Scriitorul zilei: Radu Brateş, n - d. 10 iulie 1973
Dintr-o familie de ţărani (Ion şi Ana Biriş din comuna Ciufud, jud. Alba - la naştere Gheorghe I. Biriş), a urmat şcoala primară în satul natal, liceul Sf.Vasile cel Mare din Blaj şi Literele şi Filosofia din Cluj, 1930-1934. Debutează cu versuri în 1928; participă la Cluj la cenaclul lui Victor Papilian. Devine profesor la liceul din Blaj între 1935-1948, apoi este cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, 1949-1952. Este arestat şi va pătimi la Canal între 1852 - 1954, după care va fi profesor la diferite şcoli din zona Târnavelor, stabilindu-se la Teiuş.Radu Brateş este un pseudonim, necesar după detenţia politică.
A desfăşurat cu consecvenţă o activitate de publicist, colaborând la mai toate revistele transilvănene şi înfiinţând cu Pavel Dan revista Blajul, 1931-1935; editează revista Mlădiţe, 1941-1942. A scris articole, cronici literare, studii de istorie literară şi poezii. S-a ocupat în principal de literatura scriitorilor ardeleni de după Marea Unire, dar a avut în vedere şi studii monografice despre mari personalităţi ale şcolii ardelene, despre paşoptişti; Inochentie Micu-Klain, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Sextil Puşcariu, Ion Breazu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, sunt scriitori pe care îi are în vedere.
După revoluţie, poetul Ion Brad, blăjean el însuşi şi elev de-al profesorului şi preotului Gh. Biriş, promoţia Blaj 1948, cu concursul celor două fiice ale poetului proscris, a continuat să editeze manuscrisele lui Radu Brateş: opera poetică completă, studiile de istorie a literaturii, corespondenţa cu prelaţi ai bisericii transilvănene şi cu Monica Lazăr, care scria în anii 70 o primă monografie Pavel Dan; şi, inclusiv Scrise-n furtună, o foarte emoţionantă ediţie anastatică a poeziilor sale din detenţie şi din recluziunea (citeşte Domiciliul Obligatoriu) în localitatea Rogojeni, pe Prut - lângă lacul Brateş...
.Opera literară: Ion Axente Sever şi timpul său, Cluj, 1931; Aspecte din viaţa Blajului, Blaj, 1942; Oameni din Ardeal, Bucureşti, 1973; Cântece de pe coline, îngrijită şi prefaţă de Valentin Taşcu, prefaţă de Ion Brad, Cluj Napoca, 1974. În 2008, două volume: I, În împărăţia lutului, poezii;II, opera de critic şi istoric literar; Scrise-n furtună, ediţie anastatică; 2010: Scrieri inedite.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Radu_Brates
http://www.rasunetul.ro/restitutio-radu-brates
Poezia zilei
Ion Murgeanu:
ULTIMA OARĂ CÂND AM MURIT
lui Ion LazuŞi noi iubeam aceeaşi salcie care a plâns
Pe malul lacului din vis la moartea noastră
Petrecută prea de timpuriu să ne-o mai amintim
Atât că i-a fost veacul scurt şi Dunărea albastră.
După ceremonie ne-am întors a treia zi
În straiul poeziei rupt în coate sprijiniţi
De anticul toiag care a despărţit în două
Marea Roşie pre când noi încă mai eram copil.
Nimeni aminte nu-şi aduce deşi s-au scris
Vechi cronici şi antice idile s-au compus
Am fost protagoniştii erei ce s-a descompus
Subit subt ochii noştri-ncercănaţi de groază
Iar după toate prin care am trecut Ierusalimul
a căzut şi-n vifore subt el secă Marea Sargaselor.
(9 iulie 2012)
Ion Lazu: fotografii, Povestea unei sălcii, VII (august, lume multă...)
Nu voi să arpegiez trist, dar elegiac - pînă şi-n admiraţiune - fi-voi.
RăspundețiȘtergereAm să iubesc pînă la neputinţa memoriei de a trezi amintiri Salcia laziană. Am prefirat multe nostalgii lirice, prozaice-n a mea viaţă. Mult mai puţine-ale mele, multe-noian de-ale altora-n calitatea mea de cititor-confesor.
E prima noapte mai de răcoare după vreo două luni de modest spus caniculă. Iar acest grupaj de colaje mi-a picurat în suflet Pacea pe care Salcia o emană benefic peste lac, peste mal, peste banca ospitalieră ce s-a instalat anume cu faţa la singura stare de care ar trebui să ne umplem deplin. ...Cîtă speranţă de viaţă-n Verdele neostoit ce uneşte adîncurile apei cu tăriile neţărmurite! ... Pînă şi iarba ostoită de arşiţile verii tinde cu ultime forţe la verdele primordial în acest peisaj de o măreţie cuminte. Cuminte ca un cîine ce contemplă omeneşte, de pe bancă universul său cîinesc. Alături de cele două siluete - două expresii complementare ale Cuminţeniei feminine.
Da, Domnul Lazu - Aici, dar nu numai! - recompune caleidoscopic frînturi de istorii pentru o Istorie a Frumosului din Om, subt negurile unui prezent ambiguu. Ferice de Cel care trăieşte mai ales pentru el (Frumosul) şi nu-s zgîrciţi! Datorită generozităţii sale, anonimi de toate calibrele-şi află puncte de sprijin pentru rezona: fiecare după cum îl poartă diapazonul.
De Radu Brateş, de Pavel Dan şi-atîţia alţii eu n-aş fi avut cum şti-n acest fundac de provincie unde respir cît să nu mor... Încă!
Şi nici de vîna lirică şi-ncifrată a sonetului straniu care împlineşte întregul acestei postări!... Dacă Pan Ionu Lazu nu mi-ar fi întins mîna, să mă ridice de pe unde zăceam, pînă la umărul său prietin.
Mulţumesc!
PS: Doamna Sînziana Batişte (Zîna din Ogradă) apare rar, intervine scurt, dar nu se uită uşor. Ce bună-i o vorbă de-alin la moment oportun!
Rog, Iertare pentru dezacorduri!... Acordaţi-le/vă şi rămîneţi cu a mea anticipată mulţămită.
Ștergere