Scriitorul zilei: Paul Everac; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Paul Everac, n.23 august 1924  - d. 18 octombrie 2011

         

Bucureştean prin naştere, Paul Everac (pe numele său Petre Constantinescu), şi-a făcut şcoala primară şi liceul la Arad, unde părinţii lui erau profesori secundari, apoi a urmat Dreptul la Bucureşti, 1947. S-a angajat în cele mai diferite localităţi din ţară, cantaragiu, juristconsult şi până la urmă a devenit şef de protocol la Marea Adunare Naţională. A debutat scriind un poem dramatic, apoi un număr de piese de teatru, în replică la teme din cultura universală, antice sau moderne, dintre care unele au început să fie puse în scenă. Textele sale despre temele sociale ale momentului, dintre care unele adresate teatrului de amatori, au sfârşit prin a fi jucate şi pe scene profesioniste. Se pare că a scris nu mai puţin de 140 piese de teatru, dintre care un sfert sunt inedite. În paralel a scris poeme, eseuri, scenarii pentru radio, televiziune şi i s-au turnat 5 filme. A colaborat la reviste literare dar a scris şi în presa comunistă. Nu se poate imagina un scriitor mai prolific. S-a făcut apreciat prin câteva piese jucate în toată ţara, (dar traduse apoi şi jucate şi în străinătate): Costache şi viaţa interioară, Ştafeta nevăzută, Simple coincidenţe, Camera de alături, Un pahar cu sifon, A cincea lebădă, Cartea lui Ioviţă, Un fluture pe lampă, Cititorul de contor, Piatră la rinichi etc. După 1990, nealiniat politic însă simpatizant al lui Ion Iliescu, de care se va despărţi apoi, a fost în anii 1993-1994 director al Televiziunii române. Un Revelion de pomină, care a indignat o lume. P.E. dovedindu-se a fi de o insistenţă dusă dincolo de limite- în fiecare zi el avea dreptate şi ieşea pe sticlă spre a da lecţii tuturor. Ar fi de mirare, pentru un dramaturg, care îşi bazează demersul pe pluralitatea opţiunilor, dar nu e de mirare, căci măpcar în cazul scriitorilor români avem a face cu personalităţi accentuate.
Mai tranşant, N. Manolescu îl trece la "autori mediocri", aserviţi partidului ori de câte ori era nevoie, dar care "nu au lăsat urme" .

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Everac
 http://www.gandul.info/news/paul-everac-biografia-unui-scriitor-om-de-cultura-si-personaj-controversat-8878757


Poezia zilei
ion lazu: Sonetele verii 

Bag-seamă... 

Sonetele nu ies bătând pe taste

Şi completând trei strofe şi jumate

Cu vorbe-plevi, cu furca adunate

Pe aria românei limbi prea vaste;

Nu ies nici cu ţepuşa pusă-n coaste,

Nici cu-nghiontiri în pripă, pe la spate,

Cum nu aduni sentenţe, pe-nserate

Din tigva celor ce-au trăit la Oaste...

Că ies din taste doar voroave proaste

Să-nproaşte broaşte din băltoace plate,

Cum inşi peltici şi babe deşelate

Îngaimă tâlcuri, cum că viaţa iaste...

Nu ies sonetele lovind în clape.

Sub ele Inefabilul nu-ncape.

23 august 2011.          

E vârsta... 

E vârsta care-ţi spune de la obraz sentinţa:

Tânjire la sculare – şi nici un pic de vlagă

Să se aprindă-n vine... Şi-aştepţi o zi întreagă

Să scapi de oboseală, să-ţi mîntui neputinţa.

Ai vrea pe-un gând să stărui, să-l duci... însă fiinţa

Nu pregetă la stâlpu-i amarnic să te tragă

Cât funia-i de scurtă musai să se-nţeleagă –

Că n-ai cum te întinde mai mult decât velinţa.

Nimic nu-i tare-n tine – şi-ai vrea măcar Credinţa

Să-ţi întărească duhul, când trupul să-şi retragă

Hoţeşte toţi trimişii nu pregetă. Şi-o plagă

Ce-n veci nu prinde coajă îţi este suferinţa.

Deja ştii ce e Moartea, i-ai înfruntat ispita

Dacă-n juneţea primă te-a părăsit iubita.

25 august 2011                        

Încrâncenarea           

Nici implicarea să n-o-mpingi la blană,

Oricât e clar că fără, nimica nu se-obţine!

Cum şi maşina când conduci, e bine

Să nu vizezi extrema, să ţii seamă...

La glorie când dai năvală mare

Uiţi să te bucuri. Unii nu învaţă...

Împrejurarea că ai fost de faţă

E mai de preţ ca scopul din plecare.

Să fii în vârf, mereu la înălţime,

Cu-ncrâncenare să-ţi doreşti izbânda

E a lucra în Pierdere... Dobânda

Mai mare-i decât partea ce-ţi revine.

Decât să-şi scalzi nemulţumirea-n sucuri,

Mai bine ia-ţi răgazul să te bucuri.

26 august 2011.                

Fanfara

Ce versuri hurducate, poticnite

Mi-e dat adesea să citesc pe bloage!

Par fără cercuri, chiar şi fără doage

Butoaie prin ogrăzi rostogolite...

Să fie oare izvodiri pripite

Cu dinadins, poncişe şi oloage,

Ce nedorind să pară tofoloage

O ţin în ghionturi şi-ncontrări scornite?

Să fie stângul ce nu bate pasul,

Să fie surdul ce nu prinde tonul,

Ori cobza spartă ce-a uitat isonul

Sau răguşitul ce-şi încearcă glasul?

Sau sunt sonete trase de erinii

Bufnind peste traverse, peste linii...

26 august 2011                   

Manuscris

Când poezii ce-ai scris cândva de mână

Îţi reapar, din vechi maculatoare,

Găseşti deodată slove uimitoare

Ca perle mari scăpate în ţărână.

Le salţi pe palme, sufletul se-ncântă

De-adânci răsfrângeri care-n licăr proaspăt

Îţi luminează casa ca un oaspăt

Ce din Juneţe-l aşteptai. Şi-i sfântă

Această clipă. Retrăieşti ca-n vrajă

Simţiri ce sus au fost pe bolta zilei

Dar scuturate-n pulberea argilei

S-au conservat sub a uitării coajă.

Ce veche-i slova! Dar ce proaspăt cântul

Cu care te încânţi, pe mâini săltându-l...

26 august 2011

Ion Lazu - fotografii... Vara pe lacul Herăstrău...