O pagină de jurnal 1991, Cărţile prietenilor mei, Fotografii de autor...

Scriitorul zilei: Bujor Nedelcovici 
  http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-bujor-nedelcovici.html

ion lazu, O pagină de jurnal 1991 

6 aug. La mama n-ai fi remarcat neapărat tandreţea, duioşia pentru noi, copiii, dar nu s-ar fi putut să nu te impresioneze grija cu care ne înconjura şi care era preocuparea constantă a fiecărei zile. Treburile gospodăriei, ai zice - dar de fapt se preocupa ca nouă să nu ne lipsească cele necesare vieţii, în fiecare zi.
De rememorat din perioada cât am fost în Bucureşti: întâlnirea cu tanti M., surpriza de la staţia de metrou la 8 dimineaţa, efuziunile de la ea de acasă, inclusiv faţă cu avocatul Andrei Negură, care a avut tactul să treacă peste ele. Întâlnirea cu Caius la el la Minister, apoi cele două ore la Mircea Ciobanu, revederea surprinzătoare cu Niki O., pe aleea spre Casa Scânteii, şi gesticulaţia lui, doar în parte convingătoare.

De neevitat sentimentul că pierd timp, de câte ori nu mă ocup de hârtiile mele.

Mana, care a atacat violent superbele vii ale staţiunii viticole Blaj, peste drum de calea ferată. Inginerul agronom estima la 30% pierderile din această săptămână. O femeie a dat vina pe soluţiile cu care au stropit. La ea acasă nu e mănată. Păcat! Via ei de numai 3 ani avea nişte “dragi de struguri”, mari şi frumoşi, adică. Greu de spus care dintre cei doi are dreptate. Numai piatră vânătă, de ce atâtea soluţii cu care dau pe vie? protesta femeia. 

Srisoarea lui Andrei: 16.VII 1991. Dragă mama Aici e foarte frumos. Aici se munceşte foare mult. Ba la vie, ba la mere, la vie cu sape, cu tractoare care au soluţii. Am văzut multe flori. Am câţiva prieteni cu care mă văd foare rar. Aici este foarte cald. Cu drag Andrei. Obişnuita surpriză în scrisoare. (probabil un desen).

C.R.-Motru: „Vocaţia la copii nu consistă în preocitatea aptitudinilor intelectuale, ci în dispoziţiile excepţionale ale caracterului. Copiii cu vocaţie se deosebesc de camarazii lor prin tenacitate, conştiinciozitate şi entuziasm în tot ce întreprind – însuşiri ce se pun în evidenţă numai ţinându-se seama de ereditate… O trăsătură de caracter puternică în părinte determină în copil o virtualitate preţioasă. Între părinte şi copil nu se prezintă o asemănare vizibilă de caracter. Ereditatea caracterului trece prin metamorfoză… Natura sublimează în copil trăsăturile transmise de părinte…”, p. 87.

…” Omul de vocaţie este un rău gerant al prosperităţii sale proprii, dar un excelent gerant al progresului social… La ce folos atâtea comori…?” p. 88.

Citesc Desmoştenita, de clasicul Benito Perez Galdos şi înţeleg deodată cum au apărut G.G. Marquez şi toţi marii prozatori de limbă spaniolă ai ultimei jumătăţi de secol, inclisiv realismul magic. Locura autorului… Aici, cazul unei copile labilă psihic, ruptă de realitate, fabulând, imaginându-şi drepturi şi onoruri ale înaltei societăţi. Refulările celui de la marginea societăţii. Tatăl murise nebun, fratele avea accese de brută. Deci premize şi context ce explică grave tulburări psihice, schizofrenie, paranoia, demenţă. Scrisă cu mare vervă, cu sarcasm, cu un ochi necruţător privind asupra lumpenului, a psihopaţilor. Uşor vetustă la început, cartea te copleşeşte apoi şi nu o mai laşi din mână. (Am lăsat-o pentru că a venit în control Val. Şt.)

Rădulescu-Motru: „Omul de vocaţie, în deosebire de cel obişnuit, îmbogăţeşte societatea cu opere originale şi de valoare durabilă, folosind instinctiv dispoziţiile cu care el vine de la natură…”

Azi îl vedem pe cardinalul Al. Todea în incinta Muzeului de istorie Blaj, vorbindu-le unor colegieni din Franţa, veniţi cu două autocare Siret şi însoţiţi de pedagogi prelaţi. Valentin făcuse ochii mari şi urechile pâlnie. Catolic şi el, ardelean, moţ... Om la 79 ani, A.T. a făcut 13 ani închisoare. Alte amănunte în ziarul Unirea, editat de greco-catolici (uniţi cu Roma). Azi slujbă mare la catedrala lui Inochentie Micu: Schimbarea la faţă.

(Va urma)

Cărţile prietenilor mei

 ion lazu, Fotografii de autor...