Scriitorul zilei, Ioana Postelnicu:
http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-ioana-postelnicu.html
ion lazu, O pagină de jurnal, 1991
13
aug. Aflu prin telefon de la mama lui Niki că acesta s-a întâlnit cu C.
şi lucrurile au decurs bine, o nouă întrevedere va avea loc vineri, ceea ce e
încă un semn bun. Ar trebui să mă bucur, nu-i aşa? Şi, ce ciudat, îmi e aproape
egal! Ca să nu spun că am o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă la
scenariul de care m-am îndepărtat, dar şi la Niki-gură mare. Invers, dacă
lucrurile n-ar avea nici o şansă, m-aş întrista grozav, dar aşa… iată că nu
găsesc pricini să mă bucur… Caius se va fi consultat cu cineaştii, sau cu
Mircea? Vom vedea în curând. Un succes venit prea târziu, care de aceea seamănă cu o
înfrângere?
De bucurat din
toată inima se va bucura Lidia. Iar Anne va putea traduce scenariul în
franceză, eventual şi cartea…
C.R.-Motru: „Vocaţia
unui popor se cunoaşte din contribuţia pe care el a adus-o la fondul etern al
operelor de cultură.” p.136.
„Rar popor aşa
de sărac în genii individuale, şi totuşi aşa de bogat în bun simţ naţional, ca
poporul român.”
„La noi,
individul şi când se sacrifică pentru o idee, se sacrifică pentru o idee
naţională sau creştină, nu pentru o idee de originalitate personală.” p.139.
În seara asta,
pe când revedeam traducerea din Înainte…,
A. citea alături o cărţulie cu povestiri moralizatoare. Când m-am uitat la el,
se afla la ultimul paragraf, l-a terminat, a citit şi cuvântul Sfârşit din paranteză şi am observat că
rămâne cu ochii în jos. Lacrimile îi ajunseseră până la bărbie. I-am şters lacrimile.
De ce plângi? l-am întrebat. Scrie aici nişte lucruri care nu te pot lăsa
indiferent, mi-a răspuns. Dar vocea nu-i tremura, ca mie, în situaţii similare,
ci era sigură, clară. Zic: Asta înseamnă “totdeauna vesel”? – aşa se cheamă
broşura. A. plânge pentru prima oară pe un text scris. Emoţii mari pentru mine.
14
aug. Telefon lui Niki: C. a fost
de acord şi i-a promis 6 milioane pentru la anul. N. a insistat pentru acest an
şi atunci C. va încerca să obţină suma de la Gusti B., deci de la Fundaţia Culturală.
Vineri vom afla dacă se poate. Am bănuiala că amicul C. l-a întrebat pe Mircea,
acesta i-a dat bune referinţe despre scenariu, spunându-i şi că e hotărât să
reediteze cartea în chestiune. Ar fi grozav ca filmul acesta care aşteaptă din
‘79 să fie făcut tocmai datorită revoluţiei, care l-a ridicat pe Titi, apoi şi
pe Caius. Însă, de ce oare totul mi se prezintă ca un aranjament, simt că mi se ia ceva din ce
mi s-ar fi cuvenit de drept, prin merit intrinsec. Să fie acesta motivul pentru
care nu sar în sus de bucurie?
Dintr-un loc de
pe malul Târnavei Mari,
De unde cel mai
bine se văd
Cele două turle
ale catedralei,
în sus de podul
Vezei, la nici o sută de paşi
de monumentul
din Câmpia Libertăţii;
unde în noaptea
de 28 octombrie 1948
şi în nopţile
următoare au fost arse
cărţile
bibliotecii metropolitane: manuscrise,
incunabule,
papirusuri, adunate de Timotei Cipariu,
- Sfântul
Timotei al nostru –
documentele
permanenţei noastre
un dezastru mai
mare decât războiul mondial
străbaţi un imaş
plin de bălării şi deşeuri
Pe lângă care
râul se strecoară cu capul în pământ
Ruşinat,
astupându-şi ochii şi nasul
şi gura şi
sufletul – ca să nu mai ştie de nimic.
Pe-un tăpşan,
mai încolo, mormintele lui
Timotei
Cipariu, Axente Sever…
(va urma)
Cărţile prietenilor mei: Nicolae Breban, Bunavestire, Ed. Junimea, 1977
ion lazu, Poezii regăsite...
Despărţirea de cărţi
Cărţi învelite-n foi de calendare
Am stivuit în dormitor, grămadă
Trăgând şi o perdea, să nu se vadă
Cum se afundă-n praf şi în uitare
Cititu-le-am pe vremuri cu ardoare
În veri fierbinţi ori iarna pe zăpadă,
În zori sau când stă noaptea ca să cadă -
La bec, lanternă sau la lumânare
Urmând pohodul dulcilor imagini
Visând, iubind şi suferind de-odată
Cu cei din cărţi - şi adnotând pe margini
Cu-n scris grăbit simţirea-mi exaltată
În praf şi-n darn se-afundă toate-acestea -
Poveştile care-mi cuprind povestea...
24 octombrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu