Uniunea Scriitorilor din România
Filiala București Proză Muzeul Naţional al Literaturii Române
C l u b u l d e p r o z ă
vă invită la o nouă întâlnire
marţi, 25 februarie 2014 17h
Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bd. Dacia 12
lectură publică şi lansare de carte
Nicolae STAN
fragmente din romanul
APA NEAGRĂ
Cartea Românească, 2014
Premiile CLUBULUI de PROZĂ
pentru anul 2013
dialog cu tema
Unde sunt cititorii de roman ?
Moderator :
Aurel Maria Baros,
preşedintele Filialei Bucuresti Proză – USR
Dintr-o familie de ţărani moldoveni, îşi face liceul la Bacău,
iar facultatea de Istorie-filologie la Iaşi, absolvită în 1961. A scris
proză scurtă, nuvele şi romane, unele cu temă pentru copii şi adolescenţi. S-a
inspirat din atmosfera târgului provincial, dar şi din istorie, cu unele
mijloace de SF. Din 1967 a fost urmărit de securitate pentru că se abătuse de
la realismul socialist. Pentru Hoţii de vise a luat Premiul Uniunii
scriitorilor. Imediat după Decembrie 1989 a colaborat intens în presa de
atitudine: Baricada, Dreptatea, Alianţa Civică etc. Tată nenorocit
datorită faptului că unica sa fiică Anta Raluca Buzinschi, tânără poetsă
de mare talent, s-a sinucis. Cum spune clasicul: "Nu e pe lume
durere mai mare..."
Opera: Secvenţe dintr-o margine de
lume, Bucureşti, 1966; Sfinţii se vând cu bucata, Bucureşti, 1967; Strigătul, Bucureşti, 1967; Numiţi-mă Varahil, Bucureşti, 1969; Ochiul alb al visului, Bucureşti, 1969;
Porunca cea mare, Bucureşti,
1970; Nuanţa albastră a
morţii, Bucureşti,
1971; Hoţii de vise, Bucureşti, 1972; Păcală şi Tândală, prefaţă de Ovidiu Papadima,
Bucureşti, 1973; Vina
noastră cea de toate zilele, Iaşi,
1973; Nuanţa albastră a
căderii, Bucureşti,
1974; Ulise trece pe
Strada Mare, Bucureşti 1974; Duhul
pământului, prefaţă de
Const. Ciopraga, Bucuresti 1976; Contemporanii, Bucureşti, 1978; Divertisment cu măşti, Bucureşti 1980; Aventuri cu Varahil, Bucureşti, 1996; Noaptea umbrelor, Bucureşti 1998; Noaptea uşilor deschise, Bucureşti, 1999.
***
L-am cunoscut în treacăt pe Corneliu
Buzinschi, om înalt, vânjos, cu ochelari şi barbă de lipovean, ins blajin, însă
marcat iremediabil de o mare suferinţă. Mi l-a prezentat poetul-medic Pan
Izverna, pe care, conducându-l spre blocul de scriitori din Apolodor 13-15,
ne-am întâlnit şi am conversat cu prozatorul băcăuan în dreptul bisericuţei
îngropate în pământ din Piaţa Operetei, către restaurantul Bucur. Cei doi se
vedeau mult mai des, Pan Izverna redactor la Dreptatea, iar Buzinschi unul
dintre colaboratori; se întâlneau desigur şi în Apolodor, unde Pan Izverna îşi
vizita cumnata, pe profesoara universitară şi traducătoarea din literatura
franceză Irina Mavrodin.
Am pus două plăci comemorative, pentru tată şi fiică, la cele
două intrări ale blocului cu scriitori.
Alţi scriitori:
Cezar Bolliac, m. 1881
Al. Duiliu Zamfirescu, n. 1892
Virgil Duda, n. 1939
Mihai Elin, n. 1941
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1997
11 iunie 97. Ieri la Frumosu, răzbim prin
hăţişuri, apoi ne prinde ploaia pe vf. Negureştilor. O campanie în forţă, pe
obcinele bucovinene, în plină sălbăticie.
Azi acasă, în refacere, citesc H. Taine.
Fermecat de Veneţia, mirîndu-se că a putut pierde două luni în alte oraşe,
precum Neapole, Roma, Assisi, Siena, Florenţa – în loc să fi venit la Veneţia
din prima clipă. În paranteză fie zis, aş vrea să-mi pot pierde şi eu două luni
prin oraşele respective, iar după aceea să stau la Veneţia doar o săptămînă, nu
cît a stat Taine… Ci eu am stat numai o zi la Veneţia, altă zi la Florenţa, alta
la Roma, iar nopţile le-am făcut în tren sau dormind în gară…Mereu copleşit de
frumuseţe, recunoscător şansei de a arunca o privire asupra minunilor lumii…
Mă gîndesc la confraţii de
condei (ei mă ignoră cu desăvîrşire – şi eu nu am ce să le reproşez) cu
mentalitate de paraziţi, de întreţinuţi. Socialismul le-a accentuat aceste
porniri subalterne, i-a transformat în clienţi ai statului. De aceea se sapă, se împroaşcă,
se bat pe ciolan. Cu cîtă suficienţă se indignează că nu pot trăi din scris. Mă
fericesc pentru ideea de a-mi fi asigurat întotdeauna independenţa financiară
şi echilibrul psihic. E drept, destui au fost redactori, dar şi asta într-o
atmosferă viciată. Abia cîţiva au reuşit să-şi păstreze verticalitatea
spirituală. De aceea prefer să nici nu
mă gîndesc ce aş fi devenit eu însumi dacă aş fi ales calea traiului din
scris. Simplul fapt că nu trebuie să mă gîndesc la asta mă face pe jumătate
fericit.
Ieri, discuţie la puntea peste Frumosu cu un
bucovinean de 84 ani, Maliş Arcade, om de-o nemaipomenită mobilitate
intelectuală, bun cunoscător al istoriei, al omului, al politicii şi foarte
încîntat să-şi poată etala gîndirea sănătoasă, nuanţată, neinhibată şi de bun
simţ, la cel mai înalt nivel. Absolvent şcoală profesională de tîmplărie la
Cîmpulung (!!!) Însă, aşa cum eu însumi sunt convins, omul adevărat nu este
nicidecum produsul şcolii, al şcolilor oricât de înalte, ci este ceea ce el însuşi reuşeşte să facă din
sine...
Poezia zilei: Ion Lazu
Iarna vine asupră-mi cu ninsori lapone
Vara aduce curenţi fierbinţi tropicali
Ploaia are clăbuci musonici
Seceta e sahariană
Noaptea are întunecimea
peşterilor din Carst
Ziua e mai luminoasă decît
Coasta de Azur
Din radio ţîşnesc note hard
La televizor vezi scene de
violenţă americană
–
Numai mierlele continuă să
cînte ca în Paradis
Pentru sufletele noastre atît
de chinuite
Cîntă ele de-aceea toată
ziulica, pînă la ivirea stelelor
Şi din nou, îndată după miezul
nopţii –
Cine le ascultă de pe deal sau
de la fereastră
Ştie că Paradisul nu este decît
acest Infern diurn
Din care răzbat prin frunzare
trilurile mierlei
Şi speră că prea fericiţii de
dincolo
Le aud şi ei, măcar cît noi, de
aici
La Bălţăteşti, în 18 iunie 97Fotografii cu scriitori...lansare Victoria Milescu la MNLR
Lidia Lazu, Emil Lungeanu, Lucian Chişu, Victoria Milescu, Şt. Cazimir |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu