- Scriitorul zilei: Camil Baltazar, n. 7 septembrie 1902 - 27 aprilie 1987
- Fiu de cherestegiu evreu din Tg.Nneamţ, poetul, pe adevăratul nume Leibu Goldenstein, născut la Focşani (sau în altă localitate vrânceană), a făcut patru clase de liceu în particular, la Focşani şi Brăila, după care a fost frizer şi a început o activitate gazetărească, dusă până la sfârşitul vieţii.A debutat la Sburătorul, în 1921, după care a fost redactor şi colaborator la multe din revistele vremii, secretar de redacţie la România literară a lui L. Rebreanu; a scos Tiparniţa literară, împreună cu P. Comarnescu, 1928-1929. Poet, traducător, memorialist. Poetul preferat de Eugen Lovinescu, la Cenaclul Sburătorul, unde îl asculta cu pioşenie, cu ochii ridicaţi în tavan, după cum scrie Şerban Cioculescu în ale sale Amintiri. Într-adevăr, marele critic îl considera pe C.B. "cea mai pură expresie a simbolismului nostru de esenţă muzicală" . Însă îndeobşte critica literară i-a acordat credit la primele volume, pe linia lui Petică, Bacovia şi Maniu, ca următoarele volume să coboare estetic, presărate cu improprietăţi de limbaj - ceea ce e de mirare la un secretar de redacţie... După venirea comuniştilor, a scris poezie angajată, reportericească, lucru vizibil chiar din titlurile volumelor. Mai interesante rămân evocările şi aminitirile din lumea literară. Traducerile sunt eclectice, unii mari scriitori precum fraţii Mann, Bernard Shaw, Erick Maria Remarque, D.H. Lawrence sunt amestecaţi cu scriitori de succes imediat.
- Opera literară: Vecernii, 1923; Flaute de mătase, 1924; Reculegeri în nemurirea ta, 1925; Biblice, 1926; Strigări trupești lângă glesne, 1927; Cina cea de taină, 1929; Poeme vechi și noi, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934, cu portretul autorului, realizat de Milița Petrașcu; Tărâm transcendent, 1939, ulterior Tărâm pur; Poeme de zodie nouă, 1947; Nespus de dragă mi-i ființa omenească, 1956; Soare pe zăpezi, 1956; Versuri, 1957; Violoncel solar, 1972; Glorie iubirii, 1973; Evocări și dialoguri literare (memorialistică), 1974; Noblețea plaiului natal, 1976; Din romanul existenței mele literare, ediție și prefață de Florentin Popescu, 2004
Poezia zilei
Camil Baltazar - Tălăngi obosite
Toamna, ca o vitelusa bolnava,
pe care o duc stapânii rai la taiere,
a luat calea codrului, pojghetuit si cangrenat de tacere.
Presimtind însa ca umbletul ei
va trezi din somn frunzele cazute,
a mugit, dureros si prelung,
înfiorând borangicul clipelor statute;
apoi, cu ochii-mpotmoliti de lumina roscovana
a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spalate,
si-ngenuchind, blajin s-a rugat
pentru odihna frunzelor picate.
Soarele i s-a-mpleticit în cornitele marunte,
copacii cu ramuri ostenite dureros au tacut,
iar vitelusa si-a-ntins trupul, dornic de somn vesnic
si pentru ultima data a gemut.
ion lazu, fotografii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu