Implorat să inunde...
...întârzie duhul
am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea
(copia stelei ce-mi pregăteşte sălaşul)
floarea atingerii la nesfârşit urzeşte
chiar sfârşitul
în treierul landei sârguincios şi umil
grea e partea de suflet, curând ai s-o afli,
uşoară partea de trup.
despărţirea lor suferitoare viaţa pre viaţă călcând-o,
pe pământ înspre cer
la zenit, singur El
Limba Lui, izvorul de-acolo
îndurării de-aici.
*
Câmp luminos ţesut în raza minţii...
...pe locul unde ultima chacră
sprijină cerul
sufletul unduitor aţipeşte
precum sideful negrăbit şi vrednic
licărul seminal
smălţuie embrionul divin
în uterul nopţii
cu genunchii la gură
în rugăciune
am vegheat, Mamă,
la naşterea ta întunecată
ocrotită n-am mai fost de atunci
măcar de cuvântul tău geamăt
măcar de lacrimi sau de lumina ce le-a urmat
şi rupt de carnea veche
ce miros acriu de placentă
poartă prin cete
îngerul prea ostenit de strigarea
numelui meu
*
Pe strada Eliade-ntre vii
miros incestuos, înnecăcios de cărbune
pe urmele limacşilor la intrarea-n depozit,
cu tatăl de mână pe Eliade-ntre vii,
spre un altar de-ntuneric
un buncăr decapitat ştrandul Obor fără apă
fete şi soldaţi de duminică,
buze-inimioară şi miros de briantină
pe sub norii milei şi spaimei
de la Gara de Est
şi iar mirosul dezgheţului, primăvara,
întărâtat de gambele unui copil
pasarela are scândura putredă
doar aerul otrăvit o ţine în aer
când şuieră vreun tren al apocalipsei
- va fi o fulgurare, nu vom şti când,
acea fulgurare -
"Zboară, eşti vulture, zboară", şuieră glasul
dar teci somnoroase trezite la viaţă
mă-ntorc din chemare.
"cazi, te vrem caldă lăuză, aici,
pentru asta eşti bună, hai, repede, cazi"
târziu, mai târziu va fi rândul
acelui crâng curat, acelui râu
ce doar sufletu-i trece, nu pasul
şi crucea lung purtată
întinsă
între maluri s-ajungă,
ce uşoară-mi aprinde,
lumina spre celălalt ţărm
*
A venit rândul tâu, Acriviţo
...să te cer din Mahalaua Negustorilor
celor doi taţi ai tăi, unul Hagi Cănuţă
toptangiu pe vremuri şi cam iflifiu
celălalt, care te-a scris, Nenea Iancu,
bine ţi-ar sta într-un muzeu de ceară
"alţii moare, ş-aşa n-are
fos-mu, parighoria tu Kosmu"
(lumina mea, mângâierea lumii)
privirea ta crucişă, gura ta slobodă
inventând iar şi iar, o basnă de pe lacul Căldăruşani
cu păcătoasa cea veselă şi duhovnicul ei
"frunzuliţă lobodă, of! ţaţo,
gura lumii slobodă"
dar tu eşti prea mulţumită şi lepădată de toate cuvintele,
lumina mea, mângâierea lumii
mai un şeptic, mai o cinzeacă,
împăcată cu Sfântul Petru
de-a binelea
*
În Amfiteatrul Odobescu...
...ce moţăială fără pic de metafizica
indigestul curs de slavă veche
o scenă de-amor cu ambii învinşi după gratii
frânghia de salvare
scara lui Iacov la cer
o pojghiţă de argint a-nghiţit
acel "aerian bulevard"
şi doar bastonul tău de orb, Zahei,
mai ciopârţeşte soarele în asfinţit
pe buzele vreunui bătrânel în loden
de m-aş ruga acum când ceara-i răbdătoare
din urmă vine Domnul Amărăciune
(capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă
Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul)
şi părul paj al fetei de la Arhitectură
suspendat la mansardă, oglindă se face,
perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz
până în halta mizeră
unde igrasia îşi eternizează mirosul
între nările unei femei încă tinere
(stearpă, e înşelată acum
de spasmul fals al coapselor ei strâmte)
vai, ulcerul meu înfloreşte din spori de cenuşă
cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară
primul vers cu litera uşor ondulată
din pagina putredă a antologiei Des Granges
balsamul cu opium, victorie!
pe aspra cocoaşă a veacului 12
Jacopone da Todi poartă cercel în ureche
versul e arteziană cu vocale deschise
"o Figlio, Figlio,
amoroso giglio
Figlio, chi da consiglio
al mio cor angostiato"
de m-aş ruga acum când ceara-i răbdătoare
un rând mai în spate - Gheorghe (Pituţ) al pădurii
şi Marius (Robescu) fără caiete de note
cu o ţigară-ntre degete galbene
a stat o noapte întreagă la birt
cu profesorul, unchiul meu din Perugia,
şi Cati şi Anca şi Pigu,
în aripa de lângă fereastră
Gabriela (Melinescu) a îngerilor
îşi retezase părul într-abaţie
şi cum ne-a implorat Gabriela
şi cât de mult ne-a promis
însoţirea cu îngerii
văzul feţei lor nevăzute
*
Am fost în Chelsea Hotel no 2...
...şi mărturisesc
am stat la o masă cu târfa lui Leonard Cohen
am fumat iarbă până la ziuă
Lady, unfold me> repeta acel frate virgin
printre înjurături şi bancuri obscene
veneau spre urechile noastre
sunetele castrate ale văduvoilor mării
And Jesus was a sailor>
singurul punct de odihnă
e creierul meu
cli-po-ci-tor
când iluminat, când lovit de-ntuneric
şi iar vin şi mărturisesc
desfrâul ca un antidot al deznădejdii
la masă, la ziuă, în Chelsea Hotel
tuşeam ca o eretică
ascunsă între zidurile unei sacristii
unde o călugăricioară face semnul crucii
"Maică, tu-ţi strângi copilul la piept,
dară eu..."
nici în somn nu sunt liberă
de ochii femeii injectaţi cu alcool
revolta limfei m-a învins cu totul
am plâns cât am plâns
în locul doamnei miezului nopţii
până ieri sânu-i bolnav alăptase
într-un târziu am căpătat iertarea
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu