.

1986

ion lazu, fotografii ateniene..., III