Scriitorul zilei: Nicolae Cartrojan, n. 1883 http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-nicolae-cartojan.html
Vasile Uscătescu, n. 1883
Octav Dessila, n. 1895
Artur Enăşescu, m. m. 1942 http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-artur-enasescu.html
Al. Oprea, m. 1983 http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/noi-suntem-stelele_04.html
Constantin Noica, m. 1987 http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-constantin-noica.html
Poezia zilei: Lidia Lazu
poetei Maria Urbanovici
În fiecare seară îmi aşez
Visurile direct pe
podea
Şi păşesc peste ele
Simt o stranie
voluptate
Când le aud trosnind
din rărunchi
Sau când le întorc pe
dos
Să-mi semene mie
Cea de acum
Uneori îmi alunecă
De sub tălpi
Şi dau să mă înşface
Atunci le răsucesc în
aer
Şi le arunc pe
fereastră
Le voi găsi cerşind în
faţa altor uşi
ferecate
Cu sisteme electonice
Care şuieră groaznic
La orice atingere.
Aşa!
Azi am trecut pe lângă crucea ta
Fără s-o recunosc
Părându-mi-se că mă
aştepţi
Mai la vale
Dar o pasăre-n zbor
mi-a luat privirea şi
mi-a întors-o
spre crucea roasă de
vreme
poposită direct în
cărare –
de parcă nicicând nu
fusese
altundeva
şi m-a luat de mână –
asta o ştiu –
şi m-a plimbat peste
tot
pe unde nimeni n-a mai
călcat
plante prelungi
vorbitoare prin semne
mă ajutau să merg şi să
văd
lacul cu apă verzuie şi
nemişcată
jivine uriaşe cu colţi
tociţi
şi mişcări lente ca-n
somn
şi doi oameni străini
înotau în apele acelea
stătute
trăgând după ei
un fel de ninsoare…
călăuza
cuvintelor s-a rătăcit
şi îşi taie de-acum
cale
direct peste canioane
pielea de pe trup
îi atârnă peste hăuri
în noapte
ea pipăie drumul cu
propria carne
iar sângele i se face
liane
(din volumul Continuarea cuvântului, Ed. Vinea, 1999)
Lidia Lazu în recital:
http://youtu.be/poBpN8oapvE
http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k
Lidia Lazu în recital:
http://youtu.be/poBpN8oapvE
http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995
2 iunie 95. Sosesc la Tr. Severin la 7
seara; cu un autobuz pînă la autogară, acolo aflu că nu am cursă decît a doua
zi la 6:30 dimineaţa. Începuse să plouă. Pe jos, sub umbrelă, pînă la podul
Grui, varianta spre Motru. Aflu că o minieră trece pe la 9:00, la nevoie…
Totuşi am noroc, mă ia o Dacie, se alipesc alţi doi tineri, tot din
Ciovîrnăşani. Şoferul ar fi oprit la Căzăneşti, îl rog să ne ducă măcar pînă la
răscruce, pe ploaie mare. Trag la popa, acolo zaiafet, era hramul satului. Se
stinge lumina vreo oră, ca-n vremurile bune. Gazdele mă servesc cu de toate
de-ale gurii, la băutură nu mă îndemn. Când mai stă ploaia, pornesc spre cămăruţa
mea.
Azi,
după o noapte de ploaie grozavă (electrica s-a stins…), aşteptam să se zvînte,
dar spre prînz plouă din nou, iar pe la ora patru dă şi o grindină, cam mare
dar nu multă. La chindie, plimbare pe la conacul Missir, plasat în capătul unei alei cu imenşi castani
şi pini, pe vremea comuniştilor sediu al colectivei locale, acum părăsit, cu
uşile vraişte, unde intru din curiozitate, căutând să-mi dau seama cum îşi
organizase viaţa marele boier local; şi apoi mă plimb în sus şi în jos pe şosea,
în ritm alert, ca să mă dezmorţesc un pic. Cei trei pui de bufniţă din pod, ce
nu tac o clipă, zi-noapte. Beţivul desculţ, deja cunoscut mie, găsit cândva
dormind pe pragul magazinului, acum în deambulare, poticnindu-se pe drum,
oprindu-se pe la porţi. Fost ofiţer, încă tânăr, decăzut.
Fiind
sîmbătă, multe maşini cu orăşeni veniţi la relaxare, să continuie hramul…
Aşezare frumoasă, această comună mehedinţeană, plasată în sus de şoseaua
Severin-Motru şi înşirată pe partea stângă a văii, într-o luncă lungă şi
îngustă a Coşuştei, între dealuri împădurite: casele de pe-o parte au grădina
pînă sub coastă, cele de peste drum au grădina pînă la pîrîu; case mari,
elegante, cîteva conace: castani, tei, brazi, ferestre cu ogive, terase la
etaj, galerii de viţă, renciuri pentru severinenii îmbogăţiţi. Puii de bufniţă
din podul casei scîrţîie la nesfîrşit. Socul în floare. Muşeţel pe marginea
drumeagului. Azi am mîncat ciuperci la doctorul veterinar Picioruş. Sper ca
măcar mîine să pot ieşi pe teren; căci, pentru Dumnezeu, n-am venit aici să fac
peisagistică!
Va urma
Cărţile din bibliotecă
ion lazu - Fotografii de familie...cu Andrei
1990, Timişoara |
2011, Bucureşti. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu