Scriitorul zilei: Marian Popa; consemnare, poezia zilei; fotografii de autor

Scriitorul zilei: Marian Popa; n. 15 septembrie 1938
        

Conform prezentării pe care singur şi-o face în Dicţionar de literatură română contemporană, M.P. este copilul din flori al unei spălătorese bucureştence de origină austriacă, Maria Rapolti. Strâmtorat, adolescentul începe o şcoală medie tehnică mecanică pe care o abandonează, făcând diferite munci, de manipulant, macaragiu, frezor şi rabotor; între timp termină liceul seral şi va urma Filologia bucureşteană, absolvită în 1966, fiind reţinut ca asistent la Catedra de literatură universală şi comparată. Un doctorat în 1971, o bursă Humboldt, de studii la Stuttgart, RFG, 1973. În 1983-1984 devine lector la Universitatea din Koln, la sfârşit refuzând întoarcerea în ţară.

Debutase încă în 1965, în Viaţa studenţească şi publică lucrări de critică şi istorie literară, dar şi ficţiuni, oarecum în manieră onirică. S-a făcut remarcat în deceniul 7 prin publicarea deja amintitului Dicţionar...,  în 1971, augmentat (revizuit şi adăugit) într-o ediţie din 1977.  Editarea în 2001 a unei Istorii a literaturii române de azi pe mâine (titlu care a scos din sărite pe destui comentatori), în 2 volume, de Marius Tupan la Ed. Fundaţia Luceafărul, reeditată (revizuită şi augmentată) la Ed. Semne , 2009, considerată pe drept cuvânt  de G. Pruteanu  drept "cel mai important eveniment editorial de după 1989", a stârnit nu numai un enorm interes şi admiraţia scriitorimii noastre, ci şi atacuri la baionetă, desigur mai întâi din partea criticilor literari care se văzuseră surclasaţi de un ins răzleţit la Koln, aparent fără a fi păstrat legături organice cu viaţa literară autohtonă şi care, totuşi, a "înghiţit" pe de-antregul fenomenul scriptural românesc.  În primul grup de asalt, N. Manolescu, Alex Ştefănescu, alţi  actanţi care supoervizează ierarhiile literare la noi, dar până la urmă şi diversi autori ce s-au considerat ignoraţi, nedreptăţiţi, frustraţi sub pana mefientă a istoricului răzleţit. Nu au lipsit atacurile directe privind o demonstrabilă colaborare cu securitatea. Chiar colaborarea la Săptămâna, dar şi faptul în sine că autorul Dicţionarului făcuse uz de date îndeobşte secrete, din dosarele de cadre ale scriitorilor, a încurajat astfel de atacuri.  Este totuşi incontestabilă şi poate ăn sine deranjantă tendinţa autorului de a prezenta totul eshaustiv, fără a omite de pe nesfârşitele-i liste toate semnăturile din presa literară şi nu numai, inşi complet lipsiţi de vreo valoare literară.  Tabloul mişcării de trupe din comunism i se va fi părut istoricului literar incomplet, el năzuind să dea o imagine a tuturor punctelor de lumină şi de întuneric ale tabloului, spre a obţine o imagine panoramică în relief, din mii şi mii de tonuri şi contraste. I s-a mai reproşat indiscreţia privind viaţa intimă a autorilor, apartenenţa etnică, înregimerntarea, până şi opţiunile politice, dar şi tonul ironic, mefient, frigiditatea cu care îşi pune în pagină opiniile critice despre operele discutate.  Un amestec incongruent, li s-a spus acestor portrete şi schiţe de grup. O insaţiabilă dorinţă de a acumula pagini şi pagini despre autori de tot insignifianţi.Lipsa de căldură, chiar de plăcere la lectura textelor, care s-ar cuveni să fie indusă şi celui ce consultă Istoria lu MP. Dr ce nu i se pune în seamă, inclusiv faptul că a reluat informaţii din Dicţionar - dar s-ar putea altfel, mai ales despre scriitori care au ieşit din scenă la sfârşitul anilor 70, nemaiproducând ceva nou?. S-a sustras măcar unul dintre aceşti acuzatori de la practica preluării unor fragmente din scrierile lor anterioare, când e vorba despre o materie proteică, în ebuliţie, "de azi pe mâine", ca să dăm un sens sintagmei în general dezavuate... Nu li s-au adus şi celorlalţi autori de Istorii literare - cele 5-6 cazuri demne a fi luate în consideraţie? E prea lesne să încropeşti un text de rubrică săptămânală din formulări exclusiv negativiste, incriminatorii.
Şi i se mai impută lui MP faptul că Istoria sa nu cuprinde decât prea puţin material ilustrativ - ar fi vorba în principal de portretele autorilor; da, sunt destul de puţine, însă mă întreb care ar fi fost soluţia tipografică, atâta vreme cât textul propriu-zis, "publicat pe format mare, pe două coloane, cu o literă foarte mică, aproape ilizibilă", ocupă şi aşa peste 2500 pagini - oricum, pentru  un tronson de doar 45 de ani, un text de cca 3 ori mai voluminos decât pentru 500 de ani de istorie literară...
În ce mă priveşte, Istoria lui Marian Popa îmi este reperul de bază în însăilările mele de pe blogul personal, la rubrica Scriitorul zilei. Care se bazează în principal pe informaţiile din Marian Popa, de pe Google, din Dicţionarele ce le posed, nu toate. De regulă neaduse la zi, cu informaţii îndoielnice, neconcordante, mai ales cu goluri când vine vorba de scriitori închişi, persecutaţi politic, plecaţi în exil. Completez informaţiile culese din sursele amintite, de fiecare dată indicând sursele la Citeşte mai mult şi le garnisesc cu impresii de lecturi personale, cu fragmente de Jurnal, transcriind întersectările mele cu actanţi ai vieţii literare-culturale; cu citate din Intruşii.Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris), cu fotografii ale caselor unde au locuit; cu autografe etc, cu poezii, la rubrica Poezia zilei - aşa cum despre scriitorii în viaţă postez imagini de la lansări, târguri de carte etc.

Opera literară: Homo fictus, București, 1968; Dicționar de literatură română contemporană, București, 1971, ed. 2, București, 1977; Modele și exemple, București, 1971; Camil Petrescu, București, 1972; Călătoriile epocii romantice, București, 1972; Comicologia, București, 1975; Forma ca deformare, București, 1975; Doina Doicescu și Nelu Georgescu, București, 1977; Călătorie sprâncenată, București, 1980; Geschichte der rumänischen Literatur, tr. Thomas Kleininger, București, 1980; Viscolul și carnavalul, București, 1980; Podul aerian, București, 1981; Competență și performanță, București, 1982; Istoria literaturii române de azi pe mâine, I – II, București, 2001. Ediția a doua, 2009^; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003^;
Citeşte mai mult: http://arhivaluceafarulromanesc.wordpress.com/2008/07/14/un-mare-scriitor-roman-ignorat-si-dusmanitmarian-popa/
 http://www.romlit.ro/marian_popa_-_istoria_literaturii_romne_de_azi_pe_mine_literatur_i_politic
http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Marian-Popa-in-literatura-romana-de-azi-pe-miine*articleID_10284-articles_details.html
 http://www.semneartemis.ro/librarie-online-carti/marian-popa-istoria-literaturii-romane-de-azi-pe-maine/product_reviews.php/products_id/57
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Popa


Poezia zilei
ion lazu: Sonetele verii 

Unde ţi-e Mama? 

În ziua asta numai trei sonete?!

Te-ai lenevit? Ţi-a obosit şi mâna?

Sau poate a scăzut în sine vâna

Ce inspiraţie-ţi pompa, Poete?

Crezuşi a fi atletul lat în spete

Ce-un Maraton Poetic îl câştigă?

Ori călărind un Pegas strâns în chingă,

Ca vântul să străbaţi sirepe stepe?

Mă întrebam... Dar până să iau seama,

Un ţânc de-odată-n spate a strigat:

Băiatule! Unde îţi este mama

Să bage iute bani în aparat?

Ne complicăm... Ci viaţa-i mult mai simplă:

Vrei cozonac. Dar bună e şi-o jimblă...

30 august 2011.

O frunză  

Stilată, Toamna mi-a trimis o „cartă”,

Precum că din vacanţă-o să revină...

I-am admirat caligrafia fină

Şi m-a uimit din nou cu-nalta-i artă.

Ce irizaţii vii, precum ghiocul

În care o ţigancă, la amiază

Încearcă să ghicească (sau mimează?...)

Care-ţi va fi în dragoste Norocul...

Iar peste-o zi, urmând aceeaşi cale,

Văd zeci şi  mii de frunze-ilustrate

Ca-n „n” ediţii false, piratate

Ce piaţa o inundă, ilegale...

Şi rimele, multiplicate tare,

Dau faliment, nemaiavând valoare...

30 august 2011.

Combustibil               

Ce bine e să scrii pe cartonaşe!

Nu ştiu altă metodă mai comodă:

Scoţi pixul, cartonaşul, scrii o odă –

Ţi-ai potolit pornirea nărăvaşă

De a fixa în slove chiar Ideea –

Care-n curând va genera o modă,

În lumea gângavă, miriapodă

Unde Tu singur declanşezi scânteia...

(Cu cartonaşele nu-i vreo problemă:

Le tai cu foarfeca, în jeb să-ncapă.

Scoţi pixul...- cred că eşti deja în temă –

Şi nici o inspiraţie nu-ţi scapă!)

Iar de s-or dovedi... maculatură,

Ce bune-s iarna, la făcut căldură...

30 august 2011.

ion lazu: consemnări: Tot despre Sanda Movilă...
N-am dormit bine, îngrijorat că am plutit în vag, nereuşind să precizez, din ce-mi aduceam aminte, scena cu Sanda Movilă la înmormântarea Doamnei H.P. Bengescu. Mi se părea că acolo fusese vorba despre mai multe scriitoare - sau că ar fi trebuit să fie...Revin de data asta la textul lui N. Balotă, Caietul albastru, vol.1, p. 415-417 (atenţie, îşi începuse jurnalul cu doar 5 luni în urmă şi deja scrisese peste 400 de pagini!) (N-ar fi mai simplu să transcriu cele 2 pagini?). La ora anunţată, s-au prezentat la Bellu cei trei: N.B., I. Negoiţescu şi Ovidiu Constantinescu. "Slujba întârzia, probabil din lipsă de public"... Cei trei fac o preumblare pe aleile cimitirului, "prin România Mică", cu o exprimare ironică, apoi revin, "prin zăpadă amestecată cu apă şi noroi, la capelă. Câţiva pe trepte: Sanda Movilă, soţia lui Aderca, înfăşurată într-un şal violet, fumează."... Intră Jebeleanu şi Baranga...cu coroana, apoi dispar... În capelă, încă două sicrie, cu alte două bătrâne, răpuse de foametea stalinistă, de rigorile lungii ierni... După slujbă, la scoaterea sicriului, s-ar fi cuvenit să-l poarte pe umeri nişte scriitori - l-au scos groparii. S-a mers la cavoul familiei Steriade... "afară picură, plouă, e apă peste tot şi noroi". La plecare, "Sanda Movilă ne mulţumeşte "în numele generaţiei mele" - că am venit."
Şi diaristul izbucneşte: "Ruşine generaţiei sale, ruşine nouă, ruşine romancierilor,  ruşine lui Vianu, ruşine lui Cioculescu, lui Streinu, lui Perpessicius, lui Chinezu, tuturor criticilor şi scriitorilor, ruşine prietenilor ei de la Sburătorul, ruşine literaturii române.
Aşa a fost înmormântată, fără discurs, fără prieteni, fără admiratori, ca un personaj din romanele sale, ilustra membră fondatoare a Romanului Românesc..."
Repunând problema în ecuaţie, mă mir că la înmormântarea Hortensiei Papadat Bengescu au lipsit vecinele de stradă ale Sandei Movilă: Cella Serghi şi Ticu Archip, prima locuind chiar peste drum de SM, cealaltă la vreo 5 imobile distanţă... Toate participante la Sburătorul...
Dar s-ar fi cuvenit să fie şi H.Y. Stahl, Anişoara Odeanu, Ioana Postelnicu, toate cele 7-8 prozatoare pe care Bianca Burţa-Cernat le descrie în cartea "Fotografie de grup cu scriitoare uitate", 2011.
Pe strada Sf. Constantin, am pus plăci memoriale lui Felix Aderca, lui Paul Georgescu, Cellei Serghi, lui Ticu Archip; or, pe placa cu F. Aderca s-ar fi cuvenit să o inscripţionăm şi pe Sanda Movilă. Însă, pe atunci nu aflasem că fusese soţia lui Aderca - nu e de mirare în ce mă priveşte, de mirare e că nimeni de la Uniune, nici măcar fiul lui Aderca, Marcel Aderca, cu care am avut câteva convorbiri telefonice, nu mi-a făcut menţiunea. Era atât de simplu să-mi sugereze să o trec şi pe Sanda Movilă, nu?  "Ruşine nouă..."

ion lazu,  fotografii... În cartierul Cioplea...