Scriitorul zilei: Octav Botez, n. 1884 - d. 25 sept.1943
Opera critică: Pe marginea cărţilor, 1923; Alexandru Xenopol, gânditor, 1925; Alexandru Xenopol, teoretician şi filosof al istoriei, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, 1936; Titu Maiorescu şi locul lui în cultura românească, 1940; Figuri şi note istorico-literare, 1944; Scrieri, ediţie îngrijită de Ilie Dan, prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Octav_Botez
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr35g.html
Poezia zilei
Ion Th. Ilea, n.17 iunie 1908 - d. 25 sept. 1983
Lentile
din Eflorescenţă (1972)
Frate mai mare al lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez), era fiul generalului Panait Botez şi al unei descendente de căminar. Face liceul Naţional din Iaşi, 1894-1901, se înscrie la Litere şi Filosofie din urbea natală, cu licenţa în 1906, după care este profesor la Iaşi, la Bârlad, iarăşi la Iaşi, apoi conferenţiar la catedra lui Garabet Ibrăileanu, mentorul său, pe care îl va înlocui din 1930. Făcuse studii de specializare la Berlin, Geneva şi Grenoble, cu un doctorat în 1925 şi docenţa în 1930. Cardiac de la un timp, persoană retrasă, prezent doar prin semnătură în viaţa literară a vremii; insaţiabil cititor, cunoscător în detaliu al problemelor de filosofie, estetică, evoluţia ideilor literare, de la antichitate la moderni, din România dar şi din Europa, informat cu privire la socilolgie, economie, politică; a debutat în revista Arhiva, 1904 şi a fost unul dintre membrii fondatori ai revistei Viaţa romînească. G. Călinescu, într-un prea scurt articol, p. 667, (ocupând un spaţiu mai redus decât fotografia autorului), îi recunoaşte "păreri judicioase" în articolele de critică literară şi respingerea poeziei moderniste. Calm, comprehensiv, fără partizanate şi parti-priuri, cu câteva excepţii privindu-i pe Topârceanu şi Otilia Cazimir, supraevaluaţi), s-a exprimat clar, sobru, s-a dovedit comprehensiv, perspicace în depistarea valorilor, în rezumat un critic integru şi creditabil. A scris temeinic despre perceperea ideilor istorice de către A.D. Xenopol, despre opera unor B.Şt. Delavrancea, Titu Maiorescu, Calistrat Hogaş, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Gib I. Mihăescu, însă nu i-a "prizat" pe Ion Minulescu, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, nici "falsa psihologie" la H.P. Bengescu, nici estetismul la extrem al lui Eugen Lovinescu. Dispărut prea curând, i s-a editat postum o culegere de portrete şi note critice, iar în 1977 o ediţie de Scrieri.
Opera critică: Pe marginea cărţilor, 1923; Alexandru Xenopol, gânditor, 1925; Alexandru Xenopol, teoretician şi filosof al istoriei, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, 1936; Titu Maiorescu şi locul lui în cultura românească, 1940; Figuri şi note istorico-literare, 1944; Scrieri, ediţie îngrijită de Ilie Dan, prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Octav_Botez
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr35g.html
Poezia zilei
Ion Th. Ilea, n.17 iunie 1908 - d. 25 sept. 1983
Lentile
din Eflorescenţă (1972)
Nu se poate acoperi cu palma
farmecul cotidian.
Mulţumiri omeneşti strălucesc în amploare.
Cu palma nu se poate acoperi
nici gura de vulcani
şi lucrurile mari
vibrează într-o supremă chemare.
Nu se poate acoperi
cu palma veşnicia.
Iar soarele cu luna
tânjesc în rară euritmie.
Au apus coşmaruri.
Demnitatea îşi arată pe deplin măreţia.
Pe palme muncite
se întrupează adevărata omenie.
Nu se poate acoperi
cu palma un străvechi oraş,
oraşul creşte cu ziua deodată.
În podul palmei se naşte
şi creşte adevărul mândru nesinguraş,
iar ziua creşte mereu în intensitate -
creşte cu ţara toată.
farmecul cotidian.
Mulţumiri omeneşti strălucesc în amploare.
Cu palma nu se poate acoperi
nici gura de vulcani
şi lucrurile mari
vibrează într-o supremă chemare.
Nu se poate acoperi
cu palma veşnicia.
Iar soarele cu luna
tânjesc în rară euritmie.
Au apus coşmaruri.
Demnitatea îşi arată pe deplin măreţia.
Pe palme muncite
se întrupează adevărata omenie.
Nu se poate acoperi
cu palma un străvechi oraş,
oraşul creşte cu ziua deodată.
În podul palmei se naşte
şi creşte adevărul mândru nesinguraş,
iar ziua creşte mereu în intensitate -
creşte cu ţara toată.
ion lazu, fotografii... citadine...
I.Lazu: Cititorul nostru... |
I. Lazu: Grădina Cişmigiu |
Bucureşti, biserica Cretzulescu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu