Scriitorul zilei: Ion Iuga; consemnări: Premiile Contemporanul 2012; Poezia zilei; Fotografii...

       Scriitorul zilei: Ion Iuga  


     

Opera lierară:  Tăcerineprimite, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968; Almar, Editura Albatros,Bucureşti, 1970; Ţara Fântânilor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971; Irosirea zăpezilor, Cartea Românească, Bucureşti, 1974;  Cămaşă patriei, Editura Albatros, Bucureşti, 1975;  Din Marmaţia, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977; Conştiinţa revoluţionară, Editura Politică, Bucureşti, 1979 (colaborare cu Andrei Sida); Binecuvântata civilizaţie, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Casa poemelor, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Ieşire din vis, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982; Fântâni pentru bronzul eroilor, Editura Militară, Bucureşti, 1983; Povara umbrei, Cartea Românească, Bucureşti, 1987;  Cântece, Cartea Românească, Bucureşti, 1989.
Citeşte mai mult:

Poezia zilei
Ion Iuga: Autoportret

Un cântec alb pahare înghețate mov
răspund cenzurii care mă dezmiardă
firav ghioc pe jilava mea palmă
și sfântă iarbă în alcov brumatul cântec
în mersul meu cădelniță și rugă
cine-n mări alin să-l fiarbă
când salcia țâșnită prin jocul grav de pântec
e schilav policandru o vai pe-o clapă oarbă
și doarme-n sine somn al meu
mai vânăt iarăși și mai clar
ca un cuvânt
pedestră rariște uitată-n mine
pe unde-am fost pe unde sunt
același Ion Iuga rug prea sfânt
din sfântul Gheorghe coborât albastru
și sclavele în mine se fac un nou mormânt
în sabie m-așază de ceață rele chipuri
odihnă-n semn pe unde trec proscrișii
tăiș să-mi fie scrumul osu-mi blestemat
pe fir de plumb în jos
pe alba-mi zodie 

Bărbatul din nord

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
cu ochii trişti de-atâta spălăcit albastru
- păduri de bălţi -
Sunt cel mai frumos bărbat din nord
cu trupul descojit de arbori
zvelt, unduit de aspre vânturi,
brăzdat de trăsnete şi-asemeni crud,
port brâie de lumină fulgerată
să plac şi cerului şi fetelor deodată.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
latin la vorbă, turbure în sânge;
cânt şi păduri boreale hăuie
sufletul meu printre stâncile ţării.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord;
port pe chip ceaţa bunilor mei,
între pleoape hârburile lumii viitoare,
inima în româneşti cuvinte
se mistuie neagră
ca un soare.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
pizmuit asemeni munţilor frumoşi... 

Ion lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris)

25 mai 2006, vineri. La prânz la Murgeanu, ieşim împreună, fac poze la Ion Iuga şi Ion Frunzetti, ambii pe strada Toamnei. Zice Murgeanu: să-i facă placă memorială Uniunea lor, că a scris despre toţi pictorii şi sculptorii. Zic: Dar nu ne-a dat el nouă minunata traducere a icusitului hidalgo Don Quijote? Nu ne-a dat el traducerea din Război şi Pace? Nu e deajuns pentru literatura română? Murgeanu spune că l-a vizitat cândva pe Ion Iuga, la etajul II, într-un apartament foarte luxos, de vreo 5 camere. Probabil că soţia nu mai stă aici, de unde bani să plăteşti o asemenea chirie-întreţinere? Dna Ştefănescu de la et. I, în vârstă şi amabilă, aflând că venim de la USR, ne invită înăuntru, se uită în cartea de imobil, vede că Ion Iuga a murit pe 9 sept. 93, dar nu ne poate preciza data intrării în spaţiu. Murgeanu mirat că reuşesc să intru în astfel de imobile şi să mă fac agreat de oameni necunoscuţi, chiar suspicioşi, bătrâni. Se miră şi de Frunzetti, în ce vilă a stat, numai el a nimerit în ţigănie... Îi plac aceste case de pe Tunari, luxoase, tihnite. 

14 august 2006 (...) Mergem în Tunarii 22, pentru Ion Frunzetti. Sun la cele două intrări, cu greu apare un venerabil domn la balcon, vorbim-strigăm, înţelege în fine. Soţia lui a plecat de 10 minute. O aşteptăm, dar trece vreo jumătate de oră. Reapare domnul în balcon, impacientat. Ce să se fi întâmplat cu soţia?! În fine, se decide să coboare, ne va da curent de la subsol. Când colo, apare soţia, de departe se arată foarte impacientată, chiar speriată. Se apropie în grabă, între cei doi are loc un schimb de replici tăioase, fiecare îi reproşază celuilalt ceva foarte grav. Iar în fapt ambii s-au speriat foarte tare. E forma de manifestare a dragostei la perechile în vârstă. Ce e cu el în stradă? De ce a întârziat ea, fără explicaţie? Domnul se retrage, demn, dând mâna cu mine. Urcă şi doamna, însă revine curând, se scuză: s-a speriat rău văzându-l pe trotuar, iar eu în alb... a crezut că el, fiind cardiac, a avut un atac... Şi se tot scuză, cum o fac oamenii de mare delicateţe. A fost la doctor şi la întoarcere a mers agale, pleacă foarte rar de acasă. Se linişteşte, treptat. Ce bine că Uniunea Scriitorilor s-a gândit la Ion Frunzetti. În nepăsarea generală. În dezinteresul celor de la UAP, care ar trebui să-i fie recunoscători... Dar şi noi, dar şi noi, pentru minunatele traduceri, pentru Don Quijote, pe care l-a nemurit în româneşte. Etc. Exclamase: A murit la doar 67 de ani! O victimă şi el... Şi îmi pare a fi auzit că a fost închis de comunişti. Ce-ar fi de mirare? Doamna se retrage, încă tulburată, poate neliniştită în privinţa soţului ei. Să scoatem cablul, să tragem uşa de la subsol, se închide singură...

Această doamnă, îmi spun, trebuie să fi fost cândva de o frumuseţe nemaipomenită: Blondă, înaltă, cu păr bogat, nas acvilin, ochi albaştri. O cadră de femeie. Din cu totul altă epocă...

Le spun pietrarilor să întoarcă, iar eu merg pe jos la numărul 6, găsesc poarta deschisă, urc la etajul I, vorbesc cu dna Ştefănescu: ea nu se implică, să merg deasupra, la preşedinte. Nu e acasă, soacra îmi vorbeşte prin uşă, are nepoţelul pe oliţă. Cobor, în curtea interioară văd o femeie sărăntoacă, îi spun; da, ea stă la parter, dar n-a avut bani de plată şi au debranşat-o de la gaze, acum şi de la lumină, tocmai a rugat pe cineva să-i aducă un electrician. Din nou la etajul I, soacra mă trimite de data asta la vicele Drăgan, la IV; sun, mi se deschide, acolo ziare pe jos, şantier de renovări, zugrăveală. Explic. Au auzit, dar...Nu s-a primit cererea de la Uniune? Nu s-a discutat în comitetul de bloc? Dar cine e acest Ion Iuga?, face soţia, figură de fetişcană-zgâtie. Dispare, revine şi îmi notifică: nu l-a găsit în Călinescu. Care Călinescu? fac, excedat. Păi un singur Călinescu avem... Zic: Doamnă, tocmai aţi făcut o mare gafă: GC a murit în 65, e drept, dar Istoria lui, pe care nu a reuşit să o reediteze sub comunişti, a apărut în primăvara lui 41. Or, poetul Ion Iuga era de seama mea, s-a născut în 40, a murit în 93. Nu ştie. Dar de Virgil Mazilescu ştiţi?, de Gh. Pituţ, de Mircea Ciobanu, de Marius Robescu, de toţi aceşti scriitori, născuţi în 40 şi deja plecaţi dintre noi aţi auzit? Nu. Dar de Cristian Popescu – Un tramvai numit Popescu - piesa care se joacă acum, autorul mort la 26 de ani?

O să caute cheia, o să coboare. Nu o mai aştept pe dna profesoară de română, cobor, cu gând să mă adresez alături, la o firmă de calculatoare; intru, explic, aranjez să ne dea curent; durează doar 5 minute... Dar imediat vine după mine unul dintre angajaţi, îmi cere aprobarea blocului – Şi fapt e că nu o am! Nu poate, au să-l ia la rost. Un pretext, vezi-bine, o falsă logică. Ce drept are el să ceară aprobări, ce drept au ăia să-i reproşeze? Dar...

Coboară doamna Drăgan: Am aprobarea blocului? Am delegaţie de la Uniune? Şi ne ducem iar la etajul I, sunăm, dna Ştefănescu precizează că da, am fost la ea, să mă informez. M-am prezentat cu delegaţia, cu Adresa, cu... Dar la preşedinte am fost, astăzi? Era doar soacra... şi se continuă discuţia penibilă, deşi îmi promiseseră că rezolvă cererea mea în şedinţa din 22, luna trecută. Au discutat? M-au anunţat? Tăcere. Cu un sadism demn de o cauză mai bună, soţioara vicelui, căreia îi arătasem toate tabelele, se încăpăţânează să facă anchetă. Că Uniunea ar face mai bine să-i ajute pe scriitorii în viaţă. De unde ştiţi că nu îi ajută, chiar substanţial? Să-l ajute pe Cărtărescu... Adevărată sminteală în capul cucoanei! Păi, zic, are nevoie C. de ajutorul Uniunii? El, care de 20 de ani trăieşte numai din burse în Europa şi America şi s-a tradus în nenumărate limbi străine. Poate că dimpotrivă, ar trebui ca el să înceapă să-i ajute pe colegii săi din Uniune... Etc.