INVITAŢIE
Mâine, Duminică, 2 martie,  la orele 11:00, la Sala Euterpe de la Universitatea Spiru Haret (str. Ion GHica nr. 13), în cadrul emisiunii televizate ILINCA DUMITRESCU ŞI INVITAŢII SĂI,  puteţi participa la emisiunea ANA CALINA GARAŞ ŞI LITERATURA EXILULUI ROMÂNESC. Vor vorbi despre creaţia sa prof.univ.dr. CORNEL UNGUREANU, critic literar şi EMIL LUNGEANU, scriitor. Citeşte actriţa LIDIA LAZU.
INTRAREA LIBERĂ. Vă aşteptăm cu drag.



Scriitorul zilei: : Alecu Ivan Ghilia,.  n. 1 martie 1930
Născut într-un sat din comuna Şendricani, jud. Dorohoi, dintr-o familie de ţărani săraci şi cu mulţi copii, a fost adoptat de un unchi. A făcut şcoala primară în satul natal, Şcoala normală în Şendricani, apoi Academia de Belle-Arte din Iaşi, 1948-1950, unde devenise discipolul lui Corneliu Baba, care practic îl adoptase. Maestrul fiind înlăturat de la catedră, Ghilia se transferă la Institutul de Arte plastice din Bucureşti, spre ghinionul său nimerind în clasa lui H..H. Maxy, adversarul lui Baba. După un an de persecuţii, se mută la secţia istoria artei. Devine redactor la Contemporanul. Începe seria reportajelor despre colectivizare - pe când în satul natal, tatăl său era principala piedică în constituirea colectivei. Strâns între două opţiuni ireconciliabile. Dar scriind pe linie, cu fervoare, mereu în deplasări:.  Cântece de drumeție, . 1958; .Scrisori din Bărăgan,  1959; Insula speranței, 1963.

Se îmbolnăveşte de plămâni. Dar succesele încep să apară: publică proze scurte, povestiri: Frații Huțulea, 1955;  Asaltul timpului, 1961;  Povestiri,   1964.  Dar şi poezii. Însă marele succes vine cu romanul  Cuscrii, 1958; Premiul Academiei. Alte premii, pe seama unor scrieri proletcultiste, maniheiste. Prieten şi cu Octavian Paler, pe care-l cunoscuse, licean, pe timpul refugiului din 1944, de teama armatei roşii, ajunşi cu căruţa până în satul Lisa, sub Făgăraşi. În 1980 are neplăcuta surpriză să i se respingă romanul  Întoarcerea bărbaţilor. Prieten cu Leonida Plămădeală, basarabean, acesta i-l prezintă pe părintele Constantin Galeriu, basarabean el însuşi, care îl converteşte religios pe fostul ateu şi slujitor al ideilor comuniste.

După Decembrie 1989, Alecu Ivan Ghilia, nerenunţând la scris, revine la pasiunea pentru pictură, afirmându-se ca unul dintre pictorii cu certă originalitate. Romanele sale, preponderent autobiografice, se întorc acum asupra "luminii din adâncuri", a raporturilor dintre cei vii şi antecesorii care, de dincolo de moarte, le călăuzesc paşii celor ce se nevoiesc pe-acest pământ, le ocrotesc devenirea lumească. De fapt, scrierile adevărate ale autorului sunt adordări autobiografice, despre lumea satului moldovean, cu fascinantele rude ce i-au marcat copilăria, despre anii de formare ca artist grafic şi scriitor. Jurnalul, poezia, înregistrarea în stil cine-verite a unor scene de viaţă sunt mixate într-o maniera care îl individualizeată pe autor.

Titluri ale unor scrieri de Alecu Ivan Ghilia:  Ieșirea din Apocalips, 1960; Îngeri biciuiți , 1967;  Appassionata, 1971; Recviem pentru cei vii,  1972;  Dragostea câinelui de pază , 1978; Un Oscar pentru Ana,  1982;  Întoarcerea bărbaților, 1991;  Piramida,  1995. 2 vol.

***

Am discutat mai îndeaproape cu dl Ghilia în primii ani de după Decembrie, la vernisajul unei expoziţii, în sălile din incinta Institutului Francez, prezentat fiind de poetul Pan Izverna, care îi publica lui Ghilia colaborările la Dreptatea. M-a cucerit forţa de creaţie a plasticianului, abordarea dezinhibată a unor teme religioase. Am simţit râvna, dăruirea întru credinţă, noul mesaj ce trebuie transmis semenilor.

În fapt, revoluţia îl scosese în stradă pe scriitorul care pierduse orice speranţă privind sistemul ceauşist; este unul dintre cei trei scriitori arestaţi în noaptea de 21 decembrie, împreună cu Ion Murgeanu şi Florin Iaru.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Alecu_Ivan_Ghilia

 http://stiri.botosani.ro/stire/29226/ALECU+IVAN+GHILIA%3A+%22Daca+nu+era+noroiul,+poate+ca+as+fi+ramas+in+satul+Ghilia+pe+vecie!%22.html

               

Alţi scriitori:

Solomon Marcus. N. 1925

Magdalena Popescu, n. 1943

Nicolae Panaite, n. 1954

Poezia zilei, Gh. Asachi, n. 1 martie 1788

Cătră planeta mea

Cât ţi-s dator, o, stea mult graţioasă,
Că-n primăvara a vieţei mele
Tu m-ai ferit de strâmbe căi şi rele
Şi m-ai condus pe calea virtuoasă!

Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă,
M-ai adăpat la sacre fântânele,
Şi când viaţa-mi îndulcesc prin ele,
Despreţuiesc chiar soarta fioroasă.

Ca să doresc a vieţei nemurire
Mă-ndeamnă raza-ţi care-n ceri se vede,
Cum statornică urmează-a ei rotire.

De la ţărmul fatal vasul purcede,
Ş-amu, plutind prin marea de pieire,
A ta rază la port mă va încrede.

(preluare de pe Internet)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1997

 15 iulie 97. Nu mă gîndeam în ce categorie de opozanţi mă încadrez, găseam o dulce-dureroasă consolare în a nu le cînta în strună Dictatorilor şi nu-i dispreţuiam de plano decît pe lăudătorii de profesie, necondiţionaţi, deşănţaţi, iar pentru ceilaţi aveam un fel de milă înţelegătoare şi mîndria secretă că eu nu m-am mînjit nici de data asta.. Îmi spun că geologia mi-a adus mai multe servicii decît altora filologia, care au trăit în lumea literară cu tot ce presupune ea: invidie, resentimente, ranchiune.

Colegul Neacşu, de la Geofizică: Nu ţi-ai publicat cărţile pe vremea lor?  Da, zic, am publicat câteva cărţi, cu întârzieri de un deceniu, fiecare, dar sunt mai multe cărţile pe care nu mi le-au publicat, ştii asta? Şi ştii că nu mi-au făcut filmul pentru care primisem premiul cel mare? Desigur, trebuiau să publice pe unii, nu se poate o ţară fără scriitori, fără cărţi, mai ales când declari că vrei să-i întreci pe toţi, în toate sectoarele. Şi aşa la noi apăreau de sute de ori mai puţine titluri ca în alte ţări. La Belgrad am văzut sute şi sute de edituri particulare…La noi te publicau până la urmă, dacă scriai bine şi nu neapărat duşmănos. Dar cît de duşmănos puteai fi, ştiind că unii făcuseră închisoare grea pentru scrisul lor, pentru opiniile lor? Că mari scriitori sunt în continuare interzişi... Puteai să scrii: grozavi erau moşierii, comuniştii sunt nişte ticăloşi?

În ideea colegului meu, că ar trebui să le fiu recunoscător comuniştilor pentru bunăvoinţă. Trăind decenii sub dictatură, percepţiile se viciază, gândirea şchioapătă…

Ciudat lucru, ceea ce în domeniul oralităţii nu reuşeşte să reţină nicicum atenţia, pus pe hîrtie face o cu totul altă impresie. Vezi  Yourcenar.

H.R.Patapievici: Aliatul cel mai puternic al comunismului e lenea. Josnicia şi linguşirea, două instincte cultivate şi măgulite.

Estetica bună justifică etica proastă? Răul nu este miscibil cu adevărul.

La români, inadecvare, bovarism, legionarism.

Creativitatea şi progresul sunt întotdeauna asigurate de partea heterodoxă a unei populaţii; marginalii sunt animaţi de voinţa de a se impune societăţii în care au pătruns printr-o creativitate socială sporită; minorităţile creatoare, ca sursă a dinamismului oricărei civilizaţii, p. 120;

p. 129: emoţiile colective se prind cu precădere de raţiuni false şi de pietăţi frauduloase…

  

 Va urma

Cărţile prietenilor mei: Ana Calina Garaş

    

Fotografii cu scriitori 

O învingătoare: Ana Calina Garaş, iunie 2012