O pagină de jurnal, 1991, Cărţile prietenilor mei, .Poezii regăsite...Fotografii..

Scriitorul zilei: Ion Barbu, 

http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-ion-barbu-consemnari.html

  ion lazu, O pagină de jurnal, 1991 

17 aug.  Sâmbătă în zori. O aştept pe Lidia, trebuie să plec la gară. N-am prea dormit, cu acest deşteptător care sună anapoda. Mă tot gândesc la întâmplările din preajmă. Ieri după masă dăm o fugă la râu, să probez argilele sărate şi la întoarcere pierd ochelarii. Îmi dau seama abia când ajunsesem acasă. Mă gândesc să plec în căutarea lor. A., după mine. Un paznic îmi spune că tocmai a trecut un moş în urma mea. Ne ducem aţă la puncul de lângă linia ferată a combinatului, unde umblasem la rucsac. Erau trei inşi chiar acolo, în iarbă, mâncând şi chicotind. Grăbim pasul la maxim, eu mă apropii în felul meu mai ocolit, anume ca să nu epuizez din primul moment orice şansă, când colo îl aud pe Andrei: Uite-i aici, tata! şi îi ridică de lângă linia ferată, - străluceau în soare şi ei şi liniile. Au rămas cu gura căscată puştanii, ciurdarii: cum de i-am găsit? Aflăm că peste câteva minute ar fi mânat pe acolo cireada de vite, mi i-ar fi făcut praf, desigur. Îl laud pe A. din toată inima. În felul lui isteţ şi receptiv, comentează: Ochii de copil sunt perfecţi, nu au nici o lipsă, văd absolut totul.   

19 aug. Marţi. Pe o vreme tare nepromiţătoare, plec spre Vf. Chicuiu, un deal de la marginea zării, cu aspect de vulcan, cum e şi semnalat pe harta geologică. Cu supărare mare în suflet, pentru că deja auzisem la radio de lovitura miliară care l-a înlăturat pe Gorby şi a adus la conducerea URSS securitatea, internele, armata – comuniştii. Deci un veritabil puci al militarilor ce se vedeau primejduiţi de reformele lui Gorbaciov.

Plouă îndrăcit când trec de Zăpodia; văd dincolo, pe versantul drept al văii mari, în lanurile de grâu, pâlcuri de oameni cu nailonuri pe ei, veniţi să cosească un grâu înţesat de buruieni şi în proporţie de 80 % deja culcat la pământ, pe care Gloriile nu-l mai pot lua. Înotând până la genunchi în apă, intru în vorbă cu ei, despre grânele palancă, despre înlăturara lui Gorbaciov. Toţi sunt neplăcut surprinşi, chiar speriaţi de ce-ar urma să ni se întâmple, cu asemenea vecini.

Răzbiţi de averse, sătenii abandonează cositul, pleacă spre casă cu căruţele sau pe jos; eu însumi mă întorc până în valea Mare, unde discut cu un ţăran despre nenorocul nostru. Se făcuse ora 12, ascultăm ştirile la radio, nimic încurajator; dar vremea se mai înbunează, aşa că îmi iau curajul să pornesc din nou spre Chicuiu, urc până în vârful cu crucea lui Traian, dar de nicăieri nu apare vreun indiciu că am fi pe andezite, pe un vulcan...

Pe ploaia cea mai mare, la vale spre Spini şi spre halta Pănade, unde ajung odată cu trenul; mă aduce până la Blaj, apoi până la Câmpia Libertăţii; ud leoarcă, în tren apucasem să-mi schimb doar cămaşa. Dau fuga la cantină, deşi era ora 15 - şi am noroc să mănânc ceva cald. În cameră, mă încălzesc sub pături. La 18 plecăm să vorbim cu geofizicienii, în oraş; apoi acasă, tare rebegit. Surpriză! Vecinii au pus lumină pe coridor, ba chiar şi la spălător. Exemplul personal şi faptul că i-am bătut la cap. Civilizaţia se învaţă, nu? Sperăm să rămânem aici până la sfârşitul campaniei, să nu ne mai trambalăm pe la alte gazde…

(va urma)

Din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999. 

Cărţile prietenilor mei, Florenţa Albu: Zidul martor, Ed. Cartea românească, 1994, 476 pagini

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  ion lazu, Poezii regăsite...

Minunea vieţii netrăite

Creionul se află întotdeauna

La doar o lungime de braţ -

Şi totuşi prea rar întind mâna

Spre el, ideea s-o înhaţ...

 

Aşa cum atâtea efluvii diafane

Îmi trec în zadar pe la nas,

Aşa cum îmi bat în timpane

Atâtea sonuri ce rămân fără glas

 

Aşa cum imagini prodigioase

Mi-atârnă de genele dese -

Şi retina nu catadicseşte măcar

Pe gratis să le developeze...

 

Aşa cum şi sufletul adeseori

Mâinile nu-şi întinde

Să capteze-ale zilei chemări

Să se-ncânte cu cele ispite

 

Ce de-acum nici nu se mai ascund...

Înotând cu capul la fund

Prin minunea vieţii netrăite...  

8 ianuarie 2011 

 

 

ion lazu, Fotografii cu scriitori...

Mihai Miltiade Nenoiu, poet, fagotist, Om.