Scriitorul zilei: Eugen Jebeleanu; poezii; consemnări; fotografii...

Scriitorul zilei: Eugen Jebeleanu, n. 24 aprilie 1911 -   d. 21 august 1991

   

Născut la Câmpina, a făcut liceul Andrei Şaguna din Braşov şi Dreptul la Bucureşti. În Interbelic s-a ocupat de publicistică în ziarele de stânga. A debutat în 1927, în revista lui I. Valerian, a continuat la Bilete de papagal, 1928, iar în volum a debutat cu Schituri sub soare, 1929 şi cu Inimi sub săbii, 1934, ambele în manieră expresionistă, cu tendinţe de abstractizare şi neuitând elementul de protest social. Între 1949 şi 1959 a publicat intens în presă şi i-au apărut numeroase volume de poeme pe tema păcii, împotriva războiului, a nedreptăţilor, a foamei şi durerii. A scris despre Al. Sahia, despre Bălcescu. O ilustrare elocventă şi convingătoare a poeziei militante. Nelipsit în manualele şcolare şi de liceu cu Lidice, cu fragmente din Surâsul Hiroşimei. S-a remarcat prin Surâsul Hiroşimei,1958, lung poem orchestrat simfonic, un montaj de tablouri succesive, stilul adaptându-se conţinutului, de la profeţie la bocet şi demascare, lucrare impresionantă ca mesaj dar şi ca mijloace lirice, mereu tradus în multe limbi şi prezentat pe scenă. Au urmat Elegii pentru Floarea secerată, 1967, Cântece împotriva morţii, 1968, Hanibal, 1972, Arma secretă, 1980 - dar deja este perceptibilă o trecere spre registrul intim, cu ignorarea problematicii sociale stricte.

A fost un harnic traducător al marilor poeţi de limbă maghiară, dar a tradus de asemenea din Hugo, Rilke şi desigur din poeţii angajaţi la stînga: Neruda, Hikmet, Maiakovski...

Ataşat Partidului, a devenit membru supleant în CC PCR, deputat în MAN, membru corespondent al Academiei, din 1955, iar din 1974 titular. Neschimbat în conducerea Uniunii Scriitorilor, Vicepreşedinte al FDUS, deci mâna dreaptă a lui N. Ceauşescu. Căruia îi luase un interviu în timpul procesului de la Braşov, lucru de care a făcut caz, pe drept. Alţii, tot pe drept, au fost înlăturaţi de acelaşi Dictator comunist..

Opera literară: Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Scutul păcii, 1949; Poeme de pace și de luptă, 1950; În satul lui Sahia, 1952; Bălcescu, 1952; Cîntecele pădurii tinere, 1953; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morții 1963; Elegie pentru floarea secerată - (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973; Surâsul Hiroshimei și alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973; "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977; "Arma secretă", 1980; "Deasupra zilei, 1981; "Poezii, 1988; Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefață și comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu
 http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16727

Poezia zilei

Eugen Jebeleanu 

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.

şi adormi

şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.

---

         

Îmi spuse

îmi spuse : « Nu poţi să ştii cînd vine ....
de ce nu faci puţină ordine ?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti ...
Nu poţi să ştii cum arată ...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud ... »

---

         

Sora mea

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea

care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori

cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.

şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte
şi nu stă la pîndă.

---

         

Şi am

Şi am ceea ce nu am vrut
şi nu aş fi visat
tot ceea ce n-aş fi dorit
nici unui om

fiţi veseli şi nu încercaţi
să înţelegeţi
de vreţi n-aveţi decît
să spuneţi că-s hermetic

că m-am închis în harfa unor gratii
ivite chiar din mine şi pe care
le zgudui fără să se-audă.
nemaiavînd nimic ce spune
spun că e bine.

---

         

Ce se poate

Ivit pe lume fără voia mea
o să rămân cât pot sau cât se poate
căci am nevoie de atâtea vize
de-atâta aer, şi libertate

Însă la urmă
o să mă fac ceea ce nu se vede
ce cântă-n apă şi surâde-n pietre.

Visul unui pescar bătrân

...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…