miercuri, 4 decembrie 2013



Scriitorul zilei: Nicolae  Cartrojan, n. 1883   http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-nicolae-cartojan.html

Vasile Uscătescu, n. 1883
Octav Dessila, n. 1895
Artur Enăşescu, m. m. 1942  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-artur-enasescu.html
Al. Oprea, m. 1983   http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/noi-suntem-stelele_04.html
Constantin Noica, m. 1987   http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-constantin-noica.html


Poezia zilei: Lidia Lazu

                      poetei Maria Urbanovici

În fiecare seară îmi aşez

Visurile direct pe podea
Şi păşesc peste ele

Simt o stranie voluptate
Când le aud trosnind din rărunchi
Sau când le întorc pe dos
Să-mi semene mie
Cea de acum

Uneori îmi alunecă
De sub tălpi
Şi dau să mă înşface

Atunci le răsucesc în aer
Şi le arunc pe fereastră

Le voi găsi cerşind în faţa altor uşi 
ferecate
Cu sisteme electonice
Care şuieră groaznic
La orice atingere.
Aşa!

 

Azi am trecut pe lângă crucea ta

Fără s-o recunosc
Părându-mi-se că mă aştepţi
Mai la vale

Dar o pasăre-n zbor
mi-a luat privirea şi mi-a întors-o
spre crucea roasă de vreme
poposită direct în cărare –
de parcă nicicând nu fusese
altundeva

şi m-a luat de mână –
asta o ştiu –
şi m-a plimbat peste tot
pe unde nimeni n-a mai călcat

plante prelungi
vorbitoare prin semne
mă ajutau să merg şi să văd
lacul cu apă verzuie şi nemişcată
jivine uriaşe cu colţi tociţi
şi mişcări lente ca-n somn

şi doi oameni străini
înotau în apele acelea stătute
trăgând după ei
un fel de ninsoare…



călăuza cuvintelor s-a rătăcit 
şi îşi taie de-acum cale
direct peste canioane

pielea de pe trup
îi atârnă peste hăuri în noapte

ea pipăie drumul cu
propria carne
iar sângele i se face liane

(din volumul Continuarea cuvântului, Ed. Vinea, 1999) 


Lidia Lazu în recital:

http://youtu.be/poBpN8oapvE

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995
2 iunie 95. Sosesc la Tr. Severin la 7 seara; cu un autobuz pînă la autogară, acolo aflu că nu am cursă decît a doua zi la 6:30 dimineaţa. Începuse să plouă. Pe jos, sub umbrelă, pînă la podul Grui, varianta spre Motru. Aflu că o minieră trece pe la 9:00, la nevoie… Totuşi am noroc, mă ia o Dacie, se alipesc alţi doi tineri, tot din Ciovîrnăşani. Şoferul ar fi oprit la Căzăneşti, îl rog să ne ducă măcar pînă la răscruce, pe ploaie mare. Trag la popa, acolo zaiafet, era hramul satului. Se stinge lumina vreo oră, ca-n vremurile bune. Gazdele mă servesc cu de toate de-ale gurii, la băutură nu mă îndemn. Când mai stă ploaia, pornesc spre cămăruţa mea.
Azi, după o noapte de ploaie grozavă (electrica s-a stins…), aşteptam să se zvînte, dar spre prînz plouă din nou, iar pe la ora patru dă şi o grindină, cam mare dar nu multă. La chindie, plimbare pe la conacul Missir,  plasat în capătul unei alei cu imenşi castani şi pini, pe vremea comuniştilor sediu al colectivei locale, acum părăsit, cu uşile vraişte, unde intru din curiozitate, căutând să-mi dau seama cum îşi organizase viaţa marele boier local; şi apoi mă plimb în sus şi în jos pe şosea, în ritm alert, ca să mă dezmorţesc un pic. Cei trei pui de bufniţă din pod, ce nu tac o clipă, zi-noapte. Beţivul desculţ, deja cunoscut mie, găsit cândva dormind pe pragul magazinului, acum în deambulare, poticnindu-se pe drum, oprindu-se pe la porţi. Fost ofiţer, încă tânăr, decăzut.
Fiind sîmbătă, multe maşini cu orăşeni veniţi la relaxare, să continuie hramul… Aşezare frumoasă, această comună mehedinţeană, plasată în sus de şoseaua Severin-Motru şi înşirată pe partea stângă a văii, într-o luncă lungă şi îngustă a Coşuştei, între dealuri împădurite: casele de pe-o parte au grădina pînă sub coastă, cele de peste drum au grădina pînă la pîrîu; case mari, elegante, cîteva conace: castani, tei, brazi, ferestre cu ogive, terase la etaj, galerii de viţă, renciuri pentru severinenii îmbogăţiţi. Puii de bufniţă din podul casei scîrţîie la nesfîrşit. Socul în floare. Muşeţel pe marginea drumeagului. Azi am mîncat ciuperci la doctorul veterinar Picioruş. Sper ca măcar mîine să pot ieşi pe teren; căci, pentru Dumnezeu, n-am venit aici să fac peisagistică!
Va urma


Cărţile din bibliotecă



























ion lazu - Fotografii de familie...cu Andrei


1990, Timişoara




2011, Bucureşti.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu