miercuri, 25 iulie 2012

Scriitorul zilei: Mihail Codreanu; poezia zilei; Bilanţul unui an pe Blog; fotografii...

Scriitorul zilei: Mihail Codreanu, n. 25 iulie 1876 - d.23 octombrie 1957

 

Ieşean prin naştere, a fost fiul unui magistrat şi profesor de latină, dar a rămas orfan la numai 17 ani, fiind nevoit să se întreţină din meditaţii la limba română şi din munca de corector la Evenimentul. A făcut liceul la Iaşi, Bacău şi Bucureşti şi a urmat Dreptul şi Filologia la Universitatea din Iaşi. S-a înscris la Academia de Artă Dramatică, devenind actor, director al Naţionalului ieşean (1919-1923), profesor şi apoi rector la Conservatorul de Artă Dramatică (1933-1939) şi director la revista Însemnări ieşene.
A debutat cu Sonet şi Glossă în Revista ilustrată din Bucureşti, 1891 şi a devenit în timp unul dintre cei mai respectaţi poeţi interbelici, considerat cel mai redutabil sonetist român. Încă de la vârsta de 30 de ani vederea i-a slăbit progresiv, rămânând orb pentru tot restul vieţii şi dictându-şi sonetele prietenilor apropiaţi. Orb, bântuia dulcele târg, murmurându-şi versurile aflate în zămislire. Elegant, de o incredibilă distincţie, impunea tuturor. A trăit 81 de ani iar Vila Sonet de pe strada Recea, devenită casă memorială, îi perpetuează amintirea de poet parnasian desăvârşit.

Opera literară: "Diafane" (1901), sonete; Din când în când" (1903); "Statui" (1914), sonete (99 sonete); "Cântecul deșertăciunii" (1921), sonete și poezii; "Turnul din fildeș" (1929), sonete; "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Codreanu
 http://www.jurnalul.ro/carte/mihail-codreanu-poetul-orb-din-vila-sonet-619111.htm
http://geticul.blogspot.ro/2011/04/vila-poetului-orb-mihail-codreanu.html


Poezia zilei
Mihail Codreanu: 

Simbolism de toamnă


Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...

Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...

E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrai să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...
 
 
 


Amurgul solitarului
         "Seul le silence est grand, tout
            le reste est faiblesse."
                                 Alfred de Vigny

Senin amurg, coboară-ţi lin tăcerea
Pe inima-mi de doruri chinuită...
Şi-n măreţia ta nemărginită,
Îmi farmecă şi-nvăluie-mi durerea.

În tine doar de aflu mângâierea
De-a nu mai şti de soarta mea trudită,
Căci mintea îmi adoarme liniştită
Şi-ţi sorb numai prin simţuri adierea.

Nici visuri n-am, nici cugetări deşarte;
De lumea-ntreagă nu mă mai desparte
Nici fericirea, nici nefericirea;

Nu simt atunci iubire şi nici ură,
Mă soarbe-n largul ei nemărginirea
Şi mă topesc în sânul tău, Natură...
 
 
ion lazu: Bilanţul primului an al blogului meu
 
Luat de-ale blogului valuri, mai că era să scap momentul bilanţului anual, 
bun-rău cum va fi fiind. Am început noul blog, cu mijloace proprii, fără pic 
de ajutor extern, pe data de 23 iulie 2011, după ce aşteptasem vreo săptămână
ca totuşi să nu fie definitivă dispariţia intempestivă a precedentului blog, 
la care  nevoisem preţ de 2 ani şi jumătate... o muncă spulberată în neant 
de cine ştie ce accident pe hardul firmei canadiene - sau mîna diabolică a 
vreunui prieten?
Mi-am făcut singur rubricile, le-am augmentat pe drum şi iată rezultatele
(indicate pe graficul oficial), la sfârşitul zilei de 24 iulie 2012:
- afişări: 35. 840
- comentarii: 750
- postări: 376
- persoane interesate: 25...
Ar reieşi aproape 100 vizitatori pe zi; ar reieşi un număr de 2 comentarii 
pe zi. Nu-mi dau seama dacă e mult sau puţin, prin comparaţie cu alte bloguri 
de scriitor. Dintre care unele văd că au primit trofeul de cel mai bun blog.
Îl vor fi obţinut cumva, probabil înscriindu-se la un concurs. Oricum, chiar 
de-aş afla cum se procedează, nu sunt interesat de astfel de competiţii. 
(Auzi colea: Blog de blog! Auzi: Cel mai bun blog de scriitor. Cum oare se 
cuantifică astea?)
Pot doar să spun că uitându-mă pe acele bloguri cu stea în frunte, nu le-am 
găsit... strălucite.
Pornit cam la întâmplare cu noul blog încropit ca din nimic, şi încă necon-
solat pentru teribila dispariţie a muncii mele de ani, pe parcurs mi-am 
structurat blogul pe câteva rubrici permanente, nu lesne de ţinut la zi:  
Scriitorul zilei, cu fotografia autorului, imaginile 
a 5-10 cărţi de-ale autorului, date biografice, debut, carieră literară,recep-
tare critică,opera literară, inclusiv menţiunea: Citeşte mai mult. 
Am avut mereu în vedere informaţiile de pe internet, cele din dicţionare, din 
istoriile literare ale lui Marian Popa şi Nicolae Manolescu, articolele din 
România literară care au dat apoi Istoria lui Alex Ştefănescu. Am apelat la 
textele mele din Scene din viaţa literară, la cele din Himera literaturii, din 
Jurnalele mele inedite, din manuscrisul Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale
Am postat imagini cu case, plăci memoriale, statui etc reprezentându-l pe
scriitorul zilei.
Alegerea scriitorului s-a făcut pe date de naştere sau deces, luate din  
Calendarul României literare, autor Nicolae Oprea. (Au fost destule cazuri de 
neconcordanţe, cum se mai întîmplă, fie din transcrieri greşite, fie din neluarea 
în seamă a schimbării calendarului în "stil nou". Aspecte cu care avusesem de-
aface şi cu prilejul puneii plăcilor memoriale...) Din cei 4-8 scriitori din 
Calendar, am reţinut 2-3 nume, dar în final a trebuit să mă fixez pe unul singur...
Consolându-mă că le va veni rândul data viitoare, dacă nu la naştere, măcar 
la deces - sau invers.
Am referit în acest fel despre nu mai puţin de 264 scriitori - şi trebuie să 
adaug că în destule cazuri a fost vorba despre scriitori încă în viaţă. Pentru 
a da o imagine cu privire la grafia autorilor, am prezentat scanări ale unor 
autografe primite.
La rubrica Poezia zilei, am reprodus una sau mai multe poezii ale autorului 
discutat,iar dacă nu, atunci poezii ale altui autor legat îndeobşte de data 
calendaristică, iar alteori  pe motiv de  regiune, de prietenii, de tematică... 
Sau pur şi simplu, transcriind din volumele pe care le am în casă. În cîteva 
cazuri, a fost vorba de poezii dedicate de mine autorului zilei.
La rubrica Consemnări, am notat despre evenimente artistice, lansări de carte, 
târguri, lecturi publice, vernisaje, concerte, spectacole în aer liber, piese 
de teatru, filme. Am postat răspunsuri ale mele la anchete literare, la inter-
viuri, la adresări de-ale prietenilor scriitori... Am postat pe cât s-a putut 
şi fotografii de la respectivele manifestări culturale.
La rubrica Fotografiile zilei mu am de spus decât că m-am răsfăţat postând un 
număr copios, de 5-10 sau şi mai multe imagini prinse de subsemnatul din marele
spectacol al Lumii... (Ca la un moment dat, cu un Hopa!... să mi se atragă 
atenţia că am depăşit spaţiul acordat de Google.  Nu mai puteam posta măcar o 
fotografie , oricât am insistat. Ce-i de făcut? Să cumpăr o extindere de spaţiu?
Am dat din colţ în colţ. apoi am început să reduc din fotografii, să renunţ pe
cât se putea la unele imagini din miile adunate pe hard. Şi, când îmi pierdusem 
orice speranţă, iată că din nou am reuşit să postez fotografiile zilei...
Tot aşa, fără promisiuni solemne, nu spun decât că îmi doresc să merg mai departe
cu blogul meu. Cu vizitatorii mei fideli, la care sper să se ataşeze şi noi 
veniţi: proaspeţi, receptivi, inventivi, cooperanţi etc...  comentatori atenţi 
şi civilizaţi, spre bucuria intelectuală a celor ce ne urmăresc, nu-i aşa? De 
încurajarea acestor prieteni în virtualitate am nevoie ca de aer...
Căci, vorba poetului, "Altfel e greu de trăit pe pământ!".
Cu drag, Ion Lazu. 
 
Ion Lazu: fotografii de caniculă... 
 
 





4 comentarii:

  1. Fericită Împreunare: a două Aniversări!
    Şi sonetistul - poate ultimul dintre Cei Desăvîrşiţi - îmi place, de Bloggeur nu mai spun... Aşa că Viaţă la fel de lungă Blogului, pe cît a Sonetistului.
    Unii spun că Profesorul de franceză din mai multe romane (şi comedii bulevardiere) l-au avut ca model pe acest puţin spus ciudat şi atrăgător intelectual pur-sînge... Eu cred că mulţi profesori interbelici i-au fost pereche (ar suna ca naiba pari între pari), dar e bine şi cînd într-unul îi vedem pe mulţi!
    Crescat, Floreat, Vivat Blog, Stăpîn, rude şi apropiaţi!
    Îmi place savoarea dulc-amăruie a ultimelor cronici şi commentuiri. De

    RăspundețiȘtergere
  2. Aţi renăscut frumos, cu noul blog! Dar ce zic eu? Miraculos! Ceea ce poate fi explicat prin muncă, trudă, dragoste pentru literatura română şi creatorii ei şi o generozitate de care nu oricine este capabil: scriitor fiind, să te dedici (şi în acest fel!) confraţilor...
    Felicitări şi succes în continuare!

    Sânziana Batişte

    RăspundețiȘtergere
  3. Demn de toata aprecierea, blogul dumneavoastra ofera o larga documentare si analiza a lumii literaturii romanesti in care v-ati format si pe care ati ales s-o expuneti atat de amanuntit si fidel profesiunii de scriitor.

    Pentru mine este un izvor foarte bogat de inspiratie si mai ales un martor deosebit de elocvent a unor vremuri pe care nu le-am trait, dar pe care le pot asimila avand credinta ca sunt relatate dintr-un punct de vedere cat mai obiectiv cu putinta.

    Va multumesc si va doresc succes in continuare!


    Numai bine,

    Valentina Barbieru

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţam de vorbele bune, poetesă Sânziana batişte şi draga noastră Valentina; mulţam de încurajările atât de necesare bietului autor, ca o rafală de ploaie în marea setectă... în truda sa obscură, neglorioasă...
    Şi, până la urmă, ceva tot trebuie să fac... dacă a izvodi o capodoperă, să, zicem, printr-un noroc, nu mai stârneşte nici un interes, nicio tresărire în lumea de astăzi... Un gând bun, Lazu

    RăspundețiȘtergere