Scriitorul zilei: Zeno Ghiţulescu, n. 3 iulie 1929
Născut la Band, jud. Mureş, a făcut liceul la Făgăraş şi Tg. Mureş, absolvit în 1947 apoi facultatea de medicină clujeană, cu licenţa în 1953, devenind medic radiolog. A debutat cu poezii în 1957 şi a continuat să publice volume de versuri în descendenţa expresionismului blagian şi traduceri din lirica maghiară. S-a încercat de asemenea în dramaturgie şi în roman.
Opera literară: Discul, 1972; Bucuria cuvântului, 1974; Între Pământ și Cer, 1977; Foc nestins, 1980; Aripa din piatră, 1986; Prima zăpadă, 1990; Periplu, 1993; Veșnicul început, 1996, cu o prefață de Al. Cistelecan; Izbăvitoarea povară, 1998; Pod pestre abis, 1999; Poeme (Antologie), 2000; Provocarea labirintului,2002 ; Povestea vântului, 2004; Clepsidra secretă, Ediție bilingvă română și engleză, 2004
Născut la Band, jud. Mureş, a făcut liceul la Făgăraş şi Tg. Mureş, absolvit în 1947 apoi facultatea de medicină clujeană, cu licenţa în 1953, devenind medic radiolog. A debutat cu poezii în 1957 şi a continuat să publice volume de versuri în descendenţa expresionismului blagian şi traduceri din lirica maghiară. S-a încercat de asemenea în dramaturgie şi în roman.
Opera literară: Discul, 1972; Bucuria cuvântului, 1974; Între Pământ și Cer, 1977; Foc nestins, 1980; Aripa din piatră, 1986; Prima zăpadă, 1990; Periplu, 1993; Veșnicul început, 1996, cu o prefață de Al. Cistelecan; Izbăvitoarea povară, 1998; Pod pestre abis, 1999; Poeme (Antologie), 2000; Provocarea labirintului,2002 ; Povestea vântului, 2004; Clepsidra secretă, Ediție bilingvă română și engleză, 2004
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zeno_Ghi%C8%9Bulescu
http://www.crispedia.ro/Zeno_Ghitulescu
Poezia zilei
Zeno Ghiţulescu: Între pământ şi cer
Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu