Ieronim Şerbu, m. 1972, http://www.crispedia.ro/Ieronim_Serbu
Banu Rădulescu, m. 1998, http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-banu-adulescu-poezii.html
Poezia zilei. Lidia Lazu
poetei
Constanţa Buzea
Astfel era una dintre părţile vieţii
Ca o coajă de pîine
Înmuiată în zloată şi ciugulită
De păsările cerului
Iar cealaltă parte
Era ca o pată de ulei
Pe asfaltul încins
Nimeni nu le-ar putea uni
Într-un singur cuvînt
Măcar pentru o clipă.
(din volumul Continuarea cuvântului, Ed. Vinea, 1999)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995
20 iunie 95. Fac un tur de forţă şi termin ce
aveam de lucru la Ciovîrnăşani, aşa că aseară am sosit acasă. Lidia îmi
povesteşte de marele ei succes de la biblioteca judeţeană Buzău – deci acea
lansare visată de mine a fost în realitate! Mai mult de 200 de spectatori au
aplaudat-o în picioare. Gh. Bulgăr, emoţionat ca niciodată în viaţă, aşa
spunea. Ţone, convins, în fine! Directorul de acolo, suspendînd acţiunile ce mai
erau în program, spune: Niciodată această sală nu a fost mai onorată. Pe 15
iunie, la Salonul Eminescu, Buzău.
2 iulie 95. Ieri la o agapă în patru la Jean
Focşa, cu Mircea Arion şi Valentin Şt., care foarte sistematic îi prezintă problema
monarhică. Focşa se declară democrat, un sistem care ne dă posibilitatea să-i
alegem pe cei mai buni din acest moment. Eu: Poţi să-i alegi pe Pleşu, pe
Paler, pe…? Regele avea această posibilitate: să-şi aleagă un consiliu al
coroanei cu cei mai buni ai naţiei; are şi Preşedintele acest drept, iată că-şi
pune oamenii peste tot, dar nu spre binele ţării, ci ca să-l sprijine pe el.
Apoi se repede să-l conteste pe Gherasie, dar îl contrează Valentin, au lucrat
şapte ani împreună, iar eu adaug: e un om deştept, creativ şi profesionist. Şi
subliniez: în 34 de ani de geologie nu am vorbit decît la pensionarea a doi
oameni: Gherasie şi Focşa! Rămîne interzis.Sălbaticul meu...
19 iulie 95. Aseară sosesc de la Ciovîrnăşani,
unde am terminat cercetarea de teren. Cu ceva ceramică de Şişeşti în bagaj.
Azi noapte vis: aveam în faţa
ochilor o măsuţă rotundă, înaltă pe care cădea un fuior de lumină galbenă,
vibrînd, iar sub mătasea aceea pîlpîitoare se aflau pe masă două-trei pagini şi
eu citeam-auzeam versurile unei poezii scrisă de Romică Purecel – versuri de-o
mare frumuseţe, surprinzătoare, pe care le şi ţineam minte pe măsură ce le
parcurgeam – acum deja nu le mai ştiu, dar era vorba chiar despre lumina de
lună, galbenă, vibrînd, de-o frumuseţe unică, prietene Lazu. Chiar ăsta era
ultimul vers. Şi, undeva, în plan secund, dincolo de fuiorul mătăsos al luminii
ce fîlfîia peste foile de pe măsuţă, se zărea chipul soţiei lui Romică, însă
tînără, tristă, palidă. De emoţia estetică a poeziei şi a contextului, am
început să plîng, însă un plîns bucuros, de plăcută emoţie. Îl ştiam pe Romică
mort, această poezie a lui apăruse ca printr-o minune, dintre dosarele fostului
coleg, îmi era dedicată, dar ciudat e că-i simţeam prezenţa acolo, în camera
devenită un sanctuar. Şi mai ales simţeam sentimentul lui prietenesc pentru
mine, nestins. Iată, domnilor, viaţa de după moarte a sufletului.
Dau telefon la Slatina şi aflu că
Georgeta şi Marco au plecat vineri şi că tot vineri, noaptea, au sosit
luxemburghezii. Apoi, de la Sonica, aflu că acum sunt toţi la Lereşti, dar
sîmbătă Gelu pleacă, deci va trece prin Bucureşti.
Mai acum patru-cinci zile a fost
înmormîntarea lui Mihai Botez, fostul amic de la CEPECA, apoi de la
Institutul de Futurologie, devenit disident notoriu, marginalizat la Tulcea, apoi afirmat în
America, iar după Revoluţie, nume vehiculat drept posibil candidat la
preşedinţie sau ca prim-ministru. Îl ştiam operat, omul fără splină. L-am
revăzut la GDS acum vreun an doi, cînd m-am dus special ca să-l zăresc; apoi
poate încă o dată, dar tot în treacăt. L-au numit ambasador la Washington. Cred
că avea vreo 60 de ani, nu mai mult. În timp îi dădusem cîteva cărţi cu
autograf, mă invita pe la Centrul de prospectarea Viitorului, unde era
director, la o cafea, la o vorbă. Vestea m-a prins la Ciovîrnăşani, cu ai mei
acolo, deci nu se punea problema să-i las singuri şi să vin la Bucureşti.
Va urma
Lidia Lazu în recital: Eminescu, Blaga, Bacovia...
eminescu, iaşi:
http://youtu.be/cdxoTgcR37o
Eu nu strivesc corola:
http://www.youtube.com/vatch?v=_eHRywATRcY
muzica sonoriza orice ecou:
acorduri, arpegii, armonii:
Fotografii cu scriitori la sala Calderon:
 |
| Adăugaţi o legendă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu